Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Stați liniștiți, Transformers: Rise of the beasts nu-i regizat de Michael Bay.
Deci n-o să avem prim-planuri lungi cu funduri de domnițe sau cutii de bere. Adică așa sper.
🎬 Transformers: Rise of the beasts – Premisă
Spre ghinionul meu, abia am revăzut filmele regizate de Michael Bay, așa că povestea de aici nu m-a lăsat gură cască de originală ce este.
Din nou, un artefact antic, dosit tot pe Pământul ce pare un magnet puternic ce atrage toate problemele din Univers, este mărul discordiei dintre speciile mecanizate.
Doar că aici dispar decepticonii și în locul lor năvălesc terrorconii, altă denumire, aceeași dorință nestăvilită de distrugere.
Autoboții, în frunte cu nelipsitul Optimus Prime, găsesc aliați de mare nădejde în maximali, niște roboți ce se ascund sub formă de prădători supremi.
Să nu uit de oamenii cărora li se acordă o mare atenție, Noah (Anthony Ramos – In the heights) și Elena (Dominique Fishback – Judas and the Black Messiah), ce vor juca un rol crucial.
💭 Transformers: Rise of the beasts – Comentariu 🍿
Am intrat în film, pardon, la film cu așteptări destul de scăzute pentru că din trailer părea a se duce mai mult spre producțiile mult hulite ale lui Michael Bay decât spre Bumblebee.
Și parțial cam așa a fost, filmul este unul spectaculos pe partea de acțiune, se prezintă chiar bine de tot din acest punct de vedere.
Practic ia ce este mai bun din franciza lui Bay și face uitată bucata ridicolă plină de cadre libidinoase cu părți feminine bombate, glume stupide cu pronunțată tentă rasistă și reclame nesimțite la diverse produse.
Așadar, efectele speciale abundă cu nemiluita, dar ochii mei nu au avut nimic de comentat, totul arată așa cum trebuie, iar bubuiturile extravagante nu sunt însoțite de miliardele de licăriri sclipicioase fără noimă.
Ce este drept, și trebuie să înfig un pic sabia în film, mi s-a părut că a scârțâit când a venit vorba de transformări.
Parcă n-au fost așa cum mi-am dorit, s-a trecut destul de rapid peste ele, camera de filmat își găsea altceva de făcut în momentele respective.
Ori am ceva probleme de vedere, ori prea puțin am văzut din metamorfozele mecanizate în slow motion cu care Bay m-a obișnuit.
Deh, nu le pot avea pe toate, nu?
În rest, scandalul războinic este pe mare felie și mi-a oferit ceea ce doream. N-are rost să mai insist pe acest aspect că deja cam știți la ce trebuie să vă așteptați.
Că nah, doar avem roboți uriași cu capsa pusă care se luptă pentru un obiect, n-are a face ce, că-i doar scânteia care aprinde conflictul, deci se lasă cu distrugeri grămadă, explozii meseriașe și deșurubări fără număr.
Chiar dacă povestea nu m-a impresionat prin originalitate, ea a reușit să fie una cuminte la nivel intelectual, nu m-a sâcâit prin fel și fel de replici retarde sau secvențe ofensive.
Ba chiar s-a dovedit a fi destul de emoționantă pe alocuri, reușind să mă facă să suspin ca o garnitură ruginită atunci când a fost cazul.
Or fi niște grămezi cognitive de metal, dar roboții au un suflet al lor și asta a dus la o empatie instantanee cu respectivele personaje, mai ales cu cele pe care deja le cunoșteam, Optimus Prime și Bumblebee.
Adițiile din tabăra celor buni nu pot spune că-s cine știe ce, că am mai văzut roboți sub formă de animale.
Ba chiar am fost un pic dezamăgit pentru că unii dintre ei nu sunt utilizați la capacitate maximă și sunt prin peisaj doar să dea bine-n poza de grup.
Unde o nimerește bine de tot filmul este, să vedeți surpriză drăcoasă, umorul, unul care m-a făcut să hăhăiesc a neam prost în mijlocul sălii de cinema.
Interacțiunile dintre Noah și Mirage (un robot tare hâtru), dar și trimiterile meta către evenimente din viața reală, unele un pic tendențioase, au venit la fix pentru a destinde atmosfera.
Până aici toate bune și frumoase, dar vine și mâncătoria de… planete pentru că filmul nu este fără de păcat.
Antagonistul principal mi s-a părut o dezamăgire, credeam că va avea un rol activ aici, dar a fost mai mult pe post de trăncănitor pomanagiu care aștepta să-i facă alții treaba.
Iar aghiotanții lui, cei care au dus greul în tabăra celor răi, nu au nimic deosebit de clasicii decepticoni pentru a-și justifica o altă denumire.
Din nou, a nu știu câta oară, se pune prea mult accent pe oameni. Înțeleg că un film doar cu roboți ar deveni rapid plictisitor, dar aș vrea să văd unul în care umanii nu sunt în prim plan.
Ba chiar aici povestea este în așa fel ticluită încât anumite situații puteau fi rezolvate doar de oameni.
Asta vine cumva în contradicție cu reticența de pe la început a autoboților de a se alia cu aceștia.
Deși am cârcotit cu privire la creaturile bazate pe carbon, trebuie să recunosc că scenariul le-a atașat un destin nu prea fericit.
Ca atare, a reușit să mă facă să rezonez la unison pe palier sentimental cu o anume relație din film și să devin susținătorul echipei gazdă.
Închei într-o notă elogiativă, cum filmul este plasat în 1994, coloana sonoră este una excelentă, supărată foc prin versurile sale, dar nostalgică și generatoare de expresii precum: nu se mai face muzică așa cum se făcea odată.
🏆 Transformers: Rise of the beasts – Verdict 👍 sau 👎?
După atâta vorbărie ce m-a secat de inspirație, o să mai rup din dicționar câteva cuvinte pentru a finaliza comentariul.
Filmul m-a surprins în sens pozitiv, depășindu-mi așteptările pe care tot el mi le-a scăzut după ce m-am adâncit în mai multe trailere care nu arătau prea apetisant.
Însă povestea banală este bine concepută pentru a ne invada cu multe emoții care m-au mai moleșit la nivel critic.
Astfel, am închis un pic ochii la anumite potriviri incredibile și momente care veneau la pachet cu un „Haida-de‟ slobozit cu năduf.
Celelalte elemente ce țin de partea cinetică și grandioasă sunt acolo, la datorie, nu au nimic special dar au locul lor bine stabilit în film.
Sper să aibă și succes financiar pentru că vreau să văd cum va crește sămânța de continuare pe care finalul a sădit-o tacticos și chiar surprinzător.
Cred că înainte să sting lumina am să încerc să descifrez 8 hieroglife antice, să dau o mână de ajutor filmului.
(4 / 5)
