Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Așteptam Conclave mai ceva ca vizita Papei de la Roma prin capitala României.
Speram să fie un film reușit căruia să-i acord un vot secret favorabil.
🎬 Conclave – Premisă 📖
În sfânta cetate a Vaticanului este mare forfotă pentru că Papa s-a dus la întâlnirea eternă cu Dumnezeu, iar scaunul său a rămas vacant.
Vulturii ahtiați după putere, pardon, cardinalii pătrunși de credința pură au și pus ochii pe funcția mult râvnită.
Pe umerii lui Lawrence (Ralph Fiennes – Schindler`s list) cade complicata misiune de a organiza Conclavul în urma căruia va fi ales noul Papă de către cardinalii veniți de prin toate colțurile lumii, chiar și de la Kabul.
Încă din start ies în evidență câțiva favoriți, ca la orice scrutin de alegeri, dar lucrurile nu-s deloc simple. Puțini recunosc, dar toți râvnesc la tronul suprem, așa că sunt scoase la atac armele diplomatice.
Cine va trece de multiplele tururi electorale și va ieși învingător la final, împrăștiind fum alb pe coșul înspre care sunt ațintiți ochii întregi lumi?
Vă invit în cabina de vot pentru a afla răspunsul.
💭 Conclave – Comentariu 🍿
Sună ca un film plictisitor, nu? Cât de captivantă poate fi o poveste despre niște alegeri ale unui Papă, alegeri care se țin într-o încăpere unde fiecare votant recită același mini discurs înainte de a pune bilețelul în urmă?
Asta era întrebarea care-mi sfredelea creierul în timp ce mă pregăteam să fiu dezamăgit de o producție sclifosită.
Când colo, ce-mi văd ochii? O peliculă excelentă pentru că procesul prin care este ales noul Papă nu este deloc unul simplu, iar la mijloc sunt interese mare care deturnează bunul mers al lucrurilor.
În mod cert a fost dusă o muncă asiduă de documentare pentru că atenția la detalii este fantastică și chiar credeam că sunt teleportat în mijlocul cardinalilor care făceau bisericuțe pentru favoritul lor.
Bine, nu scenariul face asta, ci cartea care a fost sursă de inspirație. Amu` nu am stat să mă documentez pentru a afla cât de fidelă realității este desfășurarea acestui proces care este extrem de secret.
Probabil se dramatizează mult, dar nici nu contează asta, pentru că filmul nu se vrea a fi un documentar, ci un thriller dramatic plin de intensitate.
Și mă bucur să spun că i-a reușit din plin.
Nu cred că va fi un film pe placul celor din Cetatea Sfântă pentru că nu este deloc ceremonios cu acel locaș despre care se presupune că ar fi punctul zero al credinței catolice.
Însă nici nu vine cu vreo surpriză cutremurătoare, că suntem bine puși la punct cu numeroasele scandaluri reale care au știrbit din sfințenia acestei instituții altădată infailibile.
Pune sub lupa îndoielii conceptul de credință, chiar de religie, oare ce mai înseamnă azi biserica? Popi burtoși care se fălesc cu veștminte aurite în timp ce propovăduiesc frugalul material?
Sau întrajutorarea celui necăjit care a fost lovit de soartă sau, și mai grav, chiar de semenii lui lipsiți de suflet?
Pe parcursul filmului sunt presărate niște discursuri emblematice care au menirea de a zgudui temelia religiei, oricare ar fi zeitatea supremă la care se închină oamenii.
Cel de final este de-a dreptul epic pentru că le zice direct, fără menajamente, blamând fățărnicia presupușilor slujitori ai lui Dumnezeu care, însă, se slujesc pe ei înșiși, mânați fiind de idealuri egoiste.
Pe scurt, să priceapă tot omul, decât să pierzi atâta amar de vreme și să irosești bani pentru a pupa niște moaște inutile, mai bine folosești acele resurse pentru a ajuta un om necăjit. Asta înseamnă credința adevărată.
Dincolo de acest aspect care acaparează o bucată consistentă din firul narativ, Conclave funcționează și ca un film plin de mister pentru că sunt prezente la datorie elementele specifice acestui gen.
Trădări mârșave, dezvăluiri incendiare, răsturnări de situație, ciocniri aprinse, manevre politice, alianțe duplicitare, ce să mai, totul se desfășoară conform oricărui proces electoral obișnuit.
Ies la iveală secrete bine ascunse, aventuri din tinerețe, mentalități retrograde, toate folosite pe post de arme electorale pentru doborârea adversarului și acapararea, prin orice mijloace, a voturilor care să atingă majoritatea necesară.
Nu cred că a fost o simplă nimereală că filmul a fost lansat în acest an în care au avut loc alegeri în câteva state cu roluri importante pe harta globului: SUA și România 😊. Glumesc cu privire la a doua. Sau nu?
Se pare că este la modă răul cel mai mic pentru că și în film este folosită această expresie.
Pe lângă povestea care m-a ținut țintuit în scaun, regizorul a știut cum să pună pe ecran și un vizual de senzație.
Paleta coloristică dominată de un roșu aprins dădea impresia că te afli în infern, nu într-un loc sfânt.
Exuberanța vestimentară și ceremoniile somptuoase aproape că m-au făcut să cad în genunchi și să mă spovedesc sub poala oricărui preot mi-ar fi cerut asta.
Nu mai zic de coloana sonoră solemnă, cu ritmuri religioase impunătoare capabile să desprindă pietrele de la rinichi prin notele grave și puternice.
Se spunea despre Ralph Fiennes că anul acesta este al lui, că va primi, în sfârșit, statueta pe care o merita de peste 20 de ani.
Deși își joacă impecabil rolul, nu am simțit că ar fi cel care să-i aducă Oscarul.
Nu mi s-a părut că personajul său este unul complex care să necesite serpentine actoricești care să pună la încercare imensul talent pe care acesta îl deține.
Există și alte nume celebre în roluri importante, Isabella Rossellini Stanley Tucci sau John Lithgow, toți la înălțime, dar lumina reflectoarelor se concentrează pe Ralph Fiennes.
Trebuie să laud și dialogurile cu tâlc care nu sunt vorbite doar în engleză, se aud mai multe limbi precum italiana, latina, spaniola, în funcție de context, ceea ce aduce un plus de autenticitate.
🏆 Conclave – Verdict 👍 sau 👎
Am rămas impresionat de acest film mortal de serios, care pune accent pe dialoguri, un film destinat adulților, dar fără să fie umplut cu invective sau scene nude, un film care apelează la intelect.
Se ia la trântă cu duplicitatea din rândul înalților prelați de la Vatican care în față sunt mielușeii lui Dumnezeu, dar pe la spate se comportă ca lupii iadului.
Am reușit să miros câteva cotituri în poveste, dar la altele mi s-au uscat gogonelele pe vrej, atât de bulversante și imprevizibile sunt.
Cu un scenariu scris de Peter Straughan, nominalizat la Oscar pentru Tinker tailor soldier spy și cu o regie excelentă a lui Edward Berger (All quiet on the western front), Conclave m-a ținut prizonier timp de 9 runde de votare pentru desemnarea noului Papă.
Iată un film original, că tot se vaită audiența generală de lipsa lor, care va rula în mare parte cu sălile goale pentru că și audiența este, la rândul ei, ipocrită. Una spune, alta face. Sună cunoscut, nu?
(4,5 / 5)
Recenzie video
Trailer
