Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
În România, traducerea titlului Islands a pierdut pluralul. Cred că de la Trump i se trage, o fi pus mâna pe-o insulă care nu e a lui.
🎬 Islands – Premisă 📖
Tom (Sam Riley – Maleficent: Mistress of Evil) este un fost jucător de tenis care trăiește de ani buni pe-o insulă spaniolă, unde lucrează ca antrenor într-o stațiune pentru turiști bogați.
Omul are talent, se pare că nu comite nicio dublă greșeală cu sticla de vodcă și servește numai ași când vine vorba de beții.
Așadar, viața lui se desfășoară într-o buclă leneșă: lecții de tenis, alcool, aventuri ocazionale și o permanentă senzație de plafonare mascată drept libertate.
Apariția unei familii britanice îi tulbură rutina. Tom dezvoltă o apropiere stranie față de soția Anne (Stacy Martin – The Brutalist), iar când soțul Dave (Jack Farthing – The Lost Daughter) dispare în mod misterios, relațiile dintre personaje se tensionează.
💭 Islands – Comentariu 🍿
Din premisă, pare un film care promite thriller clasic, dar este departe de așa ceva. Livrează, mai degrabă, o stare.
Și nu una explozivă, ci una lentă, nisipoasă, ca mersul desculț pe plajă la prânz, când soarele te bate direct în cap și începi să te întrebi ce cauți acolo.
🏝️ Vacanță care nu mai vindecă
Insula nu e chiar un paradis. Nu pentru localnicii care sunt sătui de aceleași priveliști superbe și valuri îmbietoare.
E mai degrabă o capcană frumos luminată. Totul arată bine: cer albastru, hoteluri curate, turiști bronzați, dar sub această suprafață e o senzație constantă de stagnare.
Tom nu e blocat fizic acolo. E blocat emoțional. Insula nu-l ține prizonier, ci îl adoarme. Chiar mai rău decât băutura. Îi anesteziază simțurile.
Și filmul surprinde asta foarte bine. Nu prin replici explicative, ci prin repetiție: aceleași trasee, aceleași acțiuni, aceeași oboseală mascată în nonșalanță.
🧩 Misterul care nu vrea să fie thriller
Mno, dar cam atât cu partea plină a paharului din fața unui alcoolic cu experiență.
Dispariția lui Dave, care ar trebui să fie motorul misterului, e tratată aproape cu nonșalanță.
Nu există investigație clasică, nu există escaladare clară, nu există revelații spectaculoase. Islands e mai interesat de tensiunea dintre personaje decât de rezolvarea misterului.
Dave dispare ca măgarul în ceață sau ca dromaderul în deșert, dar ceea ce contează e ce scoate dispariția asta la suprafață din Tom și Anne.
Funcționează? Uneori da. Alteori ai senzația că filmul se ascunde în spatele ambiguității ca să nu fie nevoit să spună nimic clar.
💔 Relația care promite mai mult decât oferă
Relația dintre Tom și Anne e construită pe sugestie. Mult subtext, multe priviri lungi, multe atingeri pline de substrat.
Din nou, intenția e bună, execuția e elegantă, dar emoțional rămâne un pic rece.
Simți atracția, simți tensiunea, dar rar simți implicarea reală. Parcă filmul se teme să se murdărească emoțional. Totul rămâne la nivel de potențial și, mai ales, de sugestie.
Vrea să spună ceva, dar n-are curaj s-o facă. Probabil e o alegere voită, lasă în sarcina noastră să stabilim ce să credem.
Scenariul aruncă pe traseu câteva firimituri, dar sunt prea mari și asta duce la previzibil, nu la surpriză.
🎥 Stil impecabil, dar prea politicos
Vizual, Islands arată foarte bine. Nici nu avea cum să arate altfel, având în vedere unde are loc acțiunea.
Dar uneori tocmai acest aspect devine o problemă. Filmul e atât de atent să fie „frumos” și „controlat” încât uită să fie visceral.
Lucrurile se întâmplă, pur și simplu. Nu există o evoluție graduală, nu ești lăsat să faci o investigație pe cont propriu și miza firului narativ nu crește.
Deși suntem pe-o insulă vulcanică, povestea mi s-a părut prea plată. Relaxantă și liniștitoare, dar destul de banală și lipsită de interes real.
Regizorul Jan-Ole Gerster nu e interesat să te țină cu sufletul la gură. Misterul există, dispariția există, dar suspansul e doar sugerat, ceea ce, pentru mine, a fost principala sursă de frustrare.
Dacă voiam să casc ochii la plaje nisipoase și trupuri bine clădite, mă uitam la Insula Iubirii. Cred că primeam și mai multă dramă, chiar dacă mi se atrofia creierul.
🎭 Sam Riley, un protagonist gol pe dinăuntru
Actorul e perfect ales pentru rol. Are figura aia de bărbat care pare interesant de la distanță, dar care, pe măsură ce te apropii, începe să se golească de sens.
Tom nu e antipatic, dar nici simpatic. E pur și simplu… absent. Se uită des în depărtare, dar nu pare că vede ceva.
La un moment dat, începi să simți că ai înțeles personajul complet, dar filmul continuă să-l plimbe prin aceleași stări, fără să-l împingă suficient mai departe.
E omul la care apelezi să-ți arate atracțiile din zonă, dar în care n-ai încredere să-ți plătească taxele locale.
🏆 Islands – Verdict 👍 sau 👎?
Nu știu exact ce vrea filmul să fie. E bine jucat și atmosferic, dar rămâne blocat într-o zonă de siguranță artistică.
Are idei bune, are observații fine despre stagnare, masculinitate epuizată și iluzia libertății, însă refuză să le ducă până la capăt.
Misterul e mai degrabă un pretext decât o coloană vertebrală, iar ambiguitatea, deși asumată, devine pe alocuri o scuză pentru lipsa de impact emoțional.
Tensiunea e mocnită, abia așteaptă să erupă exploziv, dar vulcanul narativ e adormit.
Să fiu în ton cu atmosfera, filmul rămâne cu tine ca o vacanță care ar fi putut schimba ceva, dar s-a terminat exact când începea să devină interesantă.
Trailer
