Master i Margarita

admin 25/08/2025 Dramă Fantasy Leave a comment

M-am refugiat pentru mai bine de două ore și jumătate în Master i Margarita, un film rusesc din 2024. Titlul internațional este The Master and Margarita.

Este o adaptare a unui roman monstruos: satiră, fantasy, parabolă religioasă și poveste de dragoste.

🎬 Master i Margarita – Premisă 📖

Acțiunea e plasată în Moscova anilor ’30, unde toată lumea trăiește sub semnul fricii.

Cenzura îți suflă în ceafă, vecinii îți pot deveni denunțători, iar scriitorii sunt carne de tun pentru criticile oficiale.

Maestrul (Evgeniy Tsyganov) tocmai s-a lovit de un comitet de partid care a considerat că piesa lui de teatru despre Ponțiu Pilat dăunează grav conducerii țării.

Așa că este exilat din rândul Uniunii Scriitorilor. Supărat, acesta începe să scrie o poveste fantastică.

În mijlocul acestui balamuc (și la propriu, și la figurat) apare Woland (August Diehl), un domn rafinat și suspect de ironic, care se prezintă ca… Diavolul. Da, chiar El.

În același timp, Maestrul se îndrăgostește de Margarita (Yulia Snigir), muza lui parcă venită din paradis.

Hm, ce este real și ce este fantezie?

💭 Master i Margarita – Comentariu 🍿

🎨 Atmosfera și estetica vizuală

Încep cu aspectul tehnic, că pe ăsta sunt sigur că l-am priceput. Dacă tot au băgat peste un miliard de ruble în producție, măcar se vede.

Moscova fictivă e redată cu o eleganță sumbră, cu luminile ei difuze și cu spaimele bine ascunse sub haine elegante.

Decorurile sunt impecabile, cadrele largi par pictate, iar cromatica pendulează între griuri opresive și izbucniri de roșu și auriu atunci când intră în scenă elementul fantastic.

Balul lui Satan e, probabil, secvența cea mai memorabilă: un delir vizual, un tablou suprarealist în care un anumit personaj devine regina unui carnaval de oroare.

E momentul în care filmul scapă de toate constrângerile realiste și o ia razna cu stil.

Sunt, însă, momente când efectele vizuale dau cu stângul în dreptul: Behemoth e când genial, când un GIF de pe 9GAG.

Ai momente în care crezi că pisica a ieșit dintr-o animație Pixar, apoi se strică iluzia și pare o eroare de cod dintr-un joc video de acum 10 ani.

🕯️ Temele și simbolurile

Mno, acum despre povestea din film, inspirată de cartea lui Bulgakov, considerată o armă împotriva absurdității regimului stalinist.

Satira lui era atât de subtilă încât a fost interzisă ani de zile. Filmul păstrează această linie: Moscova e locul unde realitatea e un coșmar, iar diavolul vine să-ți arate că adevăratul rău nu e supranatural, ci profund uman.

Modul în care curg și se împletesc firele narative mi-a dat senzația de film regizat de Radu Jude, dacă acesta ar fi avut la dispoziție un buget de 10 milioane de euro.

Pe de o parte, Maestrul e vocea artistului zdrobit de sistem, iar Margarita e simbolul sacrificiului total, al iubirii care trece peste orice, inclusiv peste pacte cu Diavolul.

Pe de altă parte, Ponțiu Pilat și Iisus (deși cel din urmă are alt nume, dar e evident la cine face referire) aduc dimensiunea religioasă, povestea lor fiind contrapunct la haosul modern.

E mult de mestecat aici, este subtext de interpretat cât pentru 10 filme, așa că este nevoie de multă răbdare, mai ales că pelicula este destul de lungă și nu are momente de pauză intelectuală.

📚 Context istoric și social

Avem scriitori persecutați, cenzura drastică, frica să nu fii turnat la Securitate și absurdități birocratice.

Adică toate caracteristicile unui sistem opresiv, care sugrumă cetățeanul dacă are cutezanța să crâcnească în fața mult-iubitului conducător.

Pe mine mă miră cum a ajuns producția pe marele ecran în forma asta, pentru că este una care critică la greu comunismul.

M-aș fi așteptat ca povestea să fie domesticită, să fie lipsită de critica virulentă adresată unui regim dictatorial care taie din fașă orice încercare de revoltă.

Hm, și dacă asta este versiunea îmblânzită a filmului? Pe mine asta mă sperie.

😈 Realitate și fantezie

Acesta ar fi primul fir narativ, cel al unei realități sumbre, în care libera exprimare există doar pe hârtie.

De fapt, ai voie să spui în liniște tot ce vrei, fără să pățești ceva, atât timp cât lauzi tiranul care te ține în sărăcie.

Apariția lui Woland, a Diavolului, generează haos. El nu face altceva decât să demaște ipocrizia și să arate că oamenii sunt mai răi decât demonii.

De aici încolo linia dintre realitate și fantezie devine tot mai subțire și este greu să îți dai seama dacă există un Diavol sau el s-a cuibărit în mintea tot mai fracturată a scriitorului.

Și, în final, Ponțiu Pilat și Iisus (Ieshua) reprezintă un fir paralel care spune povestea procesului lui Iisus, văzută altfel, mai umană, cu un Pilat chinuit de vinovăție.

Toate se leagă printr-o idee: adevărul, libertatea și iubirea supraviețuiesc, chiar dacă sistemul vrea să le ucidă.

Actorii 🎭

Nu prea pot să mă pronunț așa cum trebuie pe seama interpretărilor, nu am habar despre actori, că nu m-am intersectat cu ei până acum.

Evgeniy Tsyganov ca Maestrul e corect, dar nu m-a dat pe spate. Are un soi de resemnare permanentă care se potrivește personajului, dar nu lasă urme.

August Diehl face un Woland absolut delicios, un rol plin de ironie, cinism, eleganță. Diavolul lui nu urlă, nu rage, ci îți spune cu calm că ești terminat. Și nu glumește când o zice.

Yuliya Snigir (A Good Day to Die Hard) ca Margarita captivează în fiecare scenă. E seducătoare, puternică și fragilă în același timp. Fără ea, filmul s-ar fi prăbușit sub greutatea simbolurilor.

Chiar mă miram de ce are rating 18+, pentru că vreo trei sferturi nu am văzut nimic care să necesite introducerea filmului în acea categorie.

Mă gândeam că este pentru adulți pentru că dă tare în conducerea rusească, aia cu să fim egali, dar unii mai mult decât alții.

Apoi vine actul final și mi-am dat seama de ce a fost nevoie de bulina roșie.

⏳ Ritm și lungime

După atâtea laude, îmi fac curaj să aduc și câteva critici personale, sperând că nu mă voi trezi mâine în cel mai împuțit gulag din Siberia.

Lungimea filmului se simte, devine ca un bolovan atârnat de gâtul răbdării. Cât să mai rezist și eu la avalanșa de simboluri complexe și scene subversive?

Nici nu-s sigur că am fost capabil să separ ce se petrece cu adevărat și ce are loc în mintea scriitorului. Pe alocuri devine prea dificil de făcut această distincție.

Ritmul ar fi fost mai fluent dacă povestea lui Ponțiu Pilat era scoasă. Poate o fi importantă în carte, dar aici pare nelalocul ei, contrastând cu subiectul principal.

Și, așa cum am menționat anterior, CGI-ul pisicii Behemoth este inconsistent.

🏆 Master i Margarita – Verdict 👍 sau 👎?

Mi-a plăcut? Aproape, pentru că este genul de film care te testează, dar te și irită. A fost o vizionare cu nervi și cu pauze de mers până la frigider, doar să am motiv să mă destind un pic.

Are momente atât de puternice din punct de vedere vizual, încât nu îl uiți prea ușor. Să-mi fie cu iertare dacă e spoiler, dar când Margarita zboară peste Moscova, cu părul fluturând și nu numai, e cinema pur.

Ce-i drept, e și obositor, cu prea multe fire narative și simboluri băgate cu lopata, dar nici nu avea cum să fie altfel.

Master i Margarita este un film mare, ambițios, imperfect. Oferă spectacol, te provoacă, te enervează și te face să mai vrei să-l discuți după.

Mă duc să-mi hrănesc cei șapte motani, nu vreau să se supere pe mine, pentru că m-am lămurit că pisica e o creatură diabolică și nu e bine să o neglijezi.