Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Deși sunt imposibile, misiunile lui Ethan Hunt vin pe bandă rulantă, acum am ajuns la Mission: Impossible 5 – Rogue nation, film regizat de Christopher McQuarrie.
🎬 Mission: Impossible 5 – Rogue nation – Premisă
Tom Cruise revine în rolul celebrului spion IMF, vânat din nou și pus pe fugă, ca de obicei.
De data asta intră într-o misiune și „mai imposibilă‟, fiind forțat să facă 2 lucruri simultan.
Să scape de încercările tot mai insistente ale CIA de a-l prinde, întrucât agenția IMF a fost desființată pe considerentul că toate reușitele lor au fost bazate pe noroc.
Iar distrugerile și multele belele diplomatice create nu compensează rezultatele benefice ale acțiunilor întreprinse de agenție.
Și, în același timp, se vede nevoit să oprească infama și lugubra organizație fantomă intitulată Syndicate, despre care se pare că nimeni nu știe nimic, dar care lasă în urmă numai dezastre și cadavre.
Ca în toate filmele precedente, începe o cursă nebună contracronometru în care Ethan trebuie să fie mereu cu un pas în fața liderului Sindicatului, un anume Solomon Lane,o mogâldeață de om cu o voce stinsă dar care colcăie de violență și cruzime.
În ajutorul lui Ethan îi sare echipa fidelă formată din Benji, specialistul în tot ce ține de electronice, Luther, meseriașul în hacking și Brandt, băgărețul de serviciu, care stă cu gura pe Ethan mai rău ca o mamă.
Evident că nu se poate fără o femeie fatală, altfel nu ar fi fost un Bond bun, pardon, o Misiune imposibilă bună, of, cum mă ia gura pe dinainte.
Aici o avem pe Ilsa, numai că eroii habar nu au dacă gagica este cu ei, este împotriva lor sau are sindromul elvețian, este cu toți, dar nu-i cu nimeni.
💭 Mission: Impossible 5 – Rogue nation – Comentariu 🍿
Povestea nu dă pe dinafară de originalitate, nu avem momente de ne lasă cu gura căscată, nu sunt plot-twisturi din alea de nici cu gândul nu le gândeai.
Antagonistul apare și el încă din primele secvențe și cam aia e treaba, un film clasic, fără îmbârligături inutile și nerealiste.
Deja nu mai aveți răbdare, vreți să trec la partea suculentă a comentariului.
Ce să zic, acțiunea nu este mare brânză, secvența aia cu avionul din trailer este singura mai acătării, în rest somnolență cât cuprinde.
Aloooo, stați așa, nu plecați, ce dracu`, glumeam și eu.
Partea cu avionul este, de fapt, cea mai banală scenă de acțiune din tot filmul, nici măcar nu începe cu adevărat filmul și secvența se termină, practic se desfășoară încă dinainte de a apărea titlul filmului pe ecran.
Vă dați seama ce spectacol vizual vă așteaptă dacă Tom Cruise agățat de un avion în zbor este floare la ureche.
Cel puțin mie mi s-a părut cam meh respectiva scenă comparativ cu restul filmului, deși din trailer aveai impresia că e secvența, că mai mult de atât nu se poate.
Avem de toate pentru toți, de la cascadorii aeriene, duh, tocmai ce am zis de ea, la beșteleli subacvatice, de la urmăriri de tot felul, care de care mai spectaculoase, până la lupte corp la corp, nu ducem lipsă de nimic.
Culmea este că filmul, deși abundă în scene de acțiune, nu pare a fi doldora de ecrane verzi și efecte speciale generate pe calculator.
Totul pare a fi muncă manuală, făcută bătrânește, în mare parte cu cascadori și peisaje reale, ceea ce conferă filmului un aer de autenticitate.
Nu simți în nici o clipă că bucata cutărică ar fi rodul unor niscai maeștri în CGI sau că bătălia aia meseriașă este generată de scălâmbăieli în fața unor pânze colorate.
Nimic de comentat aici.
Nu am terminat cu acțiunea, comparativ cu alte filme nu-i atât de, cum să zic, violentă cu ochiul, nu sunt explozii peste explozii, de se vede de la o poștă că în realitate așa ceva nu ar fi vreodată posibil.
În schimb, apelează la practic, modul de filmare este imersiv, fără exagerări extrem de ridicole.
Urmăririle sunt atât de bine filmate la persoana întâi încât simți că tu ești cel la volan, îți taie răsuflarea, senzația de viteză este atât de realistă încât strângi din buci la fiecare curbă luată cu succes și la fiecare mașină depășită la mustață.
Nu mai zic de scena sub apă, te transpune acolo, tu ești cel care își ține respirația minute întregi, tu ești cel care se sufocă din cauza lipsei oxigenului.
Ce să mai, tensiune și adrenalină la cote maxime.
Încă una și închei cu partea de acțiune, are una dintre cele mai bune urmăriri cu motociclete din istoria recentă a filmelor (dacă nu chiar cea mai bună), un fel de Mad Max contemporan.
Dar filmul nu este doar acțiune, povestea este solidă și bine prezentată, chit că nu-i originală.
Te face să fii interesat și de ceea ce se întâmplă între scenele de acțiune.
Iată că nu este greu să inserezi și o poveste captivantă în film, pe lângă scene de scandal dement.
Repet, nu trebuie să fie originală ca să fie și bună, atât timp cât are elemente clasice bine executate, nu are cum să nu te atragă.
Ehe, încă nu e gata, nu am zis de comedie, se râde bine de tot, deși inițial nu ai zice că un asemenea film se pretează la comedie, dar Simon Pegg (Shaun of the dead), cel care îl joacă pe Benji, e la datorie cu momentele de relaxare.
Actorii sunt bine cunoscuți, dar hai să îi înșir pe principalii, Tom Cruise este cap de listă, omu-i sărit de pe fix, la peste 50 de ani (atunci, acum are 60) încă îi mai arde de cascadorii care sfidează moartea.
Dar jos pălăria pentru el, indiferent de film, se implică trup și suflet.
De Simon Pegg am zis, iar echipa este completată de Jeremy Renner (Arrival) și Ving Rhames (Guardians of the galaxy vol. 2). Cel din urmă este singurul în afară de Cruise care a apărut în toate filmele seriei).
Nimic spectaculos, oamenii își fac treaba. Însă avem și o nou-venită care fură atenția, Rebecca Ferguson (Dune: Part one), cea care o joacă pe Ilsa, agentul dublu, triplu, cvadruplu, că abia la final îți dai seama ce e cu ea.
Nu știu de unde au scos-o producătorii, până acum a jucat în nimic interesant, dar domnița rupe tot ce prinde, este pe meserie tipa, până și Cruise are mari belele în a o îmblânzi.
Regia îi aparține unui alt nou-venit, Chris McQuarrie, un scenarist excelent devenit regizor (a scris printre altele Valkyrie, Jack Reacher, Edge of tomorrow, culmea, toate cu Tom Cruise), inclusiv filmul de față, deci o relație extrem de bună între cei doi.
Am mai zis de modul de filmare, fluent, cursiv, când cadre largi să cuprindă toată frumusețea peisajului sau a acțiunii trepidante, când cadre strânse, care te aruncă în mijlocul acțiunii frenetice, te face parte componente a haosului nebun, tranziția e perfectă.
Sentimentul este de aristocrație, de eleganță, de clasic, acțiunea se contopește cu opera, tensiunea e la cote maxime, îți taie răsuflarea.
🏆 Mission: Impossible 5 – Rogue nation – Verdict 👍 sau 👎?
Totuși, nu pot să îmi iau zborul fără să zic și ceva de rău.
Tom Cruise nu se poate să nu aibă o scenă în care să nu alerge de mama focului, deja devine un laitmotiv enervant.
Băieții răi au aceeași țintă execrabilă, am obosit tot scriind asta, măcar de ar fi fost create niște scuze credibile gen pereți sau alte obstacole interpuse între trăgători și țintă.
Dar nu, ăștia ratează când trag în linie dreaptă cu ținta la câțiva metri distanță și, pe deasupra, și perpendicular.
Și finalul lasă oarecum de dorit, deși este ironic, te face un pic să zâmbești pe principul ce ție nu-ți place, altuia nu-i face, dar per ansamblu, mă așteptam la ceva mai grandios
Eh, nu le pot avea chiar pe toate.
Cu ușurință și mare plăcere îi cumpăr 8 bilete la operă, o merită cu vârf și îndesat.
Este o briză de aer proaspăt acest film ceva mai înfipt cu picioarele în pământ, fără super, mega, giga eroi cu tot felul de puteri cosmice sau magice.
(4 / 5)
