Related Articles
Lansat la câteva luni distanță de Ruroni Kenshin: The final, filmul de față, Ruroni Kenshin: The beginning funcționează ca un prequel pentru toată franciza. De unde și subtitlul de The beginning.
Ne întoarcem cu ani buni în trecut, în perioada Bakumatsu în Kyoto la țanc cât să picăm în mijlocul unui conflict politic, shogunatul scapă frâiele din mână, se preconizează ceva lovituri de stat, ce să mai, imperiul nipon se află într-o stare de haos alimentată în permanență de facțiuni rebele.
Și iaca așa dăm mâna cu Kenshin Himura (Takeru Satoh – Inuyashiki), nestemata clanului Choshu, marele asasin Battosai al cărui nume face tot chiloții să tremure.
Dar pe cât de nemilos este față de dușmanii nesăbuiți care au tupeul să-l provoace la luptă, pe atât de maleabil devine când pune ochii pe Tomoe (Kasumi Arimura), una bucată domnișoară a cărei onoare se simte obligat să i-o apere când o ceată de samurai bine afumați de aburii sake-ului o abordează neceremonios.
Astfel, Kenshin trebuie să jongleze între stingerea atacurilor celor care îl vor mort și menținerea vie a flăcării dragostei, misiune grea pentru el, mai ales că nu este deloc genul romantic.
Ruroni Kenshin: The beginning își desfășoară acțiunea în perioada dintre cele două linii cicatrizate de pe fața lui Kenshin, și pornește cu secvența din Origins în care și-a tras prima linie (alo, domnu` Mutu, nu mai ciuli urechile, vorbim de alte linii aici).
Din nefericire pentru mine, franciza a scăpat ulciorul care s-a făcut țăndări odată cu acest film pentru că apariția lui a fost de prost augur, ar fi trebuit să fie lansat măcar înaintea lui The final, nu după acesta.
Întreg filmul este construit plecând de la câteva flashbackuri din filmul anterior pe baza cărora este elaborată o poveste destul de subțire, nu din cauza lipsei de calitate, ci ca urmare a absenței surprizelor.
Practic Ruroni Kenshin: The beginning conține circa o treime secvențe atât din Ruroni Kenshin: Origins, cât și din Ruroni Kenshin: The final, ca atare tensiunea nu există pentru că știam cu exactitate ce se va întâmpla cu toate personajele principale. Cine, ce, cum și când sunt întrebări la care aveam răspunsul furnizat de celelalte filme.
Nici măcar nu există un antagonist mai acătării, care să pipereze acțiunea, m-am uitat la film doar să treacă timpul pentru că n-are nimic incitant deoarece simțeam că îl mai văzusem, punctele esențiale pe care le atinge deja au fost prezentate în producțiile anterioare. Ca atare, nu înțeleg existența acestui film, am fost în stare să încropesc originea lui Kenshin din informațiile primite în celelalte 4 filme, unele destul de consistente și nu trebuie să ai o imaginație bogată să umpli golurile destul de mici lăsate.
Măcar ni-l arată înainte de momentul în care decide să-și atace inamicii cu partea boantă a sabiei și asta a generat vreo două scene sălbatice de luptă în care Kenshin smulge coloane vertebrale și-și face curele din ele și trimite la măcelărie dușmani cât cuprinde.
Vedea-o-aș goală pe Angelina Jolie și eu cu mâinile legate la spate, dar prima secvență, cea cu care pornește filmul, m-a făcut să mă scap un pic pe mine pentru că-l are în prim plan pe Kenshin în toată gloria lui ucigașă.
Și apoi… nimic, filmul se transformă într-o poveste de dragoste pentru domnișoare în care personajele își varsă tot oftatul amoros și încearcă să mă stoarcă de lacrimi, dar eu eram deja insensibil pentru că secasem furtunul la aceleași secvențe prezentate în The final.
Ruroni Kenshin: The beginning este redundant, așa îl pot caracteriza folosind un singur cuvânt, nu aduce nimic nou în acest univers și chiar dacă nu este un film slab, îl trec pe ultimul loc în clasamentul producțiilor din această franciză.
Dacă era primul lansat sau măcar al patrulea, altul ar fi fost impactul emoțional pentru că nu știam ce se petrece în film. Așa cunoșteam fiecare moarte importantă și eram conștient cine va supraviețui.
Să nu mai zic că personajele, deși mai tinere pe hârtie, că acțiunea din acest film este prima în ordine cronologică, arată mai în etate decât peste 10 ani, adică atunci când se petrec celelalte filme. Nu că ar deranja asta foarte mult, dar se adună la grămăjoara de probleme pe care le are această producție în care acțiunea este foarte puțină, iar accentul cade pe melancolie, introspecție, relații umane, orice altceva în afară de sfârtecări violente și grosolane.
Ruroni Kenshin: The beginning este ca un meci de fotbal al cărui rezultat îl cunoști, ai văzut golurile în direct, dar din lipsă de activitate, îl vezi în reluare, dar fără aceleași emoții și sentiment de necunoscut ca atunci când l-ai urmărit live și la final îți dai seama că deși nu consideri timpul pierdut, nici n-ai obținut mare lucru.
Păcat de coloana sonoră de senzație care-ți zgribulește toți porii și de Takeru Satoh care-i meserie pe acest rol, dar Ruroni Kenshin: The beginning m-a dezamăgit, bătând pasul pe loc, cu acest film, fără acest film, franciza ar fi rămas la fel în ceea ce privește universul prezentat.
Cele 6 licori vindecătoare pe care i le ofer filmului sunt grație celor două secvențe de acțiune care produc ploi torențiale de globule roșii, a coloanei sonore de nota 10 și a actorului care este fermecător în acest rol.
Pentru o experiență de înalt nivel, ordinea în care ar trebui văzute aceste filme este 5, 1, 2, 3 și 4.
Și chiar dacă mă repet, toate cele 5 filme pot fi găsite, momentan, pe Netflix.
(3 / 5)
