Tabăra

admin 29/01/2022 Comedie Filme românești Leave a comment

5gang ne părăsește cu un mare bang: filmul Tabăra, ultimul lor proiect. Pare că-s în temă cu traiectoria trupei, dar am noroc cu Google, că altfel habar n-aveam de soarta lor, că nu urmăresc canale idioate pentru retarzi pe YouTube.

Bun, să revin pe subiect. După succesul imens avut la publicul infantil, nu la oameni serioși, cu 5gang: Un altfel de Crăciun, iată că ăștia au pus-o de un nou film.

Ce-i drept, premisa lui m-a gâdilat excitant în planeta nepenetrată de Soare, n-am de ce să simt, o zic pe aia dreaptă.

Așadar, cei mai „sculamentoși youtuberi‟ și cele mai „influențăroase instagramiste‟ sunt expediați de părinți într-o tabără în pustietate să fie dezintoxicați de mania gadgeturilor, de această dependență nefastă de biți și pixeli care lichefiază creierul și-i transformă în leguminoase veștejite.

Doar că premisa se fâsâie imediat pentru că odată ajunși în tabără, pușlamalele simandicoase uită de telefoane și de bipuri pentru că nasul lor fin, mă rog, al lui Selly, că ăilalți sunt pământ de flori cu îngrășământ canin, miroase că la mijloc se întâmplă ceva tare ciudat cu personalul taberei și, ulterior, cu adolescenții veniți în vacanță.

Și deja lucrurile încep să pută și mai rău când la mijloc aterizează și poliția.

Băi nene, nici mie nu îmi vine a crede că urmează să scriu așa ceva, deja cred că se cutremură plăcile tectonice pentru blasfemia ce stă să vină, dar Tabăra demonstrează că trupa este consecventă, dacă Un altfel de Crăciun a fost de-un jeg inimaginabil, ei bine, Tabăra nu sare departe de trunchi.

Ba aș putea spune, dacă este posibil așa ceva, că este și mai prost ca primul film.

Deci wow, povestea este vraiște cu cârnați, ăia care au scris scenariul n-au știut asupra cărui subiect să se concentreze și le-au amestecat la grămadă de a ieșit ceva incoerent, ba scăpat de mania social media, ba mister straniu de elucidat, ba comedie din asta penibilă, ba mesaje înflăcărate, a ieșit un caca maca și accentul cade pe caca.

Probabil cuvântul cel mai rostit în film, în afară de numele proprii, a fost bășină. Și asta este suficient să vă dați seama la ce nivel intelectual se situează filmul. Are niște glume de șantier părăsit, din alea de anii `90 gen: „Nu-i armă ca agheul și mașină ca BMW-ul‟, replici pe care nici cocalarii contemporani nu le mai folosesc, că-și dau seama că-s expirate.

Să nu mai zic că mi-era jenă de ceea ce vedeam pe ecran, pe bune, bătăi cu mâncare? Asta este amuzant în anul de (diz)grație 2022?

Singura lanternă ce a împrăștiat ceva lumină în tot acest ocean de lături întunecate a fost prezența unui puștiulică, Rafael, care a venit cu ceva dume, tot juvenile, dar la el măcar era scuzabil, că era doar un copil.

Mai are Selly niște încercări patetice de autopersiflare meta, dar nu face decât să spună adevărul.

Ce să mai, pe partea de coerență a poveștii și glume inteligente, Tabăra m-a împroșcat cu muniție pentru dozatorul dorsal.

Deși uneori are niște spârcâieli timide de mesaje demne de luat în seamă, filmul nu se abține din a-i ridica în slăvi pe mucoșii ăștia care profită de niște infantili pseudocrescuți de niște părinți inconștienți care îi lasă cu orele în fața YouTube-ului.

Și gata, cică le-au făcut educație lăsându-i în compania celor mai superficiali și trepanați creatori de conținut (mamă, câte înjurături o să-mi iau), numindu-i liderii noii generații.

Haida-de, măi Selly dragă, vezi-ți de videourile tale pe YouTube și renunță la placa asta cu lider, că ține poate doar la ăia care încă mai fac caca-n pamperși. Ești tu lider de generație cum este o curvă centuristă maică stareță la mănăstire, de unde atâta aroganță pe tine.

Da știu, sunt boomer, huo, epavă expirată, nu înțeleg cum funcționează tineretul, dar prefer să fiu numit boomer și să știu să citesc o carte decât să fac parte dintr-o generație care face mișto de lectură, așa cum se face în Tabăra, cine citea o carte era considerat a fi bolnav. Cum să nu vomiți la asemenea îndemnuri cretine demne de niște oligofreni?

Mai trist este că ăștia au cohorte de urmăritori, ceea ce arată decăderea completă a societății noastre pe viitor. Ce suntem noi pârnaie, dar stați să vedeți ce-or să fie ăștia mici de acum.

Și să mă ierte cu multă candoare fâțâitorii pe ecran, dar pot spune cu mâna pe inimă c-ariciul este mai mătăsos la atingere decât jocul actoricesc al ăstora care se screm să livreze niște dialoguri absolut hidoase de parcă ar fi puși să recite Luceafărul.

Eu tot n-am înțeles cine dracu-i Dorian Popa ăsta de mă tot împiedic prin filme de el, l-am diclit în Ghinionistul, apoi în Zăpadă, Ceai și Dragoste, acum în Tabăra. Nu-i deloc vreun corifeu într-ale actoriei, dar se bagă peste tot mai ceva omicronu-n omenire.

Hai gata, evacuarea, că nu mai am inspirație să mai porcăiesc Tabăra, singurul motiv pentru care nu finalizez cu cifra testiculară și mă bag la 1 rahat mirositor este prezența lui Rafael.

Filmul este atât de bun încât dacă era proiectat la Auschwitz, cu siguranță evreii ar fi strigat la unison: „Hitlere, dă gazu` mai tare‟!!!