Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
In the lost lands a fost sărit de distribuitorii autohtoni, dar s-a pripășit prin cinematografele din Moldova. Deh, filiera rusă este mai potentă decât a noastră.
🎬 In the lost lands – Premisă 📖
Acțiunea are loc într-un viitor post-apocaliptic în care lumea s-a întors în vremuri preistorice din punct de vedere al civilizației.
Una bucată vrăjitoare atotputernică, Gray Alys (Milla Jovovich – Hellboy), îndeplinește dorințe oricui sare cu aurul la înaintare.
Este cunoscută pentru faptul că nu refuză pe nimeni și asta o bagă în belea deoarece face două promisiuni contrare.
Pentru a încerca să iasă din bucluc apelează la vânătorul Boyce (Dave Bautista – Dune: Part Two) pe care-l antamează să o ducă în inima Ținuturilor Pierdute, ca să… la dracu’, nici nu mai țin minte ce caută pe-acolo, vreo dihanie magică să o caute la dinți. Sau ceva în genul ăsta, oricum nu contează.
💭 In the lost lands – Comentariu 🍿
Dacă în rolul principal apare Milla Jovovich sunt șanse mari ca regizorul să fie Paul W.S. Anderson, iar aici chiar așa este. Deja cred că am spus totul, nu?
Încerc să îmi dau seama cum de mai primește nenea ăsta de muncă la Hollywood pentru că filmele lui sunt rebuturi ordinare. Ce-i drept, au trecut 5 ani de la Monster hunter, deci nu prea a fost băgat în seamă recent.
👁️🗨️ Imagine: O ofensă vizuală
In the lost lands nu e doar un film prost, este un gunoi cinematografic hidos din toate punctele de vedere.
Cu ce aș putea compara imaginea? Dacă mănânci multă mămăligă stricată, o regurgitezi, iei voma expulzată de un gălbui pișat și o azvârli pe o pânză albă, ei bine, rezultatul final ar fi vizualul din acest film.
Mno, ținând cont că în lumea de acum orice dejecție este considerată artă modernă, sunt șanse mari ca un chinez miliardar să cumpere respectivul excrement diareic cu mulți bani.
Filmul este aproape de neprivit din cauza paletei coloristice deranjante pentru ochi, ai mei au vrut de câteva ori să-și facă seppuku, atât de groaznic a fost chinul de a urmări mizeria asta.
Se bazează pe un CGI infect, extrem de evident și de ridicol încât nici măcar un cadru nu transmite vreo uncie de verosimilitudine.
Totul este fals, dar de o grosolănie atât de jenantă încât imaginile lacrimogene cu povești inventate de ChatGPT care au invadat paginile de Facebook par capodopere sublime.
Să nu mai zic că vizualul este asezonat cu miliarde de reflexii de lentilă, nu mi-a venit să cred cât de imbecil a fost regizorul când a considerat că ar fi foarte bine să-și orbească spectatorii la fiecare 2-3 secunde.
Până și din ochii personajelor ies artefacte de lumină, chiar și în beznă apar asemenea străluciri de lentilă, nici nu mai știu cum să descriu experiența vizuală horror pentru a transmite pe deplin calvarul la care am fost supus.
🧥 Decor și detalii – nimic nu se murdărește în lumea post-apocaliptică
Nu am terminat cu partea asta, oricum povestea nu merită comentată prea mult, deși suntem într-o lume sleioasă, plină de praf, cu o aură de Ev Mediu, personajele arată perfect, ca scoase din țiplă.
Nu tu o buclă de păr deranjată, nu tu un fir de colb pe haine, nu tu o haină murdară, nu tu o față zgâriată, chiar dacă protagoniștii trec prin destule aventuri contondente care ar trebui să se lase cu urmări.
🧙♀️ Personaje și magie: promisiuni fără acoperire
Cât despre personaje, ei bine, vrăjitoarea este o creatură confuză din punct de vedere al construcției narative, se spune despre ea că are puteri mistice nebănuite, dar când este nevoie să intervină cu vreun abracadabra salvator, ce face domnița?
Nimic, se luptă cot la cot cu Boyce, de parcă ar fi o ființă umană banală, dă cu pumnul, flutură două secere, mai trage cu pușca, dar nici urmă de formule magice.
Desigur, se folosește de ele doar în două momente critice, dar asta nu absolvă scriitura dezastruoasă care a generat personaje stupide.
💤 Ritm și acțiune: plictiseală cât vezi cu ochii
Măcar de aș fi primit ceva acțiune tâmpă care să-mi distreze creierul aflat în moarte clinică, dar nici aici nu am avut noroc, în trei sferturi din film m-am plictisit în ultimul hal, avem plimbări infinite și discuții seci interminabile.
Ritmul este unul atât de lent încât fuga unui melc cu hernie ar părea o cursă olimpică demnă de renumele lui Usain Bolt.
🎭 Actorie: păpuși somnambule și decoruri umblătoare
Iar actoria este în ton cu restul elementelor componente, adică jale și iarăși jale.
Monotonia din interpretarea soției regizorului rivalizează doar cu expresiile faciale ale unei păpuși ciobite de porțelan, uneori credeam că doarme când își rostea replicile, parcă era somnambulă pe platou.
Iar săracul Bautista, nu că ar fi mare actor, dar are niscai carismă dacă știi cum să-l folosești, aici este pe post de decor musculos care mai azvârle niscai sunete guturale când și când, să nu credem că este mut.
🏆 In the lost lands – Verdict 👍 sau 👎
Filmul este bazat pe o povestire de George R.R. Martin, așa că mă așteptam la o lume fantastică plină de monștri, magie și mister.
Când colo, ce-mi văd ochii? Lumea „fantasy‟ este de o banalitate colosală care m-a făcut să apreciez platourile de la „Xena: Prințesa războinică”, iar stilul vizual e atât de lipsit de viață încât pare generat de AI pe un buget de 3 lei și o pungă de pufuleți în loc de rest.
Nu glumesc, unele scene arată de parcă ar fi fost create de sora.com, cu un cont gratuit.
Și este păcat pentru că, iată o laudă, designul anumitor monștri este inspirat și înfiorător, având potențial de a naște o acțiune efervescentă și violentă în mâinile unui regizor priceput.
Măcar de ar fi fost atât de rău încât să ajungă un „guilty pleasure”, însă nu este altceva decât o combinație toxică de amatorism infantil, efecte speciale catastrofale și o poveste banală și incoerentă.
Acum am înțeles de ce nu a fost adus în România acest film, personalul sălilor de cinema ar fi avut prea mult sânge de spălat pentru că ar fi curs torențial din ochii spectatorilor.
O să-i dau, totuși, o mână de ajutor și am să-i vânez doi vârcolaci.
(1 / 5)
Trailer
