Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Roger Moore se apropie de finalul mandatului său în rolul lui James Bond, Octopussy fiind penultimul său film.
🎬 Octopussy – Premisă 📖
Aici avem o conspirație în care generalul sovietic Orlov (Steven Berkoff, cu o față de parcă ar mânca lămâi non-stop) și prințul Kamal Khan (Louis Jourdan, elegant până în vârful unghiilor) complotează să destabilizeze Europa cu o bombă nucleară plasată… într-un circ.
Da, într-un circ. Cu clovni, trapez și tot tacâmul.
De partea cealaltă, Bond descoperă o rețea de contrabandă cu ouă Fabergé false, condusă de misterioasa Octopussy (Maud Adams), o femeie care adună în jurul ei un cult de amazoane experte în acrobații și lupte.
Restul e o combinație de sărituri cu trenul, lupte în junglă și Bond travestit în clovn, încercând să dezamorseze bomba nucleară.
💭 Octopussy – Comentariu 🍿
Suntem în 1983 și lumea încă mai crede că Roger Moore, la 56 de ani, poate să sară garduri, să bată gorile de doi metri și să cucerească femei cu 30 de ani mai tinere doar ridicând o sprânceană.
Filmul Octopussy vine cu tot ce avea Bond-ul clasic: spioni cu accente rusești, planuri nebunești cu arme nucleare, exotism de carton pictat și femei fatale cu nume pe care nu le-ai putea folosi vreodată într-o conversație serioasă.
Personal, am început să mă satur de replicile stupide, cu tentă sexuală. Dacă la începuturile francizei erau mai subtile, aici par a fi scrise de BRomania.
„Nu poți s-o ții sculată?” este una dintre replicile care m-au iritat prin lipsa de fantezie. Nu se referă direct la ceea ce vă gândiți, dar trimiterea este mai mult decât evidentă.
De asemenea, oricât de plăcute sunt ochiului, femeile în costumații sumare sunt puse acolo doar pe post de bibelou vizual, nu au un rol narativ bine definit.
🕴 Roger Moore – Bond cu riduri
Actorul arată respectabil în smoking, dar când vine vorba să se cațăre pe un tren în viteză sau să se lupte corp la corp cu tineri înarmați, realitatea îți dă peste față.
E ca și cum l-ai pune pe un unchi pensionar să joace Fortnite împotriva adolescenților.
Totuși, are farmecul lui britanic, replici livrate cu calm și acel zâmbet care parcă spune: „Știu că e ridicol ce facem, dar hai să ne distrăm.”
🎪 Planuri nebune și clovni cu bombă
Una dintre cele mai bizare alegeri din franciză rămâne James Bond îmbrăcat într-un costum de clovn, exact în momentul culminant.
În loc să fie cool și mortal, cum îl știm, arată ca un invitat ratat la o petrecere pentru copii.
Imaginează-ți reacția unui public care venise pentru glamour și acțiune, dar primește un spion cu nas roșu și pantofi uriași.
Și totuși, secvența are tensiune: Bond încearcă să oprească bomba în timp ce toți cred că e doar un clovn beat care s-a rătăcit în cort.
Aici filmul îți arată cât de absurd poate deveni Bond fără să-și dea seama. Sau poate asta a și fost ideea transmisă, că franciza a devenit prea caraghioasă.
🕵️ Antagoniștii – unul urlă, altul șoptește
Steven Berkoff face un Orlov isteric, care nu știe să vorbească altfel decât prin țipete.
Ar fi putut să citească meniul de la cantină și tot ai fi zis că începe al Treilea Război Mondial.
În schimb, Louis Jourdan este opusul: rafinat, calculat, cu o voce mieroasă care te convinge că ar putea vinde gheață în Groenlanda.
Împreună, cei doi creează un contrast delicios. Unul urlă planurile, celălalt le murmură seducător.
🐙 Octopussy – femeia fatală cu brand personal
Maud Adams, care mai apăruse într-un alt Bond (The Man with the Golden Gun), are aici rolul vieții ei în universul 007.
Octopussy este independentă, misterioasă și conduce o armată de femei luptătoare care dau lecții de feminism involuntar într-o franciză altfel plină de misoginism.
Totuși, numele rămâne unul dintre cele mai scandaloase și controversate ale francizei, atât de evident încât producătorii au băgat capul în nisip și au zis: „Nu, nu e un joc de cuvinte, e doar un titlu inspirat de Ian Fleming.”
Sigur, și eu mă uit la filme doar pentru simbolismul subtil.
💥 Cascadorii pe bune
Unul dintre motivele pentru care Octopussy rămâne în memoria fanilor nu ține de scenariu sau de clovnii cu bombă, ci de cascadoriile absolut nebune pe care echipa le-a făcut fără artificii digitale.
🚂 Trenul – adrenalină pe șine
Secvențele cu Bond atârnând de vagoane, cățărându-se pe acoperiș sau luptându-se pe tren în mers sunt filmate cu cascadori reali.
Și se simte. Mișcările sunt riscante, iar fiecare pas greșit ar fi însemnat să alunece direct sub roți.
Asta e magia Bond-ului clasic: pericolul nu era un ecran verde, era chiar acolo.
✈️ Avionul – nebunia supremă
Dar cireașa de pe tort rămâne scena finală cu avionul Beechcraft.
Roger Moore poate că arăta elegant în cabina de pilot, dar cascadorul Rick Holley a fost cel care a făcut munca murdară.
S-a prins de fuzelajul avionului în timp ce acesta zbura, a urcat spre cabină și a stat efectiv pe aripă în aer. Fără CGI, doar cu o cameră fixată să prindă totul.
Gândește-te cum e să te bată vântul în față cu 200 km/h, nicio plasă de siguranță sub tine și un pilot care chiar manevrează avionul.
Ăsta e momentul în care Octopussy trece din zona kitsch în zona „holy shit, chiar au făcut asta!”.
Însă filmul o dă în bară atunci când Bond fuge prin junglă și imită celebrul strigăt al lui Tarzan.
Practic, te scoate din atmosferă și te face să te întrebi dacă ai schimbat din greșeală canalul pe Comedy Central.
🎶 Coloana sonoră și estetica anilor ‘80
Coloana sonoră semnată de John Barry reușește să țină totul laolaltă, chiar și atunci când scenariul alunecă în parodie.
Iar atmosfera generală, cu India filmată ca un spectacol turistic, plin de palate colorate și elefanți docili, arată exact cum vedea Occidentul exotismul la începutul anilor ’80: ca pe o călătorie all-inclusive cu condimente și bijuterii false.
🏆 Octopussy – Verdict 👍 sau 👎?
Nu este cel mai bun Bond, nici pe departe. Pare mai degrabă o parodie involuntară a ceea ce înseamnă 007.
Dar are un farmec kitsch, un aer de „așa se făceau filmele de aventură pe vremea aia”.
Puncte forte: cascadoriile cu trenul, Maud Adams ca Octopussy și Louis Jourdan în rolul lui Kamal Khan.
Puncte slabe: Roger Moore care își arată vârsta, clovnul nuclear și un scenariu care pare scris într-o pauză de prânz la cantina studioului, de niște adolescenți cu hormoni în exces.
Dar este un film de neratat tocmai pentru că-i atât de straniu. A îmbătrânit prost, dar are momente de nebunie vizuală și o doză de autoironie neintenționată.
Îți arată exact de ce franciza avea nevoie de un reboot câțiva ani mai târziu.
Rămâne un fel de fast-food cinematografic, deloc sănătos, dar satisfăcător într-o seară plictisitoare.
Mă duc să interoghez șase clovni, cine știe, poate unul dintre ei se va dovedi a fi chiar James Bond.
(3 / 5)
Trailer
