Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Oscar pentru cel mai bun film străin – Ediția 2010
Danemarca revine în prim-plan cu In a Better World. Sau Hævnen, dacă vrei să te dai mare că știi daneză.
🎬Premisă
Pe scurt, avem două povești care merg în paralel. Adică par că n-au nicio treabă una cu alta, dar de fapt au, doar că trebuie să stea privitorul să facă conexiunile. Că dacă le făcea regizoarea prea evident, nu mai era artă, era mesaj cu ciocanul.
Prima poveste este despre Anton, un medic danez care lucrează într-un sat uitat de lume din Africa.
Acolo, la el în „curtea spitalului”, se întâlnește cu un baron mafiot local. Îl recunoști din prima că e rău, pentru că poartă ochelari de soare și se comportă de parcă și-ar fi cumpărat postul de șef de trib la reducere.
A doua poveste are loc în Danemarca. Anton e tatăl lui Elias, un puști care e bătut măr în fiecare zi de un șmecheraș și gașca lui.
Până când apare Christian, un băiat nou, venit din Londra, care are o problemă mai mare decât bullying-ul: mama lui a murit recent de cancer, iar el a rămas cu o furie pe care n-o gestionează, ci o ambalează frumos și o pune la frigider pentru mai târziu.
Cele două povești se întâlnesc atunci când Christian îl ia pe Elias sub aripa lui și îi arată că bullying-ul se oprește dacă ești mai nebun decât agresorul.
💭Comentariu
⚖️ Dilema de bază: violență sau principii
In a Better World este plin de teme morale. Să mă bată mama dacă știu de unde să încep. De fapt, nu, să nu mă bată, pentru că despre violență este vorba.
Prima dilemă, și cea mai la îndemână: răspundem violenței cu violență?
Anton e tipul care spune că nu. El e medic, a văzut ce face violența în Africa, a văzut oameni tăiați, copii morți, baștani care se cred zei.
Și totuși, același Anton, când vine vorba de viața lui personală, e un ratat.
Pentru că principiile lui sună bine în teorie, dar în practică nu prea îl ajută. Când un mecanic jegos îi dă o palmă în fața propriilor copii, ce face?
Nimic. Stă și explică. Îi spune tipului că nu e OK, că pică un înger din cer dacă dai o palmă. Și tipul îi mai dă una. Să aibă și pentru drum.
Și cum credeți că-l privesc copiii? Cu milă? Cu rușine? Cu dezamăgire? Toate trei.
Și acolo e întrebarea pe care ți-o pune filmul: ce e mai important? Să rămâi fidel unui principiu sau să arăți copilului tău că îl aperi?
🔥 Răzbunarea: justificare sau mizerie?
Pentru că Elias nu vede un om profund și pacifist. Elias vede un tată care l-a lăsat pe un dubios să-l bată. Și fix din cauza asta, Elias se îndreaptă spre Christian, care e polul opus: violență imediată, proporții necontrolate, dar măcar „face ceva”.
Și aici intervine a doua dilemă, mult mai murdară.
Răzbunarea e justiție sau e doar o formă mai elegantă de a spune „și eu sunt la fel de jegos ca tine”?
Christian e personajul care te face să te simți murdar. Pentru că el are o durere reală.
Și-a pierdut mama, iar tatăl lui e atât de prăbușit în durerea lui încât nici măcar nu vede că fiul lui alunecă pe o pantă periculoasă.
Și atunci când Christian organizează răzbunarea împotriva bătăușului care îl teroriza pe Elias, tu, ca spectator, ai un moment de „da, bravo, așa se face”.
Pentru că scenariul e construit să te facă să simți asta. Dobitocul e un nesuferit, iar profesorii dau vina tot pe victimă. Sună cunoscut, nu?
Lucrurile escaladează rapid din acest moment, așa că mă opresc. Mai menționez că în Christian fierbe o furie pură și nefiltrată, pe care o îndreaptă spre singura țintă disponibilă.
Când ești de partea „binelui” și aplici violența, când încetezi să mai fii diferit de agresor? La prima palmă dată? La a zecea? Sau e doar o chestiune de perspectivă și de cât de bine știi să-ți vinzi povestea?
👨👦 Tați care ratează momentul
Mai este un subiect abordat, cel al felului în care îți crești copiii care au deja un cod moral diferit de al tău.
Aici e durerea lui Anton și a lui Claus (tatăl lui Christian). Amândoi sunt tați care au eșuat în a-și proteja copiii, dar în moduri diferite.
Anton e mai mult plecat teleleu prin Africa, iar Claus e acolo fizic, dar absent emoțional. Și ambii ajung să-și vadă copiii făcând lucruri pe care nu le pot controla. Iar vorba bună nu mai are efect.
🎭 Actori și tensiune pură
Actorii se descurcă remarcabil în rolurile lor, mai ales cei mici.
Iese în evidență William Jøhnk Nielsen. Personajul său, Christian, e un mic reactor nuclear pe picioare.
Orice vorbă, orice gest, totul e trecut prin durerea aia imensă că n-a apucat să-și ia rămas-bun de la mama lui.
Și asta îl face terifiant de calculat. Nu stă la discuții. L-ai călcat pe coadă, pregătește-te de represalii.
Markus Rygaard, ca Elias, este contrastul perfect: un copil care și-ar dori doar să fie lăsat în pace, dar care e tras în vârtej pentru că, na, avea nevoie de un prieten.
Mikael Persbrandt (The Story of Fire Saga) în rolul lui Anton e impecabil. E un om care crede cu adevărat în dialog și în non-violență. Și fix de-aia vrei să-l scuturi uneori, să-i spui „coaie, mai și reacționează”.
Dar exact asta e frumusețea: Anton nu e un erou clasic. E doar un tip care a văzut prea multă mizerie în Africa și nu mai crede că o palmă rezolvă ceva.
🌍 Mesajul vs subtilitatea
Ce nu mi-a plăcut? Partea cu Africa e acolo ca să sublinieze paralela, dar uneori simți că e prea evident.
Ideea transmisă se balansează periculos între „mesaj puternic” și „hai că am înțeles, e aceeași poveste în alt decor”.
Și finalul e puțin cam forțat pentru gustul meu. După două ore de dileme morale, ultimele minute încearcă să lege totul cu o fundă.
Mi-aș fi dorit să rămână cu un pic mai multă amărăciune. Că așa, după tot ce s-a întâmplat, să se termine așa cum s-a terminat… m-a lăsat cu senzația că s-a presărat cam mult zahăr pe pastila aia amară.
🏆 Verdict
Susanne Bier face un lucru foarte mișto: nu-ți spune niciodată ce e corect. Lasă situațiile să se desfășoare și pe tine să te simți incomod.
Îți livrează dramă, violență și dileme morale de-alea care te țin treaz noaptea, întrebându-te dacă ești tu o persoană bună sau doar una care n-a avut încă ocazia să fie rea.
In a Better World e un film care te întreabă, discret, dar insistent, ce ai face tu în locul lui Anton. Sau în locul lui Christian. Sau în locul tatălui lui Christian. Și nu știu dacă răspunsurile sunt pe placul nostru.
Trailer
