Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Se pare că-s la modă filmele regizate de români, dar cu distribuție internațională.
După The perfect escape, iată că acum apare To the north.
🎬 To the north – Premisă
Un român, Dumitru, sătul de căpșunat prin Spania, visează la tărâmul tuturor posibilităților, SUA.
Cum n-are bani de vapor, se dosește pe un cargobot plin de containere sperând că va ajunge nevătămat la destinație.
Dar în scurt timp îl lovește foamea și, cum a plecat cu deștu-nfipt în eclipsa întunecată la purtător, iese din ascunzătoare în căutare de hrană.
Este dibuit de un filipinez care încearcă să-l ajute, mai ales că superiorii taiwanezi nu prea înghit clandestinii la bord.
Rămâne de văzut dacă Dumitru va da de lapte și miere în SUA sau de apă sărată în ocean.
💭 To the north – Comentariu
Sincer, nici nu am ce să comentez despre acest film.
Dar să nu fiu mojic cu voi, că nu-i frumos să vă las cu burta goală, vă hrănesc cu primele pagini din scenariu, așa cum mi-am imaginat că ar arăta.
Pagina 1: doi tineri merg pe un pod.
Pagina 2: tinerii merg în continuare pe pod.
Pagina 3: sunt tot pe acel pod.
Pagina 4: cei doi găsesc o cutie goală de bere și joacă fotbal pe pod.
Pagina 5: în sfârșit se termină podul.
Pagina 6: acum cei doi aruncă o piatră în apă.
Pagina 7: mai aruncă o piatră în apă.
Pagina 8: șoc și groază, aruncă mai multe pietre în apă.
Pagina 9: se termină pietrele, așa că aleargă prin port printre containere.
Pagina 10: trec de primul șir de containere.
Pagina 11: s-a gătat al doilea șir de containere.
Pagina 12-Pagina 20: se succed lent alte șiruri de containere.
Pagina 21: Ajung pe vapor.
S-a dus jumătate de film.
Regizorii români par a avea o gravă problemă în acest domeniu, dau dovadă de mari lacune în editare.
Le dau un pont, în programul în care este editată pelicula există o forfecuță care nu-i pentru tăiat pielița de la unghii, ci pentru decupat scenele inutile din film.
În To the north cantitatea de balast care scufundă filmul este una enormă pentru că avem parte de multiple scene care adeveresc proverbiala „ciorbă lungă‟ specifică producțiilor autohtone.
Dacă regizorul ar primi drept sarcină să facă o biografie după Matusalem probabil că filmul ar dura 969 de ani pentru că To the north arată că nu știe să sintetizeze ceea ce vrea să transmită.
Atât de rău m-a exasperat lentoarea inutilă a filmului încât, singur fiind în sală, am vociferat organe genitale de toate genurile (să fiu incluziv), urgentând filmul să grăbească ritmul.
Nu se întâmplă nimic palpitant în film în afară de ultimele 10 minute.
Până acolo a fost o corvoadă urmărirea acestui To the north.
Am mai văzut filme lungi bazate pe dialog, dar măcar discuțiile erau interesante, aici doar se trăgea de timp, scenele nu transmiteau nimic la nivel intelectual, filozofic, narativ sau psihologic.
Sunt folosite două tehnici enervante de lungire a duratei filmului.
Una era rostirea cuvintelor cu pauze imense între ele, încât până termina unul o propoziție de rostit, se ofilea banana-n copac.
A doua este tertipul repetiției în formă diferită.
Ca exemple, unul compune o scrisoare, vedem ce scrie, apoi mai târziu ne citește, deși în mare parte deja am aflat conținutul ei.
Sau ascultăm acum o melodie, ca peste câteva scene să-l vedem pe unul care cântă aceeași piesă.
Tot la repetiție ar intra și conversațiile cu replici gen:
– Crezi că o să mâncăm ciorbă de pește?
– Probabil că o să mâncăm ciorbă de pește.
– Ah, deci nu știi sigur dacă o să mâncăm ciorbă de pește?
– Nu, nu am aflat dacă o să mâncăm ciorbă de pește.
Dacă voi v-ați enervat citind de 4 ori același lucru, imaginați-vă spumele mele timp de 2 ore (care au părut a fi 2 ore pe Venus) cât m-am uitat la To the north.
Da, încearcă să fie ceva nou și proaspăt, să se desprindă de poveștile comuniste care încă bântuie prin cinematografia noastră, dar acest thriller este departe de definiția unui film palpitant.
Nu se compară nici pe departe, ca intensitate și interes, cu Neidentificat, Miracol sau Luca al lui Horațiu Mălăele (film bun, dar de care n-a auzit aproape nimeni).
De la a vrea până la a putea este cale lungă.
🏆 To the north – Verdict
Trebuie să fiu și un pic pozitiv, încerc din greu să găsesc ceva de laudă, dar nu prea reușesc.
Poate faptul că este inspirat din fapte reale, dar nu văd de ce ar merita o asemenea poveste să fie ecranizată, că nu-i vreuna zguduitoare.
Da, este dramatică și tragică, dar asta este lumea în care trăim, nu surprinde cu ceva anume.
Și probabil merită aplauze dilema morală pe care ne-o ridică filmul la fileu, cea care ne pune să alegem între bun și corect care, de multe ori, sunt concepte diferite.
Ce este oare bine? Ceva bun pentru tine, dar nu și pentru cei din jurul tău, sau ceva corect pentru cei din jurul tău, dar și nu pentru tine?
Pentru mine, To the north este un film inutil.
Pur și simplu nu îi înțeleg pe unii producători când citesc asemenea scenarii și apoi spun:
– Bă, ești prost, nu se întâmplă nimic în film, sunt multe scene repetitive și statice, replicile sunt și ele foarte puține și n-au cine știe ce profunzime, n-o să se uite nici dracu` la film, o să pierd bani cu el, dar hai să îl facem.
O să trântesc 3 containere în capul lui To the north pentru că-i un film tehnic bine realizat, cu replici poliglote și o distribuție eclectică, internațională, cu actori pe care îi regăsim prin filme ca What happened to Monday sau Stillwater.
Dar în rest este plictisitor ca dracu`!!!
(1,5 / 5)
