Materialists

admin 04/08/2025 Dramă Leave a comment

Relația mea cu Celine Song e mai mult de divorț decât de căsnicie fericită după Past Lives, dar am zis să încerc o reconciliere cu Materialists.

Se vrea un film romantic.

🎬 Materialists – Premisă 📖

Lucy (Dakota Johnson – Madame Web) este o distrugătoare de vieți. Pardon, am fost prea dur. Este o pețitoare pe bani mulți, care găsește suflete pereche.

Se pare că are un succes fulminant, ajungând deja la a noua căsătorie pe care o orchestrează.

Doar că ea este singură cuc. Mă rog, zice că este în celibat voluntar, așa se spune când acasă nu te așteaptă decât o droaie de pisici.

La o nuntă face cunoștință cu Harry (Pedro Pascal – The Fantastic Four: First steps), genul „bărbat cu bani, dar cu sufletul în rate”, dar dă și peste John (Chris Evans – Captain America: The First Avenger), fostul iubit care învârte farfurii și ocheade cu subînțeles.

Ce să aleagă? Exemplarul perfect fizic, dar steril sufletesc? Sau masculul imperfect, dar care o cunoaște atât de bine?

💭 Materialists – Comentariu 🍿

Având în vedere cât de lăudată e Celine Song, mă așteptam să vină cu un film romantic ieșit din tipare, care să revoluționeze genul.

Când colo, a scris și regizat o peliculă șablon, mai plină de clișee nici că se putea, povestea fiind previzibilă din start până la final.

Desigur, abordează tema superficialității patologice a unei societăți total dereglate, care se crede elevată intelectual, dar care ia decizii pe bază de frumusețe fizică.

Aici am aflat și eu că există o procedură dureroasă prin care bărbații pot căpăta câțiva centimetri în plus… în înălțime prin zdrobirea picioarelor, mă rog, fracturarea controlată a oaselor picioarelor, să fiu mai academic.

Asta e societatea aia evoluată? Cea care obligă femeile să-și umple corpul de chimicale și silicoane, iar bărbații să se schingiuiască doar pentru a fi pe plac unii altora?

Dragi cititori, să știți că sânii și buzele mai mari nu cresc și nivelul de inteligență al femeilor. Așa că acceptați-le așa cum sunt.

Dragi cititoare, aveți impresia că dacă bărbatul are 10 centimetri mai mult în înălțime, se transformă din Dorel în Einstein? Nu, tot ăla rămâne în interior.

Duh, toate aceste mesaje sunt la mintea cocoșului. Degeaba se screm filmele să le transmită, omul rămâne în continuare superficial. Cred că acest defect este codat în ADN.

💔 Lucy și mitul iubirii perfecte

Un alt aspect abordat de Materialists este cel al dragostei. Aici m-a dezamăgit crunt protagonista. Lucy se crede mare expertă în iubire, dar este o proastă de dă în gropi, iertați-mi exprimarea.

Ea continuă să creadă că dragostea este o ecuație matematică pe care o rezolvi și obții un mariaj până la adânci bătrâneți.

Este incapabilă să realizeze că iubirea este, de fapt, teoria haosului. Nu știi niciodată când, unde, cum și de cine te îndrăgostești.

Nu există dragoste obținută prin bifarea unor căsuțe dintr-o listă de cerințe, ea apare în urma unei mișcări browniene, când te aștepți cel mai puțin.

M-a și enervat prin ipocrizia ei extremă. Își tratează clienții ca pe niște mărfuri vandabile, dar se supără când și ea este tratată ca un produs pe raft.

Iubirea nu este o tranzacție imobiliară, este cu totul altceva. Asta încearcă Celine Song să transmită prin filmul ei, un fapt lăudabil. Doar că zeci sau sute de alte filme din același gen au făcut-o deja înaintea ei.

🧠 Independența într-o relație: mit sau posibilitate?

Dacă este să intru mai adânc în simbolismul din Materialists, pot să concluzionez că regizoarea ridică la fileu o întrebare dură: Poți să fii independentă financiar și emoțional într-o relație în care unul dintre parteneri are totul și celălalt doar prezența?

Stabilitatea e tentantă. E liniște, lux, predictibilitate. Dar vine cu prețul plictiselii și al autoiluzionării.

Pasiunea, pe de altă parte, e spontană, vie, dar instabilă, plină de risc.

Filmul nu cade în feminismul pamfletar, ci operează subtil. Autonomia nu e doar despre bani, ci despre spațiul emoțional în care poți fi sinceră cu tine.

🎥 Realizare tehnică și interpretări

Din punct de vedere tehnic, nu sunt multe lucruri de spus, producția este una banală, fără veleități artistice ieșite din comun.

Imaginea este ceea ce trebuie, montajul reținut, iar coloana sonoră subtilă. Totul pare gândit să nu deranjeze, dar să te facă să te simți ca și cum ai fi intrat în apartamentul greșit: cel al unei vieți frumoase, dar fără miros.

Actoria intră și ea în aceeași categorie: decentă, nimic spectaculos.

🏆 Materialists – Verdict 👍 sau 👎?

Dincolo de povestea seacă și predictibilă, pentru că știi din start pe cine va alege Lucy și cum va ajunge la acea decizie, filmul trage câteva semnale de alarmă, scoțând în evidență calea greșită pe care a apucat-o umanitatea.

În epoca modernă, iubirea devine o tranzacție financiară, dovadă că nu am evoluat prea mult dincolo de proverbiala zestre și „hai s-o dăm cui are mai multe vaci”.

Fericirea nu stă într-o alegere convenabilă și inodoră, iar luxul nu te salvează de singurătate, doar o decorează mai frumos.

Materialists nu este nici foarte dramatic, nici foarte amuzant, nici foarte romantic, este din toate câte puțin, dar acest cocktail este insuficient mixat pentru a genera un film memorabil.

😒 Concluzie subiectivă și cârcoteală

Poate sexul feminin îl va percepe altfel, însă pe mine nu m-a impresionat, dar nici deziluzionat, a fost ca o lecție pe care o aud a nu știu câta oară.

Dacă este să fiu cârcotaș chițibușar, Materialists e cam misandru. În agenția matrimonială lucrează numai femei. Adică bărbații nu sunt în stare să fie pețitori? Nu știu ce e aia potrivire sufletească? Nu se pricep la iubire? Serios?

Până și într-un bordel ai șanse mari ca din 15 femei una să fie bărbat, așa că aici se cam exagerează cu discriminarea asta.

Când trag linie, Materialists nu este nici bun, nici rău, ci o colecție de stereotipuri romantice care vin la pachet cu povețe arhicunoscute pe care nimeni n-o să le bage în seamă.

Patru lucruri sunt sigure pe lumea asta: moartea, taxele, prostia și superficialitatea.

Eu, unul, am să-i ofer filmului șase buchete de flori, că mă simt romantic, dă-mă dracului!