Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Osgood Perkins semnează al doilea său film din 2025. După The Monkey, iată că a venit rândul lui Keeper să ne sperie.
Productiv regizorul, nimic de comentat.
🎬 Keeper – Premisă 📖
Liz (Tatiana Maslany) și Malcolm (Rossif Sutherland – Possessor) formează un cuplu care abia așteaptă să-și împărtășească dragostea într-o cabană izolată.
Unde naiba altundeva decât la dracu’-n praznic, pentru că în altă parte pare-se că nu mai există fenomene stranii și spirite neliniștite.
În fine, asta e povestea, ce să-i fac? Ajung ei la cabană, în mijlocul pustietății, cu intenția să se reconecteze pe orizontală.
Și, timp de câteva minute, pare chiar frumos: intimitate, aer curat, pădure liniștită. Ce ți-ai putea dori mai mult?
Apoi Malcolm pleacă „un pic” în oraș. Și știm cu toții că în filmele de genul ăsta, „un pic” înseamnă întotdeauna „o să regreți că ai rămas singură”.
După ce rămâne de capul ei, Liz începe să observe lucruri: o umbră care stă la pândă, ceva care trece rapid prin cadru, pereți care par a avea o viață proprie.
Adică semne evidente că nu-i de rămas pe acolo. Bineînțeles că rămâne.
💭 Keeper – Comentariu 🍿
După ce în primele 30 de minute nu prea m-am putut concentra la film din cauza pățaniei de aici, a urmat apoi o experiență horror care mi-a plăcut.
Osgood Perkins crește frumos ca regizor de filme de groază. Se simte că vrea să facă altceva în afară de eternele jumpscares care-ți fac floricelele să sară din cutie și inima din piept.
Aici nici nu mai rețin asemenea momente în care sonorul să fi făcut treaba vizualului.
Dimpotrivă, tot ce ține de horror a venit natural, lăsând spectatorul să se prindă singur când trebuie să se sperie.
🌫️ Stilul Perkins – horror care sapă sub piele
Perkins pare, cumva, poetul frustrat al horror-ului: îți pune pe masă umbre suspecte, fragmente de imagini care par reale, mișcări pe care le prinzi cu coada ochiului. Nu știi dacă ai văzut sau ți-ai imaginat.
Stilul său te erodează încet, cu o eleganță perversă. Și apoi vine răsplata de final. Nu zic ce se întâmplă acolo, dar secvențele respective sunt înfiorătoare.
Nu pentru că prezintă ceva nou, ci pentru felul în care prezintă. Să divulg un pic din mister, deși nu cred că e spoiler, nu degeaba a fost aleasă Maslany pentru rolul pe care-l joacă.
🎭 Maslany – inima filmului
Apropo de ea, Maslany e motorul filmului. E privirea aia încordată, e respirația ușor accelerată, e tensiunea care crește în fiecare cadru în care e singură în cabană.
Practic, trăiești cu ea, gâfâi cu ea, uneori chiar ai vrea să o iei de mână și să-i zici: „hai, Liz, ieși dracu’ pe ușă, nu mai sta acolo”.
🏚️ Cabana – personaj cu traume proprii
Cabana, în sine, devine un personaj. Juri că-i special construită ca să amplifice frica: spații prea largi, colțuri prea întunecate, pereți care par să fi absorbit toată istoria murdară a celor care au intrat acolo înainte.
Perkins construiește groaza pe ideea asta: că spațiile nu sunt doar spații, sunt recipiente pentru traume.
🧳 Malcolm – omul cu bagaje (multe)
Și când filmul începe să dezvăluie ce legătură are Malcolm cu tot ce se întâmplă, îți dai seama că filmul nu e despre un demon, o fantomă sau un monstru în pădure.
E despre tipul ăla de bărbat care vine într-o relație cu multe bagaje. Ce conțin bagajele? Ați vrea voi să-i desfac geamantanele, nu? Ei bine, n-o s-o fac. Cu cât știți mai puține, cu atât mai bine.
📉 Finalul – prea explicat pentru propriul bine
Ce-i drept, finalul se transformă într-un fel de lecție istorică, pentru că sunt oferite prea multe informații lipsite de sens. Nu-i atât de greu să înțelegi ce și cum. Aici pierde puțin din farmec.
Știu că am ocolit monstrul din cameră, dar n-am ce face, povestea nu se pretează la mai multe dezvăluiri, este suficient să vă spun că-n acea cabană se petrec niște evenimente bizare.
👻 Manifestările paranormale
Stafii rătăcite, demoni machiavelici, moroi șucăriți, fantome jucăușe sau chiar ceva mai sinistru de atât? Naiba știe cui i s-a pus pata pe Liz de îi tot dă târcoale.
Cert e că respectivele creaturi arată într-un hal de nu-ți mai vine să ieși singur pe drum noaptea, o să cauți câțiva parteneri care să te încurajeze.
📝 Subtitrări – Păcatele capitale
Mno, acum ce să fac dacă primesc din ce în ce mai des motive de cârcoteală românească? Deși asta nu e cârcoteală, este o critică obiectivă referitoare la subtitrare.
Le-am notat în carnețel, să nu le uit.
„A trevut” în loc de „a trecut”.
„Malcom” în loc de „Malcolm”.
„Uș” în loc de „ușă”.
Și cea mai tare, dovadă că traducerea a fost făcută mai mult de un translator automat decât de un om, pentru că nu este adaptată contextului.
Liz zice: „When I was a kid”. Traducerea zice: „Când eram mic”.
Dragilor de la CAY Films, dați o bere la băiat, vă rezolv eu subtitrarea în doi timpi și trei mișcări, pentru că nu-i deloc greu, trebuie un pic de voință. Iată mai sus cum am îmbunătățit-o fără să mă screm prea mult.
Oricum, cele mai multe dintre erori sunt evidențiate de Word. Nu știu cu ce lucrează ai voștri, dar nu cred că traducerile sunt scrise cu pana de gâscă direct pe papirus.
Cineva nu e atent și nu-și face îndeplinește atribuțiile cum trebuie. Și de suferit o facem noi, spectatorii care trebuie să înghită subtitrări mizerabile.
🏆 Keeper – Verdict 👍 sau 👎
Mă bucur să concluzionez că am urmărit un film care nu s-a străduit să-mi distrugă timpanele.
Este lent, dar și dens, reușind să îngrămădească destule scene care-ți îngheață sângele-n vine prin ceea ce vezi și, mai ales, prin ceea ce crezi că vezi.
Atmosfera, tensiunea și balansul psihologic sunt impecabile, iar Tatiana Maslany ține, ca un veritabil Atlas, toată construcția pe umeri.
Nu înțeleg criticile pline de vitriol la adresa filmului, nici nu mă sinchisesc să le citesc, le las în treaba lor, fiecare cu părerea lui.
În afară de clișeele enervante cu locul izolat și personajul care alege să rămână în iad în loc să fugă de acolo, Keeper este o realizare proaspătă datorită sperieturilor autentice și imaginației bolnave.
Ce-ar mai fi de spus? Keeper e unul dintre cele mai interesante horror-uri psihologice ale anului. Are stofă, are stil, are nerv, are stofă, are stil, are nerv.
Trailer
