Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Este timpul ca o singură literă din alfabet să fie stăpâna dominantă și ea își face simțită prezența cu Emmanuelle.
Am ales varianta din 1974, nu m-am atins de cea din 2024.
🎬 Emmanuelle – Premisă 📖
Domnița care dă titlul filmului este soția lui Jean (Daniel Sarky), un investitor la Nordis sau ceva în genul ăsta pentru că-i putred de bogat fără a da senzația că se spetește cu munca.
Ei călătoresc prin Thailanda și sunt cazați la o vilă somptuoasă care însă o plictisește pe tânăra Emmanuelle (Sylvia Kristel) care are chef de nebunii.
Norocul ei este că primprejur nu duce lipsă de ispite, așa că are cu ce-și omorî timpul în lungile perioade în care soțiorul ei drag este plecat în interes de serviciu.
Deși acum pare ciudat, că evidența sugerează contrariul, prin Thailanda sunt mai multe piersici decât banane.
💭 Emmanuelle – Comentariu 🍿
Nu m-am întins prea mult cu premisa pentru că, hai să fim sinceri cu noi, nu ne uităm la astfel de filme pentru că au o poveste beton, atracția este cu totul alta.
Și Emmanuelle nu sare departe de trunchi, ba chiar am tupeu să spun că în The pirates am avut parte de un scenariu mai dezvoltat pe partea de poveste, deși acela era un film 100% XXX.
Fărâma de fir narativ care se încolăcește în jurul protagonistei o urmărește în misiunea ei de a se transforma dintr-o tânără începătoare într-ale sexului într-o doamnă expertă.
De aceea tot ce mișcă are șanse mari de a cădea în mrejele farmecelor ei, iar Emmanuelle nu ezită să deguste din toate fructele interzise ce-i atârnă în fața ochilor.
Uneori îmi doream să fie limitate secvențele incendiare pentru că mă săturasem de atâtea gemete false și voiam și ceva dialoguri în care replicile să nu se termine cu Aahhh și Mon Dieu!
Încă din start, cu poșta din avion, filmul ne anunță că trebuie să ne pregătim sufletește pentru un maraton de secvențe fierbinți în care textilele intră în grevă și părăsesc locul muncii.
De plâns nu am cum s-o fac pentru că efectele speciale practice sunt imbatabile, chiar și după 50 de ani se mențin drepte în fața spectatorilor pentru că practicul este sfânt, nu se va demoda în veci.
Scenele erotice sunt atât senzuale, împreunarea fiind una romantică și plină de erotism ațâțător, cât și animalice în care sexualitatea primordială nu mai ține cont de nimeni și nimic.
Este, totuși, greu de înghițit că ar fi realiste.
Se exagerează prin atingerea rapidă a unui punct sensibil și toți participanții încep să vocifereze onomatopee instantaneu, ceea ce în realitate nu se întâmplă.
Există multă nuditate, dar în nicio clipă nu alunecă în tabăra tripletei X, chit că am avut parte de o scenă care aproape m-a determinat să mă apuc de fumat.
Deși știu că este nociv, dintr-un motiv bine întemeiat m-a făcut să-mi imaginez cum mi-ar sta cu țigara în gură în timp ce tund niște tufișuri.
Am rămas surprins de cât de libertin este filmul, cu câtă ușurință aborda niște subiecte care azi, la jumătate de secol distanță, ne fac să roșim.
Sex în grup, schimb de parteneri, amor între persoane de același sex, iată câteva dintre temele care se regăsesc în Emmanuelle.
Nu intră scenariul prea adânc în ele, că nu-i deloc filozofic sau complex, dar reușește să le giugiulească un pic cât să nu se simtă lăsate de izbeliște.
Dar, în același timp, filmul are și multe probleme morale pentru felul în care sunt portretizate anumite categorii de oameni.
Albii sunt toți bogați și se comportă ca niște regi în Thailanda, în timp ce localnicii sunt descriși drept slugi sclave care fac orice le poruncește stăpânul.
Să nu mai zic că există vreo două scene de viol care sunt tratate ca pe ceva normal, un lucru care strică din atmosfera incitantă a filmului.
Despre actorie cred că ar fi o glumă să comentez, nu?
Rolurile sunt superficiale, mugetele de plăcere multe, iar talentul thespian este înlocuit cu dezinhibiția din fața camerelor de filmat.
Replicile, alea puține care sunt, încearcă să fie filozofice, dar devin ridicol de pretențioase într-un film aproape pornografic, nu se potrivesc deloc în acest context.
Actrițele care se perindă prin peisaj mai mult dezbrăcate sunt unele normale, nu pot să spun că radiază de cât de frumoase sunt, dar sunt plăcute ochiului, mai ales că avem ce vedea.
Filmul dă chix la editare, am râs zgomotos când am văzut în oglinda din baia avionului un cameraman dosit cum putea și el pentru a trage niște secvențe înflăcărate într-un spațiu claustrofobic.
🏆 Emmanuelle – Verdict 👍 sau 👎?
În mod clar nu este un film bun pentru că greu l-aș cataloga așa, este mai degrabă o înlănțuire de scene erotice legate de un simulacru de poveste care nu are mare importanță.
Se simte că este, practic, visul umed al unui bărbat, cum își imaginează el anumite scenete de care nu are parte acasă.
Deși filmul se bazează pe o carte scrisă de o femeie, Emmanuelle Arsan, scenariul este semnat de către un bărbat și sunt convins că au fost pierdute pe drum multe elemente cruciale.
Pot spune cu mâna pe inimă că acum înțeleg pe deplin supărarea sexului frumos pentru că filmul se termină precoce când eu credeam că-i viril și-l ține mai mult de atât.
Este un sentiment cu care cele mai multe femei rezonează.
Hai, gata, am terminat cu jocurile obscene de cuvinte, dar nu pot să finalizez fără a vă spune numele regizorului. Și nu fac mișto de noi.
El se numește Just Jaeckin, of, gluma asta se scrie singură.
Credeam că voi fi mai impresionat de această producție, însă sexul nu-i suficient, trebuie și o poveste acătării, așa că am să-i ofer cadou 5 brățări cu valoare sentimentală.
(2,5 / 5)
