Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
S-a dereglat era Millennium sau ce? Întreb pentru că Godzilla: Tokyo S.O.S. continuă povestea din Godzilla Against Mechagodzilla.
Este un lucru atipic pentru această perioadă, care lua în calcul doar Godzilla din 1954 și fiecare film era de sine stătător.
📖 Premisă
Kiryu e dus la reparat, că doar s-a luat la trântă cu Godzilla și a ieșit din luptă fără dinți în gură și cu alte pagube costisitoare. Nu mai poate răci nici măcar un cub de gheață.
În timp ce mecanicii încarcă nota de plată cu manoperă inexistentă, vine un tip cu un avertisment.
Da, e ăla de acum 43 de ani, din primul film cu Mothra. Și zice cu voce tenebroasă: „Bă, gemenele alea mici mi-au spus să nu mai folosim oasele lu’ Godzilla, că e împotriva firii. Dacă nu le azvârlim în apă, o să ne atace Mothra”.
Premierul, logic, zice „hai să reparăm robotul”. Pentru că de aia e politician, să ia decizii pe dos.
💭 Comentariu
♻️ Poveste reciclată
Ghiciți ce? Mothra fâlfâie nervoasă din aripi, apoi vin și două larve și hai cu bătaia.
Eu am avut ghinionul să urmăresc toată franciza într-un timp foarte scurt, așa că este lesne de înțeles de ce povestea din acest film mi s-a părut reciclată.
Nu e doar o continuare a lui Godzilla Against Mechagodzilla, e practic Mothra vs. Godzilla din 1964, dar cu un robot adăugat ca să nu se prindă lumea.
Aceleași gemene care cântă și ne avertizează să ne potolim, același mesaj cum că „omul s-a jucat de-a Dumnezeu și acum plătește”, aceeași Mothra care împrăștie ouă pe unde apucă și aceleași larve care vin să termine treaba.
Singura diferență e că în ’64 nu aveam un schelet de Godzilla în subsol.
Oh, și larvele alea. Noroc că nu mâncasem de câteva ore, altfel riscam o spălătură stomacală ad-hoc. Se deplasează ca niște melci pe tranchilizante și arată ca două excremente cu ochi.
🧍 Personaje
Personajele umane sunt mai seci decât în primul film. Măcar acolo aveai trauma lui Akane, plictisitoare, dar măcar era ceva.
Aici avem un mecanic supărat că i s-a stricat jucăria și un moș care ne bombardează cu pilde eco-filozofice.
🦖 Godzilla făcut praf
Godzilla devine o bătaie de joc. Mothra îl înțeapă cu bolduri, larvele îl balegă cu fire de mătase, iar ce pățește la final e demn de-o parodie proastă.
Unde e Godzilla ăla care ardea orașe întregi când rămânea fără Strepsils?
Aici pare un urs bolnav pe care îl împunge lumea cu bețe pe Transfăgărășan, să-i testeze răbdarea și viteza de reacție.
⚙️ Efecte speciale
Pe partea de efecte speciale, sunt cumva sub amenințarea sabiei lui Solomon.
Mothra în forma adultă e reușită, zborul ei e decent, iar scena când își aruncă solzii otrăvitori (sau ce naiba sunt) în Godzilla e chiar mișto.
Dar Godzilla tot cauciuc e. Și când se ia la trântă cu Mothra, parcă sunt doi actori care nu s-au mai văzut de la repetiții.
Larvele, cum am zis, sunt scoase dintr-un documentar Discovery Channel despre viermi uriași. Se târăsc încet, îl înconjoară pe Godzilla, iar ăla stă și se uită la ele ca prostu’.
Puteau să facă o mișcare mai rapidă, ceva, dar nu. Godzilla așteaptă cuminte să fie făcut ghemotoc.
💥 Lupte
Luptele sunt mai lungi decât în primul film, da. Doar că pentru mine, 40 de minute de monștri care se împing reciproc între blocuri false nu e neapărat un câștig.
E mai mult amuzant decât terifiant să-l vezi pe Godzilla cum încearcă să scape de larve cu viteza unui pensionar la cumpărături. După un timp, îți vine să strigi la ecran „Godzilla, ia-o la dreapta, e un vierme, nu e un tanc”.
🤖 Kiryu
Hai că nu-s un urâcios complet, am și ceva pozitiv de zis. Kiryu arată la fel de bine ca-n primul film.
Designul ăla e singurul lucru care salvează turma. Când apare pe ecran cu rachetele alea pe umeri, ai senzația că vine salvarea. Chiar așa, chior cum e, tot e fioros.
🎵 Coloană sonoră
Așa cum m-am plâns la Godzilla Against Mechagodzilla, mă plâng și aici. Lipsa coloanei sonore originale a fost un mare dezavantaj.
Am înțeles că s-a dorit un start proaspăt, ceva nou, dar compozițiile lui Michiru Ōshima nu m-au satisfăcut.
Temele ei sunt mai atmosferice, mai melancolice și mai puțin epice. Dacă Ifukube e orchestră militară furioasă, Ōshima e mai mult un concert simfonic dramatic.
Cei de la Toho au vrut să scape de umbra lui Ifukube ca să arate că seria poate merge și singură. Nu le-a ieșit pasența. Dacă puneau marșul ăla în timp ce Godzilla era sâcâit de larvele alea, poate măcar râdeam mai cu poftă.
🏆 Verdict
Cu greu am rezistat. Când mă uitam la două larve care seamănă cu cârnați în jeleu, la un moș care bate câmpii Bărăganului și la un Godzilla cu reumatism, era de înțeles de ce mi-am forjat răbdarea.
E reciclat, e lent, e plictisitor. Singurul motiv pentru care nu dau cu el de pământ este că-i Kiryu pe acolo și mai sunt câteva cadre reușite.
În rest, fix pix.
Trailer
