The shrouds

admin 19/07/2025 Thriller Leave a comment

David Cronenberg nu ne văduvește încă de talentul său regizoral și ne oferă The Shrouds.

Să fie oare ultimul său film? El zice că nu.

🎬 The Shrouds – Premisă 📖

Karsh (Vincent Cassel – Underwater) este un antreprenor high-tech, patron de restaurant de lux, actual văduv cu obsesii în format 8K.

După moartea soției sale, creează „GraveTech”, un cimitir inteligent, care profită de ultimele descoperiri în materie de tehnologie.

Ce înseamnă asta? Țineți-vă tare, să nu pierdeți cina pe care tocmai ați îngurgitat-o cu poftă.

Este un cimitir în care poți privi în timp real cum se descompune cadavrul celui drag / celei drage. Cu o simplă aplicație pe telefon, te conectezi Wi-Fi la moarte.

Cu camere în sicrie, conexiuni la cloud și un concept de doliu care pare inventat de un influencer deprimat cu bani, proiectul vrea să redefinească durerea.

Dar, surpriză: mormintele sunt vandalizate, serverele sparte, iar Karsh se afundă într-o conspirație întunecată care combină hackingul, geopolitica și sexul în realitate augmentată.

Nu vă mirați, doar vorbim despre Cronenberg, era normal ca premisa să fie una bizară.

💭 The Shrouds – Comentariu 🍿

Dacă vă era dor de Cronenberg-ul acela vechi, cu vene scoase din carcase de calculator și organe sexuale care pulsează în ritmul existenței digitale, The Shrouds e un fel de revenire acasă.

Dar nu acasă la Videodrome, ci mai degrabă într-un azil inteligent, unde durerea e monetizată, iar moartea devine spectacol.

Nu este chiar un „body horror” grotesc, un sub-gen cu care regizorul a devenit faimos, discutăm mai degrabă despre un „mind horror”.

🔍 Karsh și voyeurismul funerar

Karsh nu e doar un bărbat care suferă, ci un apostol al voyeurismului morții. Vrea să vadă ce se întâmplă „dincolo”, dar nu pe cale spirituală, ci prin imagini de cea mai înaltă rezoluție.

Ca să fie și mai neliniștitor, Diane Kruger (Marlowe) joacă triplu rol: soția decedată și sora geamănă a acesteia. Dar și un avatar AI folosit de Karsh ca să… comunice.

🧠 Poezie digitală și idei care se sting

Filmul e o combinație ciudată de elegie funerară și thriller tehnologic, în care Cronenberg își plânge soția decedată prin metafore distorsionate, imagini statice și idei care, deși puternice, se sting în propriul lor ecou.

Este poetic, dar e o poezie care a fost scrisă cu un bisturiu pe o tabletă în beznă. Combină mai multe idei într-un scenariu care, la un moment dat, devine prea încărcat.

⚙️ Temele filmului

Este despre durerea pierderii sufletului pereche și influența doliului asupra unei minți care nu mai percepe realitatea în sensul normal.

Dar este și despre comploturi medicale presărate cu experimente lipsite de etică.

Dar este și despre spionaj funerar, dacă au vreun sens aceste două cuvinte alăturate.

Dar este și despre încercarea de a depăși trauma cauzată de moartea celor dragi și de a da curs îndemnului unei celebre mărci de whisky.

🧊 Estetică: rece, apăsătoare, controlată

Totul este rece, elegant, ca un showroom funerar din viitor. Și totul e, în același timp, apăsător și personal.

Filmul este plin de simbolism adânc îngropat într-un scenariu în care fiecare replică înseamnă și altceva decât sensul care plutește la suprafață.

📡 Moartea transmisă live

În spatele conspirațiilor și al gadgeturilor morbide, The Shrouds e un film despre doliu, suferință și imposibilitatea de a închide o rană când ai date nelimitate și camere video în coșciug.

E despre neputința de a accepta că trupul putrezește, că amintirea se estompează și că viața merge mai departe fără să întrebe dacă ai terminat de plâns.

📲 Doliul ca abonament

Cronenberg transformă mormântul într-un spațiu de consum.

Nu mai vii cu flori, vii cu abonament luat pe un an, că prinzi reducere bună.

Nu mai aprinzi o lumânare, dai scroll, că swipe e doar pentru vii.

Nu mai visezi noaptea pe cel plecat, îl vezi în direct, în descompunere, pe un ecran OLED de câți centimetri îți permite cardul de credit, în limita fondurilor disponibile.

👻 Fiecare personaj – o fantomă vie

Este, în fond, un film în care fiecare personaj e o fantomă vie, prinsă între trecut și un prezent care nu-i oferă nicio alinare, doar simulări.

Howard Shore semnează coloana sonoră cu nota de bas a unei inimi digitale care tocmai s-a oprit.

Imaginea e controlată până la rigiditate, în ton cu Karsh, un om care vrea să controleze ceea ce nu poate fi controlat: moartea.

🧬 Elemente clasice Cronenberg

Fiți, însă, pe pace, nu lipsesc elementele clasice care fac parte din stilul inconfundabil al lui Cronenberg.

O să vă delectați cu cadavre în diverse stadii de descompunere, dar și cu un trup gol, și el trecut prin câteva operații de extirpare a organelor care cedează sub atacul nemilos al cancerului.

Diane Kruger este cea care strălucește în acest film, făcând un tur de forță actoricesc între personaje care par scoase din visurile unui programator îndrăgostit și bântuirile unei foste relații.

🏆 The Shrouds– Verdict 👍 sau 👎?

Observ că filmul nu e prea degustat, pentru unii pare mai mult o colivă stricată, dar mie mi-a plăcut The Shrouds.

Ideea este originală și, culmea, nu pare deloc SF. Nu m-aș mira ca în câțiva ani vreun afacerist putred de bogat să dorească să-și vadă soția putredă, și atât, cum este mâncată de viermi.

Din ce am înțeles, filmul este unul profund personal pentru regizor, chiar atipic, dar plin de toate temele lui clasice: corpul, tehnologia, suferința, alienarea, iubirea care se transformă în obsesie postumă.

The Shrouds e despre erotismul amintirii în stare de putrefacție. Este o meditație rece despre un subiect arzător. Un poem macabru scris cu tastele unui computer funerar.

Și un semnal de alarmă că nici în moarte n-o să avem parte de intimitate.

Dacă este ultimul film regizat de către Cronenberg, eu mă declar mulțumit, pe mine m-a convins să creez 8 avataruri în formă de urși koala.