Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Recunosc că n-am văzut Melania la cinema, ci pe Amazon Prime.
Aici nu merge cu reciprocitate. Poate că-mi dă Soros bani, dar eu nu vreau să-i dau înapoi lui Trump.
Totuși, Trump are dreptate. MAGA – Melania Atinge Golul Absolut.
🎬 Melania – Premisă
Nu cred că aveți pretenția de la mine să vă povestesc despre ce este acest documentar.
Subiectul principal (să zicem) este Melania, soția-trofeu a celui MAGA-ist președinte american, Donald Duck, pardon, Donald Trump (Home Alone 2: Lost in New York).
Documentarul urmărește câteva zile din viața Melaniei Trump, înainte de procedura de învestire a morcovului cu dinți în funcția de POTUS.
Primește și ea un acronim, că doar nu rămânea ultima fraieră.
Ea este FLOTUS, am înțeles că ar însemna Fucks Lots Of Tired Ugly Suckers.
💭 Melania – Comentariu
🎭 Un documentar care confundă banalul cu istoria
Filmul este, cumva, poetic. În sensul ăla straniu în care te întrebi dacă și-a dat cineva seama ce ironie iese din combinația asta: un documentar despre soția unui molestator de copii, regizat de un abuzator sexual.
Ca să fie tacâmul complet, ghiciți ce melodie se aude în primele minute ale documentarului? „Billie Jean” de Michael Jackson. Dacă asta nu e poezie involuntară, atunci nu știu ce mai e.
Totuși, să nu fiu un om urâcios din prima, ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place. Femeia arată bine.
Are o structură facială care pare perfect adaptată pentru activitatea de supt… acadele.
Dar în momentul în care a început să vorbească, mi-am dat seama că gura aia a fost ocupată de-a lungul vieții cu multe alte activități, mai puțin cu exersarea limbii engleze.
Gata cu laudele, de aici încolo se pornește tăvălugul. Nu aveam așteptări de la Melania, așa că n-a fost o surpriză să descopăr că documentarul ăsta este o mizerie monumentală.
🧥 Cum să faci 30 de minute despre un palton
Oameni buni, am avut senzația că neuronul ăla rătăcit prin creier este gata să-și facă harakiri, pentru că l-am supus unui chin infernal.
Vreo 30 de minute, așa mi s-a părut, au fost dedicate unui spectacol grotesc: douăzeci de oameni roiesc în jurul Melaniei ca niște albine hiperentuziaste pentru a modifica, cu maximă gravitate, un palton sau o altă nimica toată vestimentară.
Stați, că abia m-am pornit, imediat urmează o discuție despre una dintre cele mai importante probleme din istoria societății contemporane. O chestiune atât de urgentă, încât de ea depinde chiar pacea mondială.
Despre ce este vorba? O să fiți uimiți cum n-ați fost în viața voastră. Leacul pentru cancer? Eliminarea foametei din Africa? Stoparea tuturor războaielor? Ei aș, ceva și mai important decât atât.
Ce fețe de masă să fie folosite la cina de învestire a președintelui Trump.
Nu glumesc. Camera stă fixată, oamenii discută grav, iar filmul tratează momentul ca pe o decizie geopolitică majoră.
Serios. Asta e „substanța” filmului. Te uiți și te întrebi inevitabil: despre ce ar trebui să fie, de fapt, documentarul ăsta?
Despre haine?
Despre protocol?
Despre ceva concret?
Nu. În mare parte pare să fie despre nimic.
Mai exact, despre felul în care niște banalități sunt umflate până capătă dimensiuni cosmice.
🚀 Cum devine o invitație o descoperire istorică
Există un moment în care cineva îi spune, cu un aer de parcă urmează să asiste la descoperirea unei noi galaxii:
„Ești prima din istorie care urmează să vadă asta.”
Am crezut, naiba să mă ia, că îi prezintă vreo descoperire cosmică epocală, că telescopul Hubble s-a uitat în casa unor „aliens” ilegali.
Nu, nu din ăia mexicani, de-l irită pe soțior. Ci extratereștri get beget.
Nu. Nici vorbă. Era vorba despre o invitație pentru nu știu ce eveniment. Atât. Prezentată însă de parcă tocmai fusese descoperit Sfântul Graal.
Aici documentarul atinge un nivel de absurd involuntar care devine aproape fascinant.
Dacă extratereștrii ar intercepta secvența asta, probabil ar crede că societatea noastră a ajuns într-un punct în care totul e rezolvat și singura dilemă rămasă este ce pantofi asortăm cu pălăria. Ah, apropo de asta.
🎩 Catastrofa globală a pălăriei
Momentul absolut vine în ziua învestirii.
Acolo filmul reușește performanța rară de a transforma o problemă banală într-o catastrofă planetară.
Nu i se potrivește pălăria. Da, doamnelor și domnilor, era pălăria prea mică pentru capul ei prea mare.
Și dintr-odată ai impresia că planeta se oprește din rotație până când se rezolvă această tragedie.
Băi nene… jale.
Jale și iar jale.
🕴️O galerie de figuri dubioase
Partea și mai bizară este că jumătate dintre figurile care apar în documentar se regăsesc și în celebrul dosar Epstein.
Când mă uitam la fețele alea libidinoase și schimonosite de zeci de operații estetice, mă lua cu frisoane vomitive.
Asta nu împiedică însă filmul să o trateze pe Melania cu o solemnitate aproape religioasă, de parcă ar fi realizat cine știe ce lucruri extraordinare în viață.
Păi, fătucă, meritul tău în istorie pare să fie că ai știut să cânți la un taragot ruginit și l-ai făcut să fluiere fericit.
În rest, filmul o înfățișează ca pe un personaj monumental, când în realitate tot ce vezi pe ecran este o colecție de momente superficiale ambalate pompos.
🤡 Record mondial de lingușeli
Bineînțeles că există o cantitate de lingușeli în documentarul ăsta care depășește orice limită a bunului-simț.
În toată istoria vitrinelor roșii din Amsterdam nu s-au prestat atâtea felații câte i se fac lui Trump în filmul ăsta.
E un nivel de idolatrie atât de grosolan încât devine aproape comic.
O bună parte din simulacrul ăsta de realizare artistică este doar despre cât de bun este Trump, cum va transforma SUA în cea mai măreață țară de pe glob și cum va deveni el pacificatorul suprem.
Ha, merge foarte bine, nu, mister Trump? Ai unit planeta de au găsit-o toți dracii.
🎵 Dar de ce să fac pe politicianul și să mănânc căcat?
Documentarul are și părțile lui bune. Nu multe, dar are.
Există câteva momente solemne care chiar reușesc să creeze atmosferă. În plus, muzica aleasă este excelentă.
Pe partea sonoră filmul funcționează surprinzător de bine. Michael Jackson, James Brown, Village People, Spandau Ballet și câteva compoziții clasice au făcut, cât de cât, tolerabilă urmărirea documentarului.
Și am aflat ceva despre fiul lor, Barron. Nu știam ce pălugă de om este. O să aibă probleme în viață dacă i se pune unui lunetist pata pe el.
Este mai greu de ratat decât de nimerit.
🏆 Melania – Verdict
Cucoana asta pare întruchiparea tuturor pițipoancelor de pe TikTok: superficială, cu nasul pe sus și cu o aroganță de parcă ar fi realizat cine știe ce acte extraordinare în viață.
Când, în realitate, poziția în care se află are o explicație mult mai simplă: s-a măritat cu boșorogul potrivit la momentul potrivit. O fi având gură miraculoasă, nu mă pronunț, doar Trump ne poate elucida.
Dar știți care este paradoxul care m-a frustrat? Documentarul avea o idee bună de la care să pornească. În ciuda veninului pe care l-am împrăștiat ca o viperă umană, Melania avea potențial.
Dacă ar fi eliminat bucățile interminabile dedicate lui Trump și toate secvențele pline de superficialitate artificială și pompozitate ridicolă, iar filmul s-ar fi concentrat strict pe rolul real pe care Melania îl are ca Primă Doamnă a Statelor Unite (partea de reprezentare, artă, protocol, proiecte oficiale), ar fi putut ieși un documentar chiar interesant.
Problema este că atunci ar fi durat cam 15 minute.
Trailer
