Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am pornit Spre punctul G cu speranță în suflet că, în sfârșit, îl voi găsi.
Ăăă, vorbesc, desigur, despre filmul românesc botezat cu acest titlu.
🎬 Spre punctul G – Premisă 📖
Filmul este o înlănțuire de mai multe fire narative care urmăresc o bucățică din viața câtorva personaje pestrițe.
O tânără se tot spovedește, un cuplu rutinat vrea să reîmprospăteze relația, o cucoană caută primul ei orgasm, un nene (Bogdan Farcaș – Neidentificat) este trimis la consiliere în urma unui puseu de nervi.
Mai sunt astfel de povestioare, că se mai prestează niște activități generatoare de orbire, se mai trag niște clipuri „artistice‟, se mai vinde câte un ulei aromat miraculos, numai bun de tras fraierii în țeapă.
De principiu, cele mai multe mini anecdote se învârt în jurul unui subiect care este încă tabu în societatea noastră, anume sexul și variațiunile pe această temă.
💭 Spre punctul G – Comentariu 🍿
O fi subiectul îndrăzneț, ceea ce ar merita laude, dar abordarea este una de mironosiță neprihănită pentru că este incredibil de cuminte pentru un asemenea titlu.
Nu că mă așteptam la o producție incendiară care să înflăcăreze imaginația, dar Spre punctul G este la fel de senzual ca o adunare de bătrâne la un priveghi.
Filme românești de acum 30 de ani dau lecții despre cum se realizează scene erotice care să înfierbânte mintea, nu fleșcăitele astea de secvențe blege.
Nu a reușit să-mi scoale vreun interes pentru că scenariul este impotent în găsirea punctului G, și aici mă refer la cel al Glumelor.
Mai rar am văzut o comedie atât de seacă și lipsită de amuzament, chiar și cele ratate tot aveau o glumă care să-mi finalizeze fericit un zâmbet pe buze.
Aici nimic, zici că am avut centură de castitate la gură și nimic nu a fost în stare să mă penetreze cu măcar un rânjet răzleț.
Or fi fost dume, nu zic nu, poate cea în care personajele treceau un joint de la unul la altul în ritm de melc. Și nu o dată, nu de două ori, ci de trei ori, că trebuia lungită durata cu ceva.
Sau, mai știi, poate ar fi trebuit să râd în hohote la multiplele pomeniri din neant ale organului reproducător masculin, cred că scopul lor a fost să-mi umple gura cu ilaritate, dar au dat numai pe lângă.
Filmul este foarte scurt, ca sexul, aș putea spune, nu trece de 80 de minute, cu tot cu stimulentele narative pentru întârzierea deznodământului.
Asta înseamnă că personajele, sau cele mai multe dintre ele, sunt foarte slab dezvoltate.
Se insistă în special pe cuplul format din niște dansatori de swing, că le zice swingeri.
Acele secvențe au fost absolut crâncene. Ce-i drept, au redat stinghereala inerentă unei situații inedite, dar asta a însemnat că și ele, la rândul lor, au fost incredibil de stinghere.
Priviri pierdute în spațiu, muțenie mormântală, gesturi teatrale, ce să mai, a fost o corvoadă să urmăresc acele imagini.
Și nu știu dacă așa a fost gândită coloana sonoră sau în timp ce filmau într-un apartament afară se lucra pe un șantier, dar mi-au răsunat în urechi în permanență zgomote de bormașină sau picamer.
Apropo de sunet, deși am putut pricepe dialogurile, a apărut altă problemă. De fapt, au fost două.
În primul rând, se simțea că multe replici au fost trase în studio, nefiind înregistrate în momentul filmării respectivelor scene.
În al doilea rând, în foarte multe momente lipsește cu desăvârșite zgomotul ambiental, ca și cum încăperile în care are loc acțiunea beneficiază de cea mai bună izolare fonică din lume.
Are o singură scenă care m-a făcut să tresalt un pic a plăcere, dar fără să mă termine în extaz pentru că, deși interesantă, este inutilă.
Se vrea a fi o secvență lungă trasă dintr-una, precum cea din Extraction, care înglobează personajele într-un tot unitar.
Repet, interesantă, dar fără vreun scop narativ anume, doar să se umfle mușchii în regizori că le-a reușit demersul.
Dintre actori nu s-a remarcat decât Farcaș pentru că el reușește să dea viață unui rol care merită pomenit.
Nu că-i neapărat complicat, dar este unul ostracizat în societatea noastră care se înroșește în public la auzul cuvântului sex, dar în intimitate rupe Onlyfans-ul, fie făcându-l, fie abonându-se.
În rest, a fost o mare chinuială pe interpretare pentru că partiturile sunt prost scrise. Sau, să nu fiu nemernic fără de inimă, insuficient dezvoltate.
Dau un mic exemplu ca argument pentru ce am scris, unul dintre personaje lucrează în domeniul IT-ului și nu știe la ce se referă cineva când îi spune să îi instaleze un „vepeneu‟.
Are nevoie de lămuriri suplimentare pentru a se dumiri că este vorba despre un VPN.
Serios?????? Până și cel mai nepriceput Dorel care încă are Internet prin dial-up și monitor CRT știe despre ce este vorba dacă aude de „vepeneu‟.
🏆 Spre punctul G – Verdict 👍 sau 👎?
Cu cât ne îndepărtăm de anii revoluției, cu atât mai pudice devin filmele românești care încearcă să înglobeze erotismul în ele.
Păi se compară filmul de față cu Dulcea saună a morții, spre exemplu?
Am rămas cu senzația că scenariul a fost scris de un călugăr tibetan care nu a văzut în viața lui o femeie și a fost pus să-și imagineze cam cum ar arăta niște scene care cresc pulsul inimii.
Și a ieșit un film mai flasc decât un gay într-o mănăstire de măicuțe, scuzați dacă imaginea este prea grafică.
N-am nimic cu băieții care au semnat scenariul, dar cred că singurele scene de sex văzute au fost în Tom și Jerry.
Apreciez intenția lăudabilă de a veni cu ceva proaspăt, o comedie îndrăzneață care să mai scuture lumea de prejudecăți, dar rezultatul final suferă de o gravă disfuncție narativă.
Mai bine revăd Miss Litoral sau A doua cădere a Constantinopolului, comedii mult mai tupeiste de la începutul anilor `90 decât filmul ăsta ofilit care nu merită mai mult de 3 lebede de porțelan.
(1,5 / 5)
