Related Articles
Înainte ca John Woo să rupă fâșul în SUA (Broken Arrow, Face-Off), și-a construit un renume glorios în țara natală regizând timp de două decenii, iar Hard boiled a fost biletul lui de intrare în Cetatea Viselor, film pe care îl voi aborda în continuare.
🎬 Hardboiled – Premisă
Chow Yun-Fat (Crouching tiger, Hidden dragon) este inspectorul Tequilla, un copoi neconformist care nu prea apleacă urechea la ordinele superiorilor și își duce la bun sfârșit cazurile așa cum consideră el de cuviință.
Nimic nu îl încetinește din misiunea lui de a captura criminalii care-și fac veacul prin orașul său, nici măcar moartea subită a partenerului său.
O moarte care mai abitir îl înrăiește și pornește o vendetă personală contra unui gangster de manual, din ăla care ar jefui-o și pe mă-sa pentru a-i cumpăra un cadou de ziua ei.
Dar demersul său este încurcat de un acolit al mafiotului, un oarecare Alan, așa apare pe IMDB, deși în film este strigat în permanență Tony, interpretat de Tony Leung (Shang-Chi and the legend of the Ten Rings), un om de nădejde al traficantului de arme căruia îi este loial și îl protejează de pericolele care îl pândesc la tot pasul.
💭 Hardboiled – Comentariu
Și să te ții nenică de nădragi că Hard boiled doboară recordurile de împușcături pe secundă și densitate de gloanțe pe metru pătrat încât oricât de exagerat aș caracteriza filmul, nu îi fac dreptate, trebuie văzut pentru a fi crezut.
Povestea are și ea ceva scurmături în glia imprevizibilului, una dintre surprize este spulberată de rândul de sinopsis de pe IMDB, dar mai este una chiar neașteptată.
Dar aici nu prea are importanță firul narativ, nici replicile destul de insipide, fără multă intelectualitate în verb, ci partea de acțiune care reprezintă, grosso modo, cam 75% din tot filmul.
De bază sunt armele care scuipă proiectile cu praf de pușcă, fie că-s simple gloanțe, fie că-s unele explozive.
Și pe sfinții tuturor religiilor, John Woo a dat în bâlbâieli regizorale pentru că aici scenele în care ies la rampă împușcăturile sunt îndelungi, aproape interminabile, iar cei implicați în aceste confruntări sunt puzderie și vin în valuri fără sfârșit.
Așa haos bine organizat, asemenea cascadorii periculoase și un astfel de tărăboi masacrabil mai rar am văzut prin filme, nu cred că Hard boiled are rival pe acest palier.
Nici nu mai contează că armele sunt unele magice, au gloanțe infinite, asta fiind alegerea regizorului care a venit și cu explicații pentru această decizie.
Important este că acțiunea este una palpitantă de-ți bubuie inima, zgomotoasă de ai nevoie de vată-n urechi, explozivă de-ți eclipsează cristalinul și strălucitoare prin miliardele de steluțe colorate care ies la fiecare impact al gloanțelor de l-ar face gelos pe Michael Bay.
Că tot am pomenit de alt regizor, am așa, o vagă impresie că John Woo s-a uitat de prea multe ori la Terminator 2.
Însă și alții și-au tras inspirație din Hard boiled. Sare în ochi, în primul rând, secvența cu un bebeluș copiată de The fate of the furious.
Ce m-a frapat la Hard boiled este că execuția tehnică m-a azvârlit în două colțuri opuse.
Pe de o parte, secvențele sunt mirobolant coregrafiate și foarte bine filmate, unghiurile lăsându-ți suficient spațiu să te minunezi la simfonia dezordonată pe care John Woo și-a imaginat-o.
Suntem martorii unor cascadorii generatoare de adrenalină, cu multe explozii, dar multe nenică, fix pe gustul meu, și cu sânge realist. Până și flash-ul de la țeava armei după ce se trage arată foarte bine.
Ce diferență la capitolul verosimil este între Hard boiled și producțiile recente care au descoperit CGI-ul și în care flăcările arată dezolant și sângele este doar praf digital.
Oare se învinețesc actorii la sfârcuri dacă le explodează acei mici săculeți cu colorant roșu de este nevoie neapărat de CGI pentru a le înroși hainele?
Pe de altă parte, sunt destule momente în care se văd firele care trag actorii pentru a efectua diverse salturi spectaculoase, alteori glonțul intră într-o zonă a corpului, dar apoi în scena următoare rana este în cu totul altă parte.
N-am înțeles nici de ce personajele au niște haine foarte lălâi, cu 2-3 numere mai mari, așa o fi fost moda pe atunci sau era un tertip pentru a ascunde echipamentul de protecție, acea căptușeală pentru amortizarea căzăturilor?
Dar poate cel mai evident moment ridicol a fost, din păcate, chiar în punctul culminant, când o marionetă și-a făcut apariția în scenă, stricând oarecum impactul emoțional al confruntării finale.
🏆 Hardboiled – Verdict
Este un film extraordinar de distractiv, poate chiar obositor pe alocuri pentru că odată pornit nu se oprește.
Imaginația din spatele multiplelor scene grandioase de acțiune este demnă de laudă.
Deși avem parte numai și numai de confruntări cu arme cu glonț, ele nu devin plictisitoare pentru că John Woo schimbă în permanență decorul, ceea ce duce la noi inovații în modul în care sunt folosite aceste ustensile mortale.
Hard boiled este o poezie sângeroasă în mișcare, o reușită fenomenală a lui John Woo, nu știu cum s-a descurcat să urmărească nenumăratele elemente din cadrul unei scene.
El și echipa lui au livrat un film chintesențial când vine vorba de acțiune, asta în ciuda unor erori care sar destul de strident în ochi.
Ah, și chiar dacă aici nu avem porumbeii clasici ai lui John Woo, nu scăpăm de niște păsărele, că nu se putea să n-avem marca înregistrată a regizorului în Hard boiled.
Spre deosebire de armele din film, mie mi s-a terminat muniția, așa că renunț la violență și dau fuga să-i ofer cadou filmului 9 buchete de trandafiri albi.
(4,5 / 5)
