Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Mardaani 3 a apărut la șapte ani de la anteriorul film. Atât de mult timp a trecut, încât am și schimbat formatul articolelor de când am comentat primele două filme.
📖 Premisă
Shivani Shivaji Roy (Rani Mukerji – Mardaani 1), polițista cu temperament de dragon și cu un simț al dreptății care funcționează pe frecvența ei proprie, se trezește într-o cursă contracronometru ca să rezolve cazul a două fetițe răpite.
Una dintre ele este fiica unui ministru, așa că misiunea devine una de maximă prioritate.
Shivani pornește pe urmele lor și ajunge în fața unei rețele de trafic de copii condusă de o femeie pe care toți o numesc Amma. Scorpia asta ține cu dinții de putere și nu se dă în lături de la nimic.
Și dacă la început ai impresia că „păi asta e aceeași temă ca în primul, doar că au înmulțit victimele cu trei”, stai în banca ta.
Pentru că în spatele traficului se ascunde o schemă atât de întunecată, atât de bolnavă, încât nici nu-ți vine să crezi că a ieșit din mintea unui scenarist.
Sau din realitate, ceea ce e și mai înfricoșător.
💭 Comentariu
🎯 Aceeași premisă, altă execuție
Să încep cu partea care i-ar face pe unii să dea din cap a „ia uite, iarăși”. Da, Mardaani 3 reciclează premisa primului film.
Din nou trafic de persoane, din nou o rețea bine închegată, din nou Shivaji care calcă pe cadavre metaforice ca să facă dreptate.
Din fericire, scenariștii iau acest fir roșu și-l transformă într-un cablu de înaltă tensiune. Subiectul e același pe hârtie, dar execuția îl ridică la un nivel la care nici nu mai contează că ai mai fost pe teritoriul ăsta.
E ca și cum ai mânca aceeași rețetă de la un bucătar care între timp a descoperit niște condimente secrete. Gustul e cu totul altul.
🦸 Shivani, între om și mit
O altă chestie care ar putea deranja e transformarea protagonistei într-un fel de supererou.
În primele două filme o mai vedeai cum transpiră, cum ezită, cum se lovește de pereți. Aici, parcă iese din fiecare încurcătură cu o lejeritate care te face să te întrebi dacă n-a făcut un pact cu vreun diavol mai mic.
Și totuși, țineți-vă bine: asta nu m-a sâcâit. De ce? Pentru că și antagoniștii cu care se confruntă sunt niște specimene de coșmar.
Nu mai e doar un tip rău sau un tânăr psihopat; e o întreagă structură de putere bolnavă, iar „Amma” e un fel de arhitect al groazei.
Când pui în față o forță atât de zdrobitoare, ai nevoie de un protagonist care să fie mai mult decât un simplu om.
Rani Mukerji iese la înaintare cu o siguranță de sine care nu devine arogantă, ci necesară. Nu simți că e invincibilă, simți că dacă ar fi mai puțin decât e, ar pierde. Și nu vrei să piardă.
🔀 Răsturnări care chiar funcționează
Recunosc cu mâna pe inimă, mă așteptam la un film previzibil. Sau, mă rog, nu atât de greu de citit. După două runde de Mardaani, credeam că știu rețeta.
În mare parte, cam așa e, doar că pe traseu sunt băgate niște răsturnări de situație care m-au lăsat cu gura căscată. Nu una, nu două, ci mai multe.
Și nu sunt d-alea trase de păr, să simți că scenaristul s-a trezit în dimineața filmărilor cu o idee „genială”.
Sunt răsturnări care au logică, nu vin pe nepusă masă, au sămânța plantată mai devreme, dar care totuși au reușit să mă păcălească.
La un moment dat am zis „păi asta e soluția, gata, se termină aici”. Și apoi a venit o schimbare de macaz de mi-a sărit trenul cerebral de pe șinele gândirii.
🌫️ Atmosferă care te roade din interior
Mardaani 3 e teribil de înfiorător prin atmosfera pe care o creează. Nu sare la tine din întuneric cu zgomote puternice. În schimb, se instalează în tine încet, își face cuib și de acolo îți ciupește din liniște.
Scenele sunt filmate cu un ochi aproape documentar, iar atunci când filmul trage perdeaua, o face doar cât să nu devină exploatare ieftină, dar fără să se ascundă de privirea ta.
Cred că era de așteptat că nu există acțiune în sensul clasic, cu mașini care sar în aer și pumni care zboară în stânga și-n dreapta ca într-un film de duzină.
Avem, în schimb, un ping-pong între bine și rău care te ține cu sufletul la gură.
Fiecare mișcare a lui Shivani e contracarată de o ripostă pe măsură, iar fiecare pas înainte vine la pachet cu o pierdere.
Și toate astea sunt țesute într-un scenariu bine proporționat, fără momente moarte, care accelerează spre un crescendo pe cât de înverșunat, pe atât de satisfăcător.
🎭 Amma – răul organizat
Am tot vorbit despre Rani Mukerji, așa că nu mai insist pe interpretarea ei. Este una mai matură decât în primul Mardaani, de acum 12 ani. Se simte că și-a rafinat jocul actoricesc.
Dar și-a păstrat aceeași privire care face infractorii să-și dorească să fie arestați mai repede decât să mai stea o secundă în fața ei.
Acum vreau să mă concentrez pe antagonista Amma. Mallika Prasad e bună. E credibilă, e rece, e calculată. E un fel de CEO al răului: extrem de eficientă, nimeni nu trece peste ordinele ei și, dacă o calci pe coadă, se pogoară iadul asupra ta.
Deși pare inofensivă la prima vedere, doar o femeie între două vârste, când îți trântește punga de plastic și-ți spune că nu e suficient, îți îngheață în vene și sângele pe care l-ai donat cu doi ani în urmă.
Prezența ei va bulversa complet toate mamele care se uită la film. Dar și pe cele care se gândesc să devină mame.
⚖️ Realitatea care doare mai tare decât filmul
Dincolo de thriller și de adrenalina anchetei, filmul apasă pe o realitate care nu prea are chef să fie ignorată: traficul de copii din India.
Este o problemă care a scăpat de mult de sub control și care există într-o zonă gri în care autoritățile par, de multe ori, mai degrabă spectatori decât intervenienți.
Și aici vine poate cea mai dureroasă observație: nu toate viețile cântăresc la fel.
Când dispar copii „obișnuiți”, lucrurile se mișcă lent, birocratic, aproape indiferent.
Dar în momentul în care una dintre victime este fiica unui ministru, sistemul prinde brusc viață, telefoanele încep să sune, ordinele curg și toată mașinăria statului se pune în mișcare ca și cum abia atunci problema ar fi devenit reală.
Filmul nu doar că arată această discrepanță, dar o și aruncă în fața ta fără menajamente, lăsându-te cu întrebarea incomodă: câte tragedii trebuie să fie „suficient de importante” ca să conteze cu adevărat?
🏆 Verdict
Dacă primul film a atacat traficul de minore, iar al doilea a înfipt cuțitul în tema violului, al treilea nu coboară ștacheta, ci o ridică și mai sus.
De data asta e vorba despre 93 de fete dispărute. Un număr care doar rostit te face să stai drept în scaun.
Filmul are un ritm excelent, tonul este incredibil de întunecat, iar subiectul este absolut devastator.
Dacă v-aș spune care este scopul final al celor răi, nu m-ați crede. Mi-ați arunca printre dinți cea mai spurcată sudalmă, pentru că ați crede că inventez scenarii diabolice de om bolnav.
Mardaani 3 e un film care putea să fie doar o continuare de complezență. Puteau să-l facă pe pilot automat, să bage aceleași clișee, să mai stoarcă niște bani din franciză.
În schimb, au luat ce-a mers în primele două, au dus-o pe Shivaji într-o zonă aproape mitologică și au construit în jurul ei o poveste care nu se ferește să fie întunecată, dar nici nu cade în disperare artificială.
Partea a treia se simte mai amplă, mai cinematografică și, cel mai important, are ceva extrem de important de spus.
Pot spune, fără să-mi fie teamă, că trilogia Mardaani este, momentan, cea mai bună trilogie thriller din câte am văzut.
Trailer
