Polonia a sărit gardul la Oscaruri cu EO, peliculă nominalizată la categoria Cel mai bun film străin.
🎬 EO – Premisă
Măi, cum să vă prezint eu povestea fără să sune că aș face mișto de voi?
Este cu un măgar.
Unul de circ, dar care este pus sub sechestru de poliția animalelor că era tratat cu cruzime.
Și măgarul, care are și pașaport, se numește EO.
Neplăcându-i în captivitate, EO pornește teleleu prin lumea largă pe care o vede prin ochii lui.
Și noi, la rândul nostru, îi urmărim aventurile.
Unele care devin tot mai periculoase și satirice.
💭 EO – Comentariu
Primele 30 de minute sunt la fel absurde precum premisa, chiar mă întrebam de ce mama naibii mă uit la măgarul vagabond când puteam să pun un documentar pe Animal Planet mult mai interesant.
Dar după prima jumătate de oră EO începe să prindă viteză și, pas cu pas, mi-am dat seama că filmul este mai mult decât ceea ce pare la prima vedere.
Adică nu-i doar un asin făr` de casă și făr` de stăpân, prezența lui în mijlocul unor evenimente îl transformă într-un observator tăcut, dar care devine un fel de martor la decăderea umanității comprimată în nici 90 de minute.
Cum un așa film nu am mai văzut, firul narativ este destul de imprevizibil pentru că n-aveam idee prin ce aventuri va trece urecheatul nostru drăgălaș care este tare singur pe lume.
Întreaga atmosferă este una brăzdată de multă melancolie și tristețe care acompaniază destule momente chiar șocante care mi-au tăiat răsuflarea și mi-au smuls răgete neputincioase din gâtlej.
Trebuie să felicit atât regizorul, cât și pe cei din camera de editare, pentru că au reușit prin diverse trucuri specifice meseriei lor să ofere o personalitate unei ființe necuvântătoare.
Măgarul n-are emoții, nu joacă pentru că nu-i actor, este un simplu animal, dar succesiunea imaginilor este de așa natură încât ai impresia că știi ce gândește EO despre fiecare situație în care se regăsește.
Atât de bine este realizat acest aspect încât nu m-aș fi mirat dacă EO ar fi început să vorbească la un moment dat.

Pentru că este evident că EO nu-i un simplu film despre un măgar, am început să scotocesc prin cotloanele împăienjenite ale creierului pentru a găsi o explicație simbolică.
Și interpretarea mea, care poate fi cum nu se poate mai greșită, este că am asistat la o punere în scenă a Bibliei și că măgarul este Dumnezeu care judecă omenirea.
Pentru asta se plimbă printre noi încercând să decidă dacă oamenii mai merită să existe sau este nevoie de un nou potop care să curețe acest pământ de mizeria care se numește specia umană.
Și vizionând acest film, nu încape îndoială care este decizia corectă ce trebuie luată.
Ehe, și oare am sesizat și o abordare mai neconvențională a crizei de identitate care a lovit subit generația de acum?
De fapt, cine-s eu să comentez?
Așa cum ne transmite și filmul, dacă un măgar se crede vacă, este dreptul lui/ei/lor să simtă asta.
Poate aberez la greu, dar asta am perceput că vrea să ne transmită filmul.
Sau poate este pur și simplu despre un măgar plimbăreț.
Sunt curios cum veți percepe filmul.
Vă avertizez că sunt și scene mai greu de digerat care nu ne arată nimic groaznic, dar ne sugerează ceva terifiant, camera trecând pe negru fix în momentul culminant.
Apoi rămâne în sarcina creierului să completeze ce urmează să se petreacă. Și credeți-mă că nu vă veți imagina lucruri frumoase.
Din contră, sunt șanse să vă ia cu plâns sau să faceți spume la gură de nervi.
Cum măgarul este protagonist, actorii umani cad pe plan secund, dar am rămas surprins să o regăsesc într-un rol scurt pe Isabelle Huppert (Mrs. Harris goes to Paris).
🏆 EO – Verdict
Nu pot spune că m-a entuziasmant vizionarea lui EO, dar nu este atât de ridicol pe cât mi-l închipuiam.
Ne inundă cu multe secvențe scăldate într-un roșu aprins care au o anume semnificație pe care fiecare o va interpreta diferit.
Unele juxtapuneri de cadre au menirea de a trezi ceva chicoteli pentru că, deși avem în prim-plan un măgar, ceea ce vedem este 100% de natură umană.
Deci ce mi-e omul, ce mi-e măgarul.
Experiența vizionării filmului va depinde totalmente de imaginația fiecăruia dintre noi și cum vom alege să înțelegem alegoria asta abstractă și suprarealistă.
Hai să am rezistat și nu am slobozit glume măgărești pe seama filmului care m-a convins că merită să-l hrănesc cu 7 morcovi sănătoși.
(3,5 / 5)
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți

Le pupille, unul din scurtmetrajele nominalizate la Oscar e disponibil pe Disney+