Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Porumbelul păcii, adică John Woo (Face/Off), s-a băgat să regizeze Mission: Impossible 2, că unde-i unul, are loc și al doilea.
🎬 Mission: Impossible 2 – Premisă
Continuarea filmului de spionaj îl readuce în prim-plan pe Tom Cruise (Minority report) în pantofii rezistenți ai lui Ethan Hunt, spionul buclucaș care s-a dat în stambă în primul Mission: Impossible.
După acele peripeții, patronatul la IMF s-a schimbat, așa că bossu` de boss este interpretat de un „neica nimeni‟ care-i dă o misiune, hm, imposibilă pe atunci și extrem de sensibilă în 2021.
Anume recuperarea unui virus creat de mâna umană pentru scopul de a vinde cât mai mult antidot întru îmbogățirea unor hulpavi care vor cât mai mulți bani pe cârca amărâților.
Buba este că pe urmele acestei Himera se află o mai veche cunoștință a lui Ethan, un rival într-ale spionajului care și el vrea o bucățică din gloria monetară. Nenicul ăsta este jucat de Dougray Scott (Taken 3).
Cum singur nu este capabil, Ethan își trage o echipă proaspătă. Alături de mai vechiul Luther (Ving Rhames – Con Air) o avem pe Nyah (Thandiwe Newton – 2012) și Billy (John Polson – The dry).
Astea fiind zise, scena este pregătită, așa că hai să-l vedem din nou la treabă pe Tom Cruise salvând situația cufurită.
💭 Mission: Impossible 2– Comentariu🍿
Din nefericire pentru ochiul meu din creier, Mission: Impossible 2 rămâne cap coadă o bălărie de film care n-a reușit decât să-mi provoace nervi cu nemiluita.
Este 100% stil și 0% substanță.
Arată elegant, cadrele sunt glorioase din punct de vedere vizual, filmu-i stilizat până la Dumnezeu, dar îi lipsește carnea din ciorbă, n-are deloc gust, este numai zeamă chioară.
Prima mare bilă neagră este pierderea totală a seriozității.
De la un film tensionat bazat pe spionaj, cum a fost Mission: Impossible 1, scenariul se duce spre o dulcegărie sentimentală de credeam că timp de o oră am fost prezent pe platoul de filmare al vreunei telenovele siropoase La mujer de mi vida, și alta nu.
Priviri languroase, prim-planuri romantice, declarații amoroase, ce să mai, tot tacâmul demn de un soap-opera casnică.
Apoi povestea nu este decât o regurgitare a celei din primul film pentru că este aproape identică, doar că lista NOC este înlocuită de un virus și un agent trădător de altul.
Plus de asta, multe dintre acțiunile personajelor n-au logică, a fost aruncată pe fereastră inteligența lui Mission: Impossible 1 în detrimentul unor secvențe debile de acțiune care frizează ridicolul.
Se pare că înainte de gogomăniile din The fast and the furious au fost cele din Mission: Impossible 2.
Mișcări care distrug orice fărâmă de realism, scheme complicate pentru executarea unor sarcini simple doar de dragul de a da bine pe ecran, slow-motion-uri penibile și exagerat de lungi care nu impresionează cu nimic, ce să mai, o caterincă de prost gust a regizat John Woo aici.
Nu mai zic de porumbeii vieții, cred că au avut mai multe minute de prezență pe ecran decât un multiplu câștigător de Oscar.
Poate cel mai agravant aspect a fost obsesia lui John Woo pentru cifra 3, obsesie care afectează atât dialogul, cât și acțiunea.
Calupuri întregi de replici sunt prezentate de câte trei ori în diferite momente ale filmului, plus că mai mereu câte o schemă de arte marțiale era redată de 3 ori și de multe ori din același unghi.
M-AM…….PRINS……DIN……..PRIMA!!!!!
Nu există tensiune în film pentru că totul apelează la convenabilitate, se exagerează enorm cu folosirea măștii, de parcă acțiunea era plasată în 2020-2021 când guvernele lumii au impus la unison purtarea ei.
În film nici că m-a interesat cine o mierlea că și așa aflam imediat că era doar un mascat, deci nu cine credeam eu că este.
Devine enervantă treaba după primele 12.856 folosiri ale acestui tertip lipsit și el de logică. O mască pusă pe mufarină nu-ți schimbă și înălțimea.
A durat un pic până mi-a picat fisa, Mission: Impossible 2 este un film Hollywood cu aromă de Bollywood, eroul își face niște intrări pe stil indian, în slow motion, cu vântul printre plete, mai lipsea un cântec și o dănțuire și era tacâmul complet.
Și singura domniță din film este prezentă la datorie să ne arate decolteul generos și să fie mereu în pericol așteptând un Făt Frumos s-o salveze. Atât.
🏆 Mission: Impossible 2– Verdict 👍 sau 👎?
Singurele elemente care au reușit să facă filmul cât de cât vizionabil au fost vreo două secvențe de acțiune mai decentă pline de cascadorii periculoase care au ridicat ștacheta pentru Tom Cruise.
Acelea au fost singurele secvențe care nu m-au oripilat.
Evident, trebuie să menționez și coloana sonoră, chit că folosită în exces sub diverse variații, care m-a făcut să mai uit de scenariul care mi-a băgat creierul în comă prin absurditatea lui.
Dacă Mission: Impossible 1 a fost o friptură suculentă de te lingi pe degete, ei bine, Mission: Impossible 2 mi s-a părut o cină cu bolovani prăjiți, așa că n-am puterea să-i injectez mai mult de 4 doze de antidot.
(2 / 5)
