Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Les trois fantastiques vine din Franța și este vândut ca un film de maturizare.
🎬 Les trois fantastiques – Premisă 📖
Max (Diego Murgia) este un puști de vreo 12 ani nevoit să facă pe bărbatul casei deoarece locuiește cu mama lui.
Pentru el există două familii, cea de acasă și cea de la școală unde este prieten la cataramă cu colegii Tom (Jean Devie) și Vivian (Benjamin Tellier).
Preocuparea lor de bază este strângerea de bani pentru a putea pleca în tabăra din vacanță. Cum doar Tom își permite acest lux, ceilalți trebuie să vândă prăjituri pentru a obține suma necesară.
Pacea prieteniei este spulberată odată cu apariția lui Seb, fratele mare al lui Max, care a fost eliberat condiționat.
💭 Les trois fantastiques – Comentariu 🍿
La prima vedere, pare că avem în față genul de film franțuzesc cu copii simpatici care se joacă prin pădure și își construiesc o lume doar a lor, departe de adulți și griji.
Și, de ce nu, având în vedere titlul, poate fi considerată o reinterpretare modernă și copilăroasă a celor trei muschetari imaginați de Dumas.
⚠️ Realitatea lovește
În scurt timp, însă, realitatea ne pălește direct în plex când în scenă intră Seb, fratele care are fel și fel de gânduri, numai de reabilitare nu.
Povestea jonglează destul de îndemânatic între inocența copilăriei și teroarea maturizării bruște, când problemele unei societăți brutale vin de-a valma peste vârsta fragedă.
În scurtele momente de liniște am asistat la o prietenie ce părea indestructibilă, cei trei fantastici făcând totul împreună, se jucau, visau și învățau laolaltă ca niște tripleți proveniți din mame diferite.
🤝 O prietenie pusă la încercare
Atmosfera se schimbă radical și bucuria lor este pusă la colț când apare Seb, acesta reprezentând, cumva, lumea dură care abia așteaptă să ne arunce în furnal și să ne topească năzuințele și fericirea.
Acesta aduce o energie negativă care schimbă tot: dinamica grupului, echilibrul fragil al lui Max și direcția generală a filmului.
Ce părea o poveste lejeră de vară se transformă într-o luptă cruntă între loialitate și supraviețuire emoțională.
👦 Trei copii, trei tipologii
cei trei copii sunt diferiți: Max este cel apăsat de probleme familiale, Vivian este îndrăgostit până peste urechi de o colegă, iar Tom se desprinde drept bogătanul din trupă, dar și cel mai fragil emoțional, fiind ținta preferată de batjocură a unui bătăuș.
Tema maturizării nu este tratată cu nostalgie, ci cu realism, și nu din acela cu tentă romantică, nici vorbă, marșează pe latura dură a acestui proces de tranziție de la copil la adult.
Dacă filmul ar fi fost o prăjitură fără zahăr, atunci aș putea spune că nu are deloc sirop pentru a-i îndulci gustul.
🌅 Natură, visare și evadare
Totuși, nu am cum să omit tonul cald, chiar tandru, care este emanat de această peliculă, mai ales în scenele în care cei trei își imaginează cum ar arăta lumea lor ideală, departe de mizeria cotidiană care le tot pune piedici.
Ce m-a surprins în sens pozitiv a fost pofta lor de a-și petrece timpul liber în natură, departe de dispozitive electronice, conturi de social media și alte asemenea ispite digitale.
Acțiunea este plasată în zilele noastre, asta este evident, dar este o dovadă că te poți distra și fără să orbești cu privirea ațintită într-o îngrămădeală de pixeli.
Ce-i drept, ajută și faptul că fantasticii sunt aproape de o pădurice care are și un ochi de apă, așa că au la dispoziție un teren de joacă uriaș de care nu au cum să se plictisească.
🎭 Dezechilibru narativ
Scenariul calcă strâmb la caracterizarea personajelor pentru că nu este echidistant, insistă prea mult pe Max și prea puțin pe ceilalți doi despre care, în final, nu aflu multe lucruri.
Max primește prea multă atenție și, ca atare, este cel mai șlefuit dintre cei trei, un copil prins între frica de a-și pierde prietenii și vinovăția față de fratele care i-a distrus familia.
De ce vinovăție? Doar nu vreți să vă dau totul mură-n gură?
🏆 Les trois fantastiques – Verdict 👍 sau 👎?
În ciuda aparențelor, filmul nu este o banală poveste despre trei băieți care vor să plece într-o tabără.
E mai mult de atât, este despre prietenie în condiții grele și despre ce înseamnă să-ți construiești un viitor când trecutul familiei tale se scaldă într-o cocină noroioasă.
Dacă are final fericit sau nu, vă las să aflați singuri, eu mai trebuie să meditez la deznodământ pentru că nu este unul evident, așa cum se poartă pe la Hollywood, te pune pe gânduri.
Pot spune că este genul de încheiere care-ți rămâne în gât – pentru că nu-ți oferă soluții, dar îți lasă speranța că poate, cumva, într-o altă vară, va fi mai bine.
Culmea, deși este cu băieți și, teoretic, mi se adresează direct, nu m-a impresionat la fel de mult precum Diamant brut, acela era ancorat mai bine în realitatea modernă.
Aici senzația este că aventurile au loc acum, dar departe de jungla de beton, într-un tărâm sălbatic unde timpul curge altfel.
De aceea am să-i cumpăr 7 prăjiturele, chiar dacă știu că nu sunt făcute în casă, ci cumpărate de la supermarket.
(3,5 / 5)
