PRI 108
A apărut Sal-in-ja Ri-po-teu (Murderer Report), un thriller sud-coreean.
Am decis să-i iau un interviu scurt, să văd ce poate.
🎬Murderer Report – Premisă 📖
Un criminal în serie vrea să se confeseze. Dar nu poliției, ci unei jurnaliste incisive, care este obișnuită cu dezvăluirile incendiare.
Așa că stabilesc un loc de întâlnire, la un hotel elegant. Într-o parte este Seon-joo (Cho Yeo-jeong – Parasite), cu întrebările incomode, în cealaltă parte se află Yeong-hoon (Jung Sung-il – Omniscient Reader – The Prophecy), căsăpitorul cu spovedania.
Atât. Orice detaliu în plus strică jocul.
💭 Murderer Report – Comentariu 🍿
Filmul joacă pe o carte riscantă: aproape totul se bazează pe dialog, iar acțiunea se petrece într-o singură încăpere în care se află două personaje.
Și surprinzător, îi iese.
La un asemenea film minimalist contează povestea. Chiar dacă n-o fi ea cea mai proaspătă coaptă în cuptor, am devorat-o cu poftă.
Cel mai important aspect narativ este ucigașul. El nu e construit ca monstru de bâlci, ci ca om care știe exact ce face. Când îi aflați motivul din spatele crimelor, s-ar putea să-i dați dreptate.
Omul nu urlă, nu se agită, nu caută să impresioneze, nu este vreun țăcănit căruia i s-au scuturat țiglele de pe acoperiș.
Dimpotrivă, e calm, calculat și teribil de conștient de puterea pe care o are într-o conversație. Și nu de puține ori m-am trezit scuturând din cap în semn de aprobare: băi, știe distinsul căsăpitor ce zice.
Trecând în tabăra cealaltă, jurnalista nu e eroina clasică. Nu e nici victimă, nici justițiară. E un profesionist care începe să-și negocieze propriile limite morale, pas cu pas.
Ce funcționează foarte bine e felul în care filmul vorbește despre presă, voyeurism și foamea de exclusivitate. Despre cât de subțire e linia dintre a documenta răul și a-l transforma în spectacol.
Există momente în care ai senzația că interviul scapă de sub control, dar nu pentru că țipă cineva sau amenință, ci pentru că replica următoare e mai tăioasă decât un cuțit.

Nu comentez absolut deloc pe seama răsturnărilor de situație, prezente din belșug. Ăsta este tot farmecul filmului.
Unele dintre ele m-au luat prin surprindere, mai ceva decât un copil evreu care s-a trezit cu cadouri aduse de Moș Crăciun în timpul sărbătorii Hanukkah.
Bineînțeles, ritmul e deliberat lent. Filmul nu se grăbește să te satisfacă. Uneori chiar te provoacă să stai cu disconfortul. Asta poate fi frustrant pentru cine așteaptă un thriller „clasic”, cu revelații din 10 în 10 minute.
Dar pentru cine are răbdare, tensiunea se adună încet și constant.
🏆 Murderer Report – Verdict 👍 sau 👎?
Perfect nu este, pentru că de la un anumit punct încolo dialogul pare puțin prea lustruit, prea „scris” și realismul face un pas în spate în favoarea conceptului.
Am urmărit un thriller cerebral și bine controlat, care te face să te simți puțin inconfortabil cu propria curiozitate.
Nu este ceva neapărat spectaculos sau inovator, dar mi-a satisfăcut pofta pentru o poveste întortocheată, cu multe cotituri venite brusc.

Trailer
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
