Related Articles
DCEU, așa cum îl știm, este pe moarte și Shazam! Fury of the Gods este una dintre ultimele sale răsuflări.
La noi ar fi tradus mai colocvial Shazam! Furia Dumnezeilor.
🎬 Shazam! Fury of the Gods – Premisă
Puștiulică Billy, cel care a primit puterile de la un vraci cam țăcănit, s-a întors.
După cum bine știm din primul Shazam!, dacă Billy rostește cuvântul magic Shazam se transformă în super eroul cu același nume interpretat de Zachary Levi (The Mauritanian).
Doar că acum nu mai este singur, tot neamul de la mămucă la străbunic, și toți cunoscuții lui de la prieteni la cățel sunt supereroi, că așa este Billy, generos din cale afară.
Care-i povestea din film?
Păi trebuie să se lupte cu cineva rău și mai puternic, că altfel de ce au mai făcut și partea secundă?
Și ăia malefici aici sunt de fapt două cucoane hodorogite, în etate, Hespera (Helen Mirren – The good liar) și Kalypso (Lucy Liu – Strange world), dar nu vă lăsați înșelați de înfățișarea lor.
Deși par a fi la vârsta senectuții, ele sunt fiicele lui Atlas, fraierul ăla cu globu-n spate, și au puteri inimaginabile care dau de furcă eroilor.
Mai ales că au un toiag care împrăștie jeturi magice dacă-l freci vârtos.
💭 Shazam! Fury of the Gods – Comentariu
Nu mi-e rușine să recunosc că primul Shazam! mi-a plăcut, deși este destul de juvenil.
Așadar, și această parte secundă este la fel, copilăroasă din cale afară în ciuda amenințării teribile cu care se înfruntă echipa de eroi.
Să nu uităm că sunt încă adolescenți, perioada în care hormonii fac ravagii prin corpurile lor și uneori sufletul puber învinge creierul aflat în dezvoltare.
Ca atare, filmul este o comedie la bază cu multe elemente fantastice împrumutate din mitologia greacă. Și nu numai.
N-are rost să ciopârțesc povestea care-i destul de banală ca idee, că nu sunt aici pe post de Solomon să dau cu sabia să sfârtec filmul pentru lipsa de originalitate.
În mai toate producțiile de acest gen cineva supărat pe umanitate vrea să o facă tăiței la microunde și aici așchia nu sare prea departe de trunchi.
Ca aspect general mi-a adus aminte atât de Avatar, cu care seamănă dintr-un anume punct de vedere forestier, dar și de un episod din serialul Hercule, însă făcut cu un buget mult mai consistent.
Aici imaginația debordează în sens bun, avem fel și fel de creaturi din basmele și poveștile copilăriei, dar unele fioroase care nu ezită să-ți smulgă beregata cât ai zice Skittles.
Dragoni, ciclopi, minotauri, grifoni, unicorni, monștri bine redați vizual care arată terifiant și impunător.
Acțiunea este cea clasică, multă hărmălaie plină de CGI uneori excelent, alteori îndoielnic, culori grămadă sub formă de raze și fulgere strălucitoare și puzderie de distrugeri care de care mai satisfăcătoare pentru gustul meu.
Are câteva secvențe de-a dreptul spectaculoase și grandioase prin amploarea lor, goale de conținut, dar frumoase pentru ochi.
Desigur, nu-i nimic nou sub soare, ce mi-a arătat am mai văzut, așa că nu surprinde la nivel narativ, nu vrea să reinventeze genul.
Dar m-a surprins plăcut Shazam! Fury of the Gods, inocența asta a eroilor cu minte necoaptă în trupuri adulte a dus la câteva scene amuzante presărate cu glume care m-au făcut să râd pe bune și nu forțat.
Are și momente din astea, mai eroice, pline de spirit de sacrificiu, care au menirea să te răscolească în încăperile interioare ale sufletului.
Una din criticile pe care i le aduc este că acele secvențe nu au avut impactul dorit, voiam să plâng, chiar îmi doream asta
Dar știam că n-are rost, că o s-o fac de pomană, că n-am uitat ce tip de film urmăresc, unul care n-are tupeul să recurgă la gesturi drastice.
Dacă tot am pornit cu negativismul, aș mai avea de cârcotit pe seama nerespectării ciclului zi-noapte.
Oare atât de greu este pentru regizor, scenariști sau editori să mențină și ei o continuitate temporală?
Și aici, ca și în Scream 6, acum este zi și imediat se face noapte în cursul aceleiași scene.
Încă una și mă duc.
Nu mi s-au părut realiste reacțiile lui Billy/Shazam. Cu toate că a trecut prin multe în primul film și se apropie de 18 ani, încă se strâmbă în niște grimase de uimire stupidă, de parcă ar avea 12 ani.
Însă cam astea sunt măselele stricate pe care i le scot filmului cu cleștele fără anestezie pentru că în rest a fost prea distractiv pentru a-mi păsa de alte puncte nevralgice pe care sigur le are.
Ies în evidență relațiile complicate dintre cei 6 eroi care se ciondănesc non-stop, dar și dinamica derutantă a du-te-vino-ului din sânul grupului antagoniștilor.
N-am înțeles de ce au adus nume mari în roluri negative, este o modă din ce observ, că actrițele respective au fost irosite.
Nu prea au avut cu ce să lucreze, materialul fiind subțire aici, sunt antagoniștii clasici, cu capsa pusă pe omenire și nimic mai mult de atât.
Dacă este scot în evidență ceva care m-a enervat destul de mult, a fost o reclamă deloc ascunsă la un anumit produs, reclamă care probabil le-a asigurat jumătate din buget, atât de mult se insistă cu ea.
🏆 Shazam! Fury of the Gods – Verdict
N-ar mai fi multe de comentat despre film. Este unul destul de simplu ca nucleu, deși povestea pare alambicată la prima vedere.
În mod clar nu este un film serios, grunjos, grav, întunecat sau apăsător și trebuie tratat ca atare.
Impresionează prin fantezia năucitoare care invadează ecranul și intră destul de des și pe tărâmul mesajelor pacifiste legate de iubirea aproapelui, de importanța familiei, de fapt chiar familia este motto-ul de bază al filmului.
Hm, oare unde am mai auzit asta?
Uneori este amuzant, alteori stânjenitor prin niște trimiteri scremute și prea evidente către alte producții, dar a fost antrenant din cale afară și chiar a funcționat ca o escapadă din cotidian.
Nu a stricat nici faptul că are o coloană sonoră excelentă care a ajutat foarte mult scenele de acțiune.
Dacă nu sunteți pretențioși și aveți poftă de-un film infantil ca structură narativă, dar ambițios ca vizual, atunci Shazam! Fury of the Gods pare o alegere numai potrivită pentru două ore de distracție nevinovată.
Pe mine m-a convins să-i cumpăr 7 pachete cu bomboane de curcubeu.
Sunt două scene de final care m-au băgat într-o ceață totală, că nu știu dacă trebuie luate în seamă sau nu ca urmare a schimbării recente de la conducerea diviziei care se ocupă de DC.
Dacă au ceva însemnătate, atunci cam contrazic declarațiile lui James Gunn, dacă nu au importanță în viitor, atunci de ce le-au mai lăsat să ne ațâțe imaginația de pomană?
(3,5 / 5)
