Prima bombă detonată în 2022 pe plan cinematografic a fost The 355, un thriller de spionaj regizat de Simon Kinberg și scris de el alături de Theresa Rebeck.
După eșecul numit Dark Phoenix, nenea Kinberg nu se lasă și revine la butoanele regiei cu acest film plasat în lumea agenților de spionaj, iar obiectul muncii lor este un dispozitiv electronic minune, este mic, dar forțos, putând sparge apărarea oricărui obiectiv protejat de sisteme computerizate.
De la Pentagon cu ale sale bombe nucleare până la Nicky Minaj și pozele dorsale XXX, de la Boris Johnson cu petrecerile pe timp de pandemie și până la Vladimir Putin și planurile lui de invadare a Ucrainei, nimeni nu este în siguranță dacă acest dispozitiv cade în mâini greșite.
Și pe urmele lui pornesc spioni din cadrul mai multor agenții: CIA-ul american, MI6-ul britanic, BND-ul german, DNI-ul columbian și Ministerul chinezesc.
Întâmplarea face ca toți cei 5 agenți (mă rog, 4 agenți și un psiholog) să fie doamne, în ordinea numerelor de pe tricou, Mace (Jessica Chastain – Molly`s game), Khadijah (Lupita Nyong`o – Black Panther), Marie (Diane Kruger – Welcome to Marwen), Graciela (Penélope Cruz – Murder on the Orient Express) și Lin Mi (Bingbing Fan – The king`s daughter).
Ce s-o mai ocolesc pe după pomul wokeist, The 355 este fix Furious Seven, că au aceeași premisă, găsirea unui e-gadget care penetrează cibernetic toate centurile de castitate firewall-ate, doar că aici sunt prezente la datorie doar doamne puse pe răfuială cu teroriștii mondiali.
N-am înțeles de ce gogomanii care au șutit drăcia o vând și n-o folosesc ei singuri să spargă electronic băncile și să se umple de bani sau de ce așa ceva valorează incredibil de puțin pe piața neagră, când ar trebui să fie cumpărată cu zeci de miliarde pentru că ți le-ai recupera imediat după ce intri în posesia gadgetului, dar deja mă inflamez prea mult la o asemenea poveste care luată la puricat nu prea are sens.
The 355 intră lejer în categoria filmelor: „Hai să facem unul să iasă la numărătoare‟, pentru că este un film plafonat în clișeele clasice ale filmelor de acțiune cu spioni, dacă facem abstracție de prezențele feminine pe ecran (oare ăsta să fi fost ingredientul secret în mintea producătorilor?), filmul este de-o banalitate cruntă.
Mă uitam la el și în vârf de creier mă înțepa o vibrantă senzație de deja vu, toate secvențele îmi erau cunoscute pentru că le mai văzusem prin alte filme din această categorie.
Alergătură multă prin diverse locații, câteva secvențe leșinate de acțiune, chipurile mai realiste decât alea masculine în care bărbații remodelează cu pumnii clădiri întregi, răsturnări de situație mai mult decât previzibile, urlete stâlcite în limba română și decizii stupide luate de personaje doar de dragul de a lungi durata filmului.
Ca de fiecare dată când avem în centru un MacGuffin ultratehnic apar inevitabil bolboroselile incoerente și rezolvările magice.
Aici hackerul de serviciu apasă, uneori fără să se uite, pe ecranul telefonului și ba se sting toate luminile din încăpere, ba cad camerele de supraveghe, ba se deschid toate ușile, ba se încarcă instant bateriile vibratoarelor.
Astfel încât la apariția vreunei situații cu mare potențial de tensiune, stăteam relaxat că știam că urmează o apăsare de buton și totul se va rezolva ca prin minune.
Și pe zi ce trece parcă am impresia că filmele țin neapărat să ne trateze ca pe niște proști trepanați, pentru că aici, în The 355, nu există niciun mister, cică ne dă peste cap cu răsturnări de situație imprevizibile, dar același scenariu se asigură că asemenea twisturi sunt precedate de o groază de informații evidente, care ne explică cu lux de amănunte, ca la retardați, ce surpriză urmează.
Cum ar fi ca în ziua de Crăciun, înainte să dai iama-n cadouri, să te oprească tac-tu din drum și să îți spună: Știi cum îți doreai de Crăciun acel PlayStation 5? Ei bine, o să ai o mare surpriză, că pe ăla ți l-a adus Moș Crăciun.
Mai lăsați mă și ceva în suspans, să ne dăm și singuri seama, nu ne mai hrăniți ca pe niște bebeluși incapabili de a gândi.
Ține neapărat să ne explice până și titlul filmului, de parcă aia era cea mai mare problemă a lui, că nu știam de unde vine acest 355.
Nu că s-ar face numai The 355 vinovat de această tactică enervantă, dar pe el mi-a picat pata, că aici se exagerează.
Observați că până acum n-am zis nimic de rău cu privire la faptul că distribuția de bază-i feminină, dar scenariul se duce în direcția clasică a ridiculizării bărbaților, dacă nu-i trădător, este misogin, dacă nu-i misogin este comunist, dacă nu-i comunist, este pămpălău. Și ăia câțiva care sunt buni și-o fură la greu.
Iar doamnele drăguțele în mijlocul acțiunii se opresc să ne țină câteva predici cum că se descurcă și singure, că nu au nevoie de bărbați să le explice cum merg lucrurile, etc. Nu exagerează cu feminismul încât să deranjeze prea mult, dar este prezent suficient de mult cât să întrerupă cursul fluent al acțiunii.
Nu-i cel mai mare dezastru văzut, se situează undeva la medie când vine vorba de povestea prea stereotipică și lipsită de imaginație.
Te enervează cumplit din cauza numărului mare de probleme, unele inerente unei asemenea povești, altele generate de bifarea unor obligații sociale.
Dar te și menține cât de cât conectat la priză pe voltaj mic prin acțiunea prezentă pe ecran, nu-i mare șmecherie dar apelează la adormirea creierului cu multe pac-pac-uri pușcăcioase și picioare plasate-n plex.
Însă și aici modul de filmare și editare este jalnic, jdemii de cut-uri la o acțiune simplă și prea mult shaky-cam când nu era nevoie.
Se pare că suma lui The 355, adică 3+5+5=13, a fost cu ghinion, pentru că a fost fleoșc la box office, iar pe mine nu m-a dat deloc pe spate și nu vreau să stric armonia echipei, 5 spioni, nota 5.
Și să-mi vărs oful, că am fost blocat pe Facebook din cauza acestui comentariu aparent neobrăzat: Hai că înțeleg că bărbații sunt porci și misogini și nu s-au dus la cinema să vadă un film cu femei, dar doamnele, că-s și ele 50% din populație, ele ce scuză au de nu au dat năvală la film să își susțină suratele de pe ecran și să transforme filmul într-un mare succes?
(2,5 / 5)
Trailer:
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți