Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
The whale, în ciuda numelui, nu este un film pescăresc, ci o dramă semnată de Darren Aronofsky bazată pe o piesă de teatru.
🎬 The whale – Premisă
Personajul principal este Charlie (Brendan Fraser – No sudden move), un profesor de cursuri online specializat în scriitură.
Divorțat de ani buni pentru că nu mai dorea să-și înmoaie penița țanțoșă în călimara umedă a neveste-sii, Charlie are și o altă problemă, una grea.
De fapt, el este greu, undeva pe la, n-am idee să apreciez așa ceva, vreo 300 sute de kilograme.
Oricum, în mod sigur a dezvoltat în jurul său un soi de gravitație artificială pentru că diverse personaje îi tot dau ocol încercând să-l ajute.
Filmul îl urmărește pe Charlie preț de câteva zile, perioadă în care se petrec multe evenimente în viața sa.
💭 The whale – Comentariu
O să încerc să fiu mai sensibil, să nu regurgitez prea multe glume fomiste că nu vreau să iau în derâdere subiectul abordat.
Promit că intru pe dietă din acest punct de vedere, sper doar să mă țin de tot postul și să nu dau iama-n sufertașul cu dume răsuflate.
The whale nu este un film neapărat despre un om supraponderal, de-o obezitate soră cu mortalitatea, ci despre viață în general.
S-a nimerit Charlie să fie jumătate din falia San Andreas, dar putea suferi de orice altă afecțiune care să-i distrugă sănătatea.
De bază sunt interacțiunile personajului principal cu puținii oameni care îi mai bat la ușă când și când.
Mă rog, puțini dacă dăm la o parte livratorii de haleală care se vântură pe acolo de zici că-i bordel de Black Friday.
Hai că am evitat destul subiectul, dar la câte laude am auzit despre The whale, filmul m-a dezamăgit.
Pentru că nu am înțeles ce a vrut de la mine.
Să-l îngrop pe Charlie în mormane de compasiune și să eman valuri de empatie?
De ce să fi făcut asta din moment ce lui i se rupe de propria sănătate? Ai crede că fiind în situația lui ar lua niște măsuri sanitare sau alimentare care să-i amelioreze situația.
Cum să sufăr eu pentru Charlie care devorează găleți peste găleți cu pui prăjit și are toate sertarele pline cu dulciuri, iar sticlele cu carbogazoase înecate în zahăr sunt împrăștiate peste tot?
Băi, o frunză de salată nu este în tot filmul, un morcov sănătos înfipt în blender nu vezi, un cocktail de fructe în frigider, nimic, numai grămezi de haleală otrăvitoare.
Atunci să-mi fie cu iertare, ce cauți cu lumânarea, aia găsești.
Nici personajele adiacente care vor, chipurile, să-l ajute pe Charlie nu au comportament de bun samaritean.
Mă uitam la asistenta care îl îngrijea și în condiții normale era azvârlită din sistemul sanitar cât ai zice KFC.
Știu că mesajele filmului sunt altele, că The whale are o rezonanță poetică și că vrea să ne transmită că o importanță covârșitoare în existența noastră o are sinceritatea.
Și am percutat la asta, deoarece sunt onest în comentariul adus filmului care încearcă, așa am perceput, să normalizeze un comportament nesănătos.
Or fi mulți obezi așa din cauza problemelor de sănătate, dar când depui mai mult efort în a devora ferme întregi de pui decât în a toca o varză murată, îmi pare rău, nu pot să-ți plâng de milă.
Poate am fost prea absorbit de această direcție deranjantă și am ratat alte aspecte vitale prezentate de The whale.
Sau poate că sunt prea tranșant când vine vorba de asemenea comportamente, dar când ți se fâlfâie de sănătatea ta, de ce să mă îngrijorez de soarta ta?
Însă, că vine și salvarea într-un final, The whale este elevat de un act final devastator la nivel emoțional și de o interpretare actoricească de zile nu mari, ci titanice.
Aici pot să recunosc cu mâna pe inima-mi puternică faptul că Brendan Fraser merită toate nominalizările Oscar pentru actorie.
Deși personajul său este unul static, că nu poți deplasa prea ușor trei chintale, caracterul este unul cinetic, se schimbă rapid emoțiile și stările sufletești de zici că era o căprioară fâșneață în interior.
Evoluția lui galopantă în cele câteva zile cât suntem alături de el are menirea de a dezvălui un personaj complex, mânat de anumite dorințe pe care le vom descoperi pe parcurs.
De apreciat machiajul, altă nominalizare pe merit, atât de realist arată Fraser în acest rol, de am avut impresia că s-a țicnit și chiar s-a îngrășat până la 300 de kilograme.
🏆 The whale – Verdict
Ținând cont că-i bazat pe o piesă de teatru, filmul nu părăsește singura încăpere în care are loc acțiunea, de aici și o senzație stranie, de claustrofobie narativă.
Și m-a frecat la cap cu izbăvirea religioasă a vieții, că fix de prelegeri religioase despre sfârșitul lumii nu aveam timp și chef.
The whale nu se ridică la nivelul producțiilor profund psihologice marca Darren Aronofsky, ba chiar este un film destul de liniar care își alege un culoar și nu se abate de la el.
Apropo de onestitate, este cu dus și întors ce vrea să realizeze filmul.
Fie să ne facă să fim mai înțelegători cu asemenea persoane, chiar dacă bagă-n foamete mici țări africane, fie chiar The whale critică mai voalat aceleași persoane care nu se sinchisesc de sănătatea lor.
Oricare ar fi adevărul, cert este că verdictul meu este hrănit cu 7 sandvișuri.
Și înfulec atât de mult datorită interpretării angelice prestate de Brendan Fraser, altfel The whale n-ar fi cine știe ce sculă de film.
(3,5 / 5)
