Il buco este un film italian lansat în anul 2021 ce mi s-a prăvălit în câmpul vizual pentru că a fost nominalizat pentru Cel mai bun film european la Premiile Gopo 2023.
🎬 Il buco – Premisă
Este un film bazat pe fapte reale, o cronică vizuală ce detaliază experiența avută de o echipă de speologi care, în anul 1961, a cartografiat o peșteră din Sudul Italiei.
Nu știu ce amănunte suplimentare aș mai putea dezvălui din această premisă pentru că nu sunt altele care să merite atenție.
Dacă ar fi totuși să aduc ceva în discuție, ar fi doar prezența unui bătrânel enigmatic pe care îl voi pomeni mai des la bucata destinată comentariului.
💭 Il buco – Comentariu 🍿
Pelicula este una incredibil de frugală la nivel verbal, nici nu ai nevoie de subtitrare pentru că nu se vorbește în film.
Nu, nu este mut, doar că personajele comunică mai degrabă prin onomatopee și semne decât prin fraze inteligibile.
Iar când într-adevăr dialoghează, camera de filmat sau microfonul sunt departe de oameni și nu auzim decât frânturi înfundate, fără noimă.
Este o alegere voită deoarece cade în sarcina privitorului să se prindă de subiectele discuției după tonalitatea și gestica personajelor.
Nu m-a nimerit deloc pe suflet Il buco, a trebuit să dau cep, în nemernicia mea neobrăzată, unei pungi de semințe și m-am pus pe spart coji pentru a ajunge la miez.
Altfel nu cred că rezistam 90 de minute cu ochii deschiși.
Nu glumesc când zic că nu se întâmplă absolut nimic palpitant în film.
Nici măcar explorările prin peștera necunoscută nu sunt interesante deoarece decurg fără probleme, fără vreun sâmbure de dramatism.
O fi existând un pregnant sentiment de angoasă claustrofobică, dar peste asta am trecut deja după ce am urmărit Thirteen lives / The rescue.
Așa că nu au avut efect asupra mea cotloanele strâmte, întunecate, sumbre și umede pentru că nu aduceau nimic nou.

Fiind atât de plictisitor Il buco și din dorința de a nu simți că-mi irosesc timpul, n-am avut altă treabă decât să inventez o simbolistică unor secvențe.
În film există și un bătrânel, pare-se că de când lumea era acolo, care tot plimba un măgar la pășunat. Sau invers.
Succesiunea unor imagini m-au dus cu gândul la niște aiureli filozofice doar să-mi omor vremea.
Am ajuns să cred că Il buco este o fabulă, că peștera este chiar acel bătrânel care suferă de pe urma invaziei oamenilor care investighează, oameni care în versiunea mea erau, de fapt, niște paraziți.
Apoi am schimbat macazul, m-am gândit că ăl` bătrân era Dumnezeu care s-a săturat de lumea noastră pe care noi o invadăm în permanență doar cu scopul de a o distruge.
N-am avut de ales, a trebuit să creez niște interpretări personale pentru Il buco pentru că dacă este fix ceea ce pretinde că este, atunci este un film de pomană.
Ce urmează? O odă închinată gunoierilor în care urmărim timp de 90 de minute un camion de gunoi care își răstoarnă conținutul la groapă?
🏆 Il buco – Verdict 👍 sau 👎?
Am sesizat câteva cadre bucolice care înglobează în ele o anume simbolistică, nu sunt greu de ratat, că Il buco nu-i atât de subtil.
Dar nu sunt suficiente în vederea echilibrării balanței pentru că filmul este unul sforăitor.
Măcar mi-am mai clătit ochii cu niște peisaje superbe, la fel ca în Le otto montagne, dar acum doar scurm în adâncuri pentru a găsi niște trufe numai bune de a scăpa de gustul nesărat lăsat de film.
Însă nu am identificat prea multe, așa că pentru mine Il buco este o producție fără prea mult sens, care îmi depășește condiția intelectuală, pentru că n-am priceput argumentele folosite pentru laudele aduse.
Am încercat să cobor și eu în peșteră, dar m-a luat cu vertij când am ajuns la treapta cu numărul 4.
(2 / 5)
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
