Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
După ce i-a adus lui Brendan Fraser premiul Oscar pentru The Whale, Darren Aronofsky schimbă complet registrul cu Caught Stealing, o comedie de acțiune. Sau o acțiune comică, depinde cum interpretați filmul.
🎬 Caught Stealing – Premisă 📖
Hank Thompson (Austin Butler – Elvis) este un fost star al baseball-ului, redus la barman cu genunchii praf și viața la fel de șifonată ca un ziar uitat în ploaie.
Credea că și-a găsit liniștea între sticle, clienți beți și regrete cu iz de bere ieftină.
Totul se schimbă când vecinul său punk, Russ (Matt Smith – Morbius), îi cere o favoare banală: să aibă grijă de motanul Bud cât el lipsește din cauza unor probleme familiale.
Sună ca începutul unei comedii simpatice cu mustăți și lăbuțe, dar e doar rampa de lansare spre iad.
Pentru că pisica vine la pachet cu o cheie misterioasă, niște mafioți ruși, doi frați hasidici care se închină la arme, nu la Tora, și un dealer latino cu prea multă încredere în sine.
💭 Caught Stealing – Comentariu 🍿
Cineva s-a uitat de prea multe ori la Snatch și a rămas impresionat de film, altfel nu îmi explic asemănarea vădită dintre cele două pelicule.
Da, știu, Caught Stealing e o adaptare a romanului cu același nume scris de Charlie Huston, dar cartea a apărut în 2004, Snatch în 2000.
Singurele diferențe dintre cele două filme, minore, de altfel, sunt schimbarea sportului, nu mai avem box, avem baseball, și înlocuirea rromilor cu evreii.
În rest, aș putea jura că poveștile fac parte din același univers.
🎥 Aronofsky pe teren nou
Când te gândești la Aronofsky, umorul este ultimul lucru care-ți trece prin minte. Asta dacă îți trece. Omul ne-a adus Requiem for a Dream, Black Swan și The Whale, adică trei lovituri de ciocan emoțional.
Și totuși, aici face ceva neașteptat: un film cu jaf, nu un jaf de film, presărat cu umor negru și ritm de rollercoaster.
Filmează nervos, cu montaje rapide care îți dau senzația că nu ai aer. Dar acum, în loc să te apese cu tragedie existențială, te face să râzi amar.
New York-ul lui nu e metafizic, e concret, murdar, cu gunoaie pe trotuar, persoane fără adăpost care îmbrățișează betonul și metrou care geme.
🎶 ’90 în stare pură
Atmosfera anilor ’90 e redată cu obsesie: telefoane mobile mari cât o cărămidă, baruri fumurii, postere punk lipite strâmb, străzi cu graffiti care n-au trecut prin „curățenia” gentrificării.
Nici coloana sonoră nu se dezminte, bubuie din boxe Idles, cu piese zgomotoase, murdare și în sincron perfect cu imaginile.
⚔️ Violență cu ironie
Deși e mai comic decât alte filme ale lui Aronofsky, Caught Stealing nu se abține de la violență.
Bătăile sunt crude, sângele e real, dinții sar. Dar totul are un strat de ironie: luptele sunt atât de absurde încât te prind râzând.
Nu glumesc, când veți vedea cum bat rușii, vă veți întreba cum de au curaj să pornească războaie.
Acțiunea este ca un carusel de „nu se poate mai rău… ba da, se poate”. Hank are un ghinion extraordinar, de zici că Murphy și-a conceput legile urmărindu-l pe nefericit.
La fiecare colț de stradă dă peste alt personaj gata să-i mai rupă un os sau să-l bage în datorii pe care nici măcar un cămătar generos nu le-ar putea achita.
Pe parcurs, filmul alternează violența viscerală cu momente de umor negru.
O confruntare cu mafioți ruși e întreruptă de o discuție ridicolă despre baseball; un schimb de focuri e atât de haotic încât seamănă mai degrabă cu o repetiție de teatru absurd decât cu un thriller clasic.
Așadar, acțiunea e intensă, dar niciodată sobră. Fiecare scenă e o combinație de durere, ironie și haz involuntar.
📉 Puncte slabe ale scenariului
Marea problemă a filmului, care pe mine m-a dezumflat ca pe o minge de baseball lovită prea tare, a fost tocmai scenariul prea simplificat.
Unu la mână, exagerează cu un flashback traumatic, cu care își bate spectatorii la cap, mai lipsea să scrie pe ecran să nu uităm secvența respectivă, pentru că va conta mai târziu.
Chiar era nevoie să văd de câteva ori acel moment? Nu a fost suficient că i-am văzut genunchiul făcut praf și am fost pus în temă de aversiunea lui pentru șofat?
Doi la mână, nu știam că Hank este supererou. Stai așa, nu e, însă scenariul sacrifică realismul medical pentru ritmul nebun al poveștii.
Asta m-a sâcâit enorm, protagonistul pățește o nefăcută ce necesită o intervenție chirurgicală complicată și după două zile zburdă de zici că este proaspăt scos din cutie.
Eu am zăcut o săptămână la pat după extirparea apendicelui, el n-are nici pe dracu’ după 48 de ore de la o operație care în România te poate omorî.
⚾ Baseball, pe cine interesează?
Un alt scurtcircuit al sinapselor, dar aici ține de preferințe personale, a fost provocat de bombardamentul interminabil cu informații legate de baseball.
Mi se rupe bâta-n surcele de sportul ăsta plictisitor pe care doar americanii îl joacă la scară largă și cu maximă pasiune, așa că orice amănunt despre baseball a fost ca un somnifer pentru mine.
Și se insistă atât de mult cu el, încât credeam că o crăp din cauza unei supradoze.
🎭 Austin Butler, barmanul care n-a cerut necazul
În sfârșit, Austin Butler scapă de accentul lui Elvis. În rolul lui Hank, e un tip banal care nu caută eroism, dar îl găsește forțat, cu pumnii și sângele lui.
Nu e nici Bruce Willis în Die Hard, nici un anti-erou sofisticat.
E doar un barman obosit care trage de viața lui ca de un elastic rupt. Are traume cu care nu se poate împăca și o mamă la care ține ca la ochii din cap, poate chiar mai mult de atât.
🐈 Bud – pisica mai importantă decât pare
Știți care este al doilea personaj ca importanță? Tocmai pisica Bud, care nu e doar animal de fundal, ci miezul poveștii.
Dacă în alte filme animalele sunt mascote simpatice, aici e catalizatorul dezastrului. Fără Bud, nu există lanțul de evenimente care-l aruncă pe Hank printre mafioți, chei secrete și bătăi în beciuri.
Dar Bud e și contrastul. Într-o lume unde toată lumea vrea ceva (bani, putere, răzbunare), pisica e singura care cere doar hrană și atenție.
Ea devine, involuntar, simbolul unei vieți normale, al unui echilibru pe care Hank nu-l mai are. Într-un film plin de sânge și țipete, liniștea mâței e un fel de refren ironic.
Dar, în același timp, te și judecă nemilos. Nici nu e nevoie să miaune la tine, i se citește în ochi dezaprobarea ori de câte ori este neglijată, fiind mai expresivă decât toți mafioții.
👥 Galeria de nebuni din New York
Aronofsky își umple filmul cu personaje care par scoase dintr-un desen animat pentru adulți, doar că se mișcă în carne și sânge.
Matt Smith ca Russ este punkul iresponsabil, care declanșează totul și dispare la timp ca să nu încaseze consecințele.
Regina King joacă un detectiv hotărât, care nu are chef de povești și-l vede pe Hank ca pe un pion de sacrificiu.
Bad Bunny este un dealer cu prea multă carismă, un cameo menit să adauge culoare și energie latino.
Liev Schreiber și Vincent D’Onofrio sunt frații hasidici care folosesc rugăciunea ca preludiu la violență.
Sunt personaje exagerate și ridicole, adică fix ca în Snatch, doar că nu au același farmec, par niște copii trase la indigo când acesta era pe terminate.
😂 Reacția sălii
De final de comentariu, ca experiență personală, am râs zgomotos de o parte a audienței.
Câțiva părinți veniseră de mână cu copiii, probabil au auzit că filmul este cu ceva pisicuță.
Ei bine, nu s-au înșelat, dar a fost un alt fel de pisicuță, nu cea la care se așteptau 😊.
🏆 Caught Stealing – Verdict 👍 sau 👎?
Este filmul în care Darren Aronofsky își lasă jos haina de predicator al durerii interminabile și se joacă, în sfârșit, cu absurdul.
Nu renunță la vizualul intens și la tensiunea pe care o știe, dar adaugă o doză de sarcasm care prinde surprinzător de bine.
E un film care nu-ți promite profunzime, ci o cursă haotică și amuzantă, cu pumni, sânge și un strop de tandrețe felină. Și exact asta livrează.
Poate că nu am făcut prea bine că l-am tot comparat cu Snatch, dar acolo îmi tot zbura gândul, mai ales că am revăzut recent creația lui Guy Ritchie.
Merită văzut? Da, însă nu reinventează genul și nici nu-l vei ține minte după câteva luni. Eu am fost convins să scot la iveală șapte chei, să scap de ele, pentru că nu vreau să intru în belele.
(3,5 / 5)
Recenzie video
Trailer
🎬 IMDB
