Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Oscar pentru cel mai bun film străin – Ediția 1995
Din fosta Olanda, actuala Țările de Jos, vine Antonia, un film cu un titlu simplu.
🎬 Antonia – Premisă 📖
Dacă vă descriu povestea, o să spuneți că este prea banală pentru a fi băgată în seamă. Sunt în asentimentul vostru, așa am crezut și eu.
Antonia este o femeie vajnică, o drăcoaică în adevăratul sens al cuvântului, nu înghite nimic de la nimeni și își duce viața fix cum vrea.
Rămasă văduvă, își ia de mâna fiica și se întoarce în cătunul natal, acolo unde pune piciorul în prag, pentru că se lovește de un patriarhat cam dus cu sorcova.
Să folosesc termeni moderni, deși acțiunea are loc după finele celui de-Al Doilea Război Mondial, Antonia a venit să actualizeze mentalitatea cu un patch de bun-simț și o dezinstalare a misoginismului.
💭 Antonia – Comentariu 🍿
La prima vedere, descrierea filmului sună ca un curs opțional de la Litere: o saga matriarhală multigenerațională despre viață, moarte, identitate și libertate, în mediul rural neerlandez postbelic.
Dar, surpriză! Filmul nu este deloc unul obișnuit, poate că premisa este banală, dar desfășurarea acțiunii este departe de acest apelativ nedorit.
Antonia, filmul, e cald, viu, șmecher, ironic, cu personaje care par că au scăpat dintr-un roman magic-realist, dar fără să fie vreodată pretențioase.
Marleen Gorris, prima femeie care a câștigat un Oscar la categoria „Cel mai bun film străin”, vine cu o poveste relaxată, plină de energie.
Nu există acel fir narativ clasic cu „de unde pornim, unde ajungem și cine pe cine împușcă”.
Aici vorbim despre o cronică a vieții întinsă pe zeci de ani și atât de multe generații încât arborele genealogic se-ndoaie sub povara ramurilor.
Spectatorii sunt aruncați într-un sat mic, unde toată lumea se știe cu toată lumea și, sincer, mulți dintre ei au nevoie de un psiholog, dar nu există, așa că se mulțumesc cu Antonia.
👩🌾 Antonia – matriarha zen fără să știe ce e „zen”
Hai să vă povestesc despre ea, pentru că personajul este fantastic. E genul de femeie care nu ridică tonul nici dacă îi explodează vaca în hambar.
Este calmă, directă, cu replici care îți dau impresia că a trăit de trei ori mai mult decât oricine și atât de stăpână pe sine încât nu ai altceva de făcut decât s-o asculți, speriat de ce s-ar putea întâmpla dacă îndrăznești s-o contrazici.
Nu predică nimic, nu moralizează, dar tot satul ajunge să o urmeze, nu pentru că ar fi un pseudo-Mesia cu șorț, ci pentru că e omul cu cel mai mult bun-simț pe o rază de 50 de kilometri.
🧩 Aproape fiecare personaj e memorabil
Frați și surori, celelalte personaje din Antonia sunt dintre cele mai pestrițe puse vreodată pe peliculă.
Avem de toate: oameni simpatici, oameni defecți genetic, alții lipsiți de bună creștere, artiști rătăciți, filozofi care vorbesc singuri, femei care urlă la lună și popi cu gândul doar la păcate carnale.
Nu glumesc când spun că acel sat ar putea concura lejer cu Stăpânul Inelelor în ceea ce privește numărul de personaje secundare memorabile.
Umorul e finuț, european, de tipul „n-am râs, dar am zâmbit în colțul gurii și m-am simțit inteligent.”
Amu`, dacă este să fiu cinstit, scenariul nu a găsit în dicționar cuvântul pudic.
Când li se activează oamenilor pistoanele inghinale, se lasă cu destrăbălare totală. Așa că aviz celor care-și pun mâna la ochi când se pupă unii prin filme.
Aici se prestează mai mult decât pupat. Și se prestează fără perdea, pentru că pelicula este europeană, aici nu există pudibonderia aia americană exagerată, de zici că toți copiii au apărut pe bază de praf magic și incantații la stele căzătoare.
✨ Magicul care apare doar cât să nu pară magie
Filmul are momente care se simt ca un amestec de realitate cu legendă. Atenție, nu vă lăsați imaginația să zburde, nu este nimic spectaculos, nu vin dragoni, dar există acel sentiment că satul are propriul ADN narativ.
Unele scene te iau prin surprindere cu un lirism care vine fără preaviz. Parcă ești într-un basm citit de bunicul care înflorește povestea să pară mai palpitantă.
Există, însă, și secvențe crude și directe, bazate pe un realism brutal, care te pătrunde fără vaselină și-ți amintește că viața nu e doar poezie și că, la un moment dat, se termină.
Din când în când se mai produce un viol grotesc, mai moare din senin un personaj pe care-l îndrăgeai, așa că v-am avertizat.
Soarele ilar este deseori acoperit de norii negri ai efemerității destinului uman.
👶 Tema generațiilor
Așa cum am menționat anterior, povestea se întinde pe decenii și nu se concentrează doar pe Antonia, ci și descendenții ei, fiecare cu personalitatea, traumele și ambițiile lor.
Totul decurge natural: oamenii se nasc, cresc, iubesc, greșesc, mor. Nu e spectacol, e viață.
🧡 De ce merge filmul, deși nu mă așteptam?
Pentru că e onest.
Pentru că e cald.
Pentru că nu simți că încearcă să te manipuleze.
Pentru că are ceva ce multe drame premiate nu au: plăcerea de a trăi.
❗Ce nu mi-a plăcut
E superficială bila mea neagră, recunosc, dar personajele nu diferă prea mult de-a lungul vieții.
Nu îmbătrânesc realist: o broboadă în cap și niște păr cărunt nu sunt suficiente ca să mă păcălească.
Mai ales într-un film care pune accent pe trecerea generațiilor, te aștepți ca mijloacele vizuale să țină pasul cu ambiția narativă.
Aici, transformările par făcute cu „hai că merge și-așa”, iar asta rupe un pic din iluzie.
Nu e dezastru, dar se simte că machiajul a rămas în urmă față de profunzimea poveștii.
🏆 Antonia – Verdict 👍 sau 👎?
Antonia e un film despre femei care duc satul în spate, despre viața care curge uneori frumos, alteori ca un lighean scăpat pe scări.
Dacă-l prinzi în starea potrivită, te ia de mână și-ți arată o lume mică, dar incredibil de vie. Poate că n-o vei considera neapărat normală, dar ce mai e normal azi?
Aș putea spune chiar că este un film vizionar, înaintea timpurilor sale.
Dacă schimbi tractorul cu o mașină Tesla și ugerul vacii cu ecranul telefonului, ai zice că e făcut acum.
M-a surprins extrem de plăcut, mai ales că eram un ignorant 100% înainte să-l găsesc, cu greu, pe vastul Internet.
Nici nu auzisem de el înainte să mă apuc de această serie de filme.
Trailer
