Related Articles
Eurovision Song Contest: The story of Fire Saga nu este vreun documentar despre concursul muzical lipsă la apel în 2020 din cauza Covid-ului 19, ci este un film lansat pe platforma Netflix care are ca subiect Eurovision.
Ce potriveală, fix în anul în care nu există concurs oficial, iese un film care umple golul lăsat de lipsa acestui spectacol.
Ca un mic disclaimer, deși concursul a devenit de un mare rahat din cauza parandărăturilor între vecini, voturilor geopolitice și a mesajelor socio-a(na)lfabetice tot mai pregnante din ultima vreme, continui să îl urmăresc an de an, pentru că se mai ivește câte o piesă șmecheră când și când.
PS. Sistem și Luminița Anghel meritau să câștige cu Let me try.
Așa că apariția filmului m-a uns la suflet.
Povestea este arhetipală, a celui lovit de soartă care, în ciuda tuturor obstacolelor care par că nu se mai opresc, își urmărește visul, indiferent de cât de idiot ar fi, până la capăt.
În această ipostază se află o trupă islandeză din Husavik, Fire Saga, compusă din Lars (Will Ferrell) și Sigrit (Rachel McAdams), personaje care sunt sau nu frați, o temă mult dezbătută în film, iar numele lor de familie chiar că te bagă-n confuzie totală.
De mici copii ei visează să ajungă la Eurovision, dar după zeci de ani au rămas la nivelul de repetat în subsol și cântat la nunți și paranghelii aceeași piesă obscenă.
Însă printr-un concurs fericit de împrejurări pentru trupa Fire Saga, aceasta ajunge să reprezinte Islanda la concursul Eurovision cu o piesă cu care cei doi n-au reușit deloc să cucerească nici măcar barul local.
Nu îmi place deloc de Will Ferrell și îi urăsc ale sale eterne maimuțăreli ce sunt potrivite pentru un copil ce încă nu știe ce este aia clasă primară, dovadă fiind și defecația numită Holmes & Watson, despre care nu vreau să îmi mai aduc aminte, sau rateurile Daddy`s home 2 și The house.
De aceea așteptam cu nerăbdare să plantez The story of Fire Saga pe unul din locurile fruntașe din lista cu dejecții pentru 2020.
Și ce să vezi minune dumnezeiască? The story of Fire Saga, cu siguranță și datorită subiectului drag, s-a propulsat lansat tocmai în vârful piramidei egiptene, nu în vârful grămezii de balegă.
Da, a devenit filmul meu favorit din prima jumătate a lui 2020, cu siguranță nu este un film bun pentru majoritatea oamenilor, dar este cel cu care am rezonat cel mai mult în 2020. La fel s-a întaâmplat și cu Eddie the Eagle, un film despre care mulți nici măcar nu au auzit.
Nu scap nici aici de scălâmbăielile grotești ale lui Will Ferrell care deja sunt penibile pentru vârsta lui, dar povestea este una de suflet, cu multe pilde de luat în seamă, în special nerenunțarea la visul care te face fericit, chiar dacă alții fac mișto de tine.
Filmul este emoționant, dar previzibil și te manipulează în acest sens, te duce de mânuță pe un traseu prestabilit care are o destinație sigură, lacrima. Și nu dă greș. De aceea această rețetă este folosită la infinit, pentru că este eficientă și nimeni nu îndrăznește să adauge sau să scoată ingrediente de teamă să nu strice efectul final.
Având în vedere că este un film care atacă subiectul unui concurs muzical, The story of Fire Saga este doldora de muzică și deja am în playlist vreo două piese excelente, fix pe gustul meu, deși deloc originale și nu ieșite din comun prin inovație, dar care merg la inimă având în vedere și contextul în care sunt interpretate.
Chiar dacă Will Ferrell are o voce muzicală de urangutan răgușit în călduri de nici măcar AutoTune nu a putut să i-o salveze, linia melodică dublată de aspectul emoțional fac din piesa Husavik una de ținut minte.
Nu am cum să nu pomenesc și de peisajele nordice pescărești superbe întrucât s-a filmat și în Islanda, nu în fața unui ecran verde într-un studio de la Hollywood.
Nu știu câți se vor prinde de aceste amănunte dacă nu-s cu ochii pe Eurovision, dar scenariul are și câteva erori de regulament, mai ales în ceea ce privește desfășurarea semifinalelor, modul de punctare, faptul că Spania nu trece prin furcile caudine ale calificării în finală, făcând parte din Big 5 și având prezență automată în finală, plus alte elemente care nu au corespondență în realitate cu concursul Eurovision, dar nu m-am necăjit prea tare.
Apar și mulți reprezentanți ai Eurovisionului în roluri mici, dar și alte personalități din domeniul entertainment-ului, și filmul este plin de easter eggs nu doar din acest punct de vedere, ci sunt și trimiteri subtile la filmele anterioare ale actorilor, și mă împungea câte-o rază de plăcere când depistam o astfel de cimilitură jucăușă.
The story of Fire Saga colcăie de actori cunoscuți, pe lângă cei doi actori care-i interpretează pe protagoniști se mai regăsesc în distribuție și Pierce Brosnan (The foreigner, Dante`s peak) sau Dan Stevens (Beauty and the beast).
Are și ceva mesaje socio-politice, făcând mișto de americani la greu și deloc subtil, dar și un pic de Rusia, dar mai pe ocolite, gen urinăm pe Putin, dar nu ne dăm pantalonii jos.
The story of Fire Saga este un film clasic inspirațional, fără pretenții de originalitate, plin de clișee, dar care, cel puțin în cazul meu, și-a atins scopul, a reușit să surprindă din plin spiritul artistic al Eurovision-ului, așa că îi dau 9 puncte (deși la Eurovision nu există 9 puncte).
Las aici și linkul către piesa Husavik:
Și pentru cei mai tomnatici pun și piesa cu care se deschide filmul:
Gata, termin, un potpuriu cu toți câștigătorii Eurovision, să-mi iasă din sistem:
https://www.youtube.com/watch?v=21ORE7mkqSU
(4,5 / 5)
Trailer:
