Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Aveam de crăpat niște timp prin mall, așa că m-am cățărat pe un scaun la cinema să urmăresc Le otto montagne.
La noi este tradus Cei opt munți.
🎬 Le otto montagne – Premisă
Filmul este despre munți.
Mulți munți.
Dar, mai presus de asta, este despre prietenia dintre doi băiețași, Pietro și Bruno
Ei n-au de ales, trebuie să se distreze împreună având în vedere că-s singurii de-un leat din sătucul proptit în vârf de munte.
Și această relație trainică este urmărită de către film și, implicit, de către spectatori, pe parcursul câtorva zeci de ani.
💭 Le otto montagne – Comentariu 🍿
Am avut impresia că urmăresc un documentar pentru că filmul nu aduce cu o producție cu un scenariu bine conturat.
Este, pur și simplu, o îndelungă odă adusă munților, deoarece petrecem cea mai mare parte din durata sănătoasă a peliculei sus, la altitudine.
Le otto montagne n-are acțiune, n-are conflicte, n-are dramă, n-are antagoniști, n-are nimic care să condimenteze o premisă banală.
Dar are o liniște purificatoare, părând mai degrabă un experiment paliativ deoarece, urmărind cele aproape 150 de minute de imagini montane, simți cum de dezintoxici de otrava urbană.
După ce am trecut de povârnișul primei părți care m-a introdus în atmosfera filmului, mi-am dat seama ce urmează.
Așa că m-am destins spiritual și m-am întins în scaun, pregătit să urmăresc secvențe naturale mirifice.
Seamănă, dacă vreți o comparație montană, cu Lunana: A yak in the classroom cu care are mai multe în comun decât credeam.
Așadar, Le otto montagne este un film relaxant despre prietenia trainică dintre doi oameni, una care are evidentele suișuri și coborâșuri, și despre uniunea umanului cu natura.
Imaginile prezentate sunt superbe, n-au cum să nu te cucerească, mai ales că filmările au avut loc la fața locului, un lucru de apreciat în această perioadă a cinematografiei.
Una în care echipa de producție, de cele mai multe ori, se închide într-un studio și vede numai verde în fața ochilor, apelând apoi la efecte speciale pentru a completa imaginea lipsă.
Aici s-au cărăbănit oamenii prin vârf de munte, uneori nici nu mi-am dat seama cum au reușit să tragă anumite cadre.
Cu siguranță au întâmpinat dificultăți în realizarea producției, de aceea aici merită un rând de aplauze.
Nu zic că-i un film bun, dar nu este atât de rău pe cât credeam după primele minute în care a fost conturat firul narativ.
Atunci mi-am dat seama că voi asista la o producție destul de statică și cu un ritm extrem de lent și nervii deja începuseră să escaladeze spre nivelul de fierbere.
Dar apoi m-am domolit pentru că Le otto montagne are un efect calmant și funcționează ca un somnifer spiritual.
Am fost subit umplut de o serenitate liniștitoare de credeam că am murit și am ajuns în rai.
Nu, nu ajunsesem acolo, că n-am ce căuta, ci am fost transportat de către film la o căsuță deasupra norilor, într-un decor angelic.
În ajutorul imaginii magnifice vine și formatul de 4:3 care contribuie la concentrarea privirii pe splendoarea munților.
Nu ratezi nimic din cadrele panoramice pentru că tot ce vezi este pe centru și nu ai nevoie de vederea periferică pentru că dincolo de ea este ecranul negru.
Mi-a plăcut și muzica ambiantă, una care amplifică senzația de tihnă sufletească, armonizându-se perfect cu cadrele bucolice.
🏆 Le otto montagne – Verdict 👍 sau 👎?
Dacă vreți un film care vă dă prilejul să meditați în timp ce priviți niște secvențe mirobolante cu o natură sălbatică, dar un film în care nu se petrece mai nimic altceva, atunci acesta este o bună alegere.
Numai că riscați să vă ia somnul. Pe mine mă apucase la un moment dat picoteala, noroc că mai era câte o vacă la datorie care mugea fix când trebuia să mă readucă în simțiri.
Și nu sunt misogin vulgar, nu mă refer la audiență, ci efectiv la vacile din film care erau crescute de munteni.
Le otto montagne deși are un final interminabil, acesta, când vine, este cam abrupt.
După ce nu se întâmplă nimic timp de vreo 2 ore, hop, vin anumite întâmplări peste noi ca o avalanșă, din neant.
Dar asta-i viața, te ține molcom în brațe o perioadă bună de timp și apoi brusc dă cu tine de pământ.
La mine se simte oboseala, că-s om bătrân, și nu am putut să cuceresc mai mult de 7 munți.
Asta pentru că am decis să consider Le otto montagne mai mult un documentar naturist decât un film adevărat.
(3,5 / 5)
