Îmi doream ca Wish să fie o animație reușită ieșită pe poarta celor de la Disney.
Amu` rămâne de văzut dacă dorința mi-a fost îndeplinită.
🎬 Wish – Premisă
În regatul Rosas nici că se putea „perfecțiune mai perfectă‟ de atât.
Tărâmul ridicat de regele Magnifico (Chris Pine – Wonder Woman) este unul al diversității și egalității în care toată lumea poate fi fericită fără să i se întâmple lucruri urâte.
Cu o singură condiție, să-i dea regelui spre păstrare cea mai mare dorință în ideea că la un moment dat, printr-o minune, acea dorință va fi adusă la îndeplinire.
Doar Asha (Ariana DeBose – West Side story), o adolescentă ce se apropie de vârsta majoratului, miroase că-i ceva în neregulă cu acest troc ce nu pare tocmai corect.
Duh, trebuie să fii nud în cap să accepți așa ceva, că practic îți zăvorești chiar pofta de viață în castelul împăratului care o fi vorbind intenții bune, dar privirea spune altceva.
Și Asha, care primește o confirmare a ceea ce suspectează, pornește într-o aventură pentru a elibera dorințele și a le returna posesorilor de drept.
💭 Wish – Comentariu 🍿
Filmul ar fi trebuit să fie o mare celebrare a centenarului studioului Disney, așa că așteptam o capodoperă.
Că doar nu sărbătorești o asemenea aniversare cu un tort livrat de Wish, nu?
Ei bine, așa am simțit această peliculă, mai degrabă un rebut cumpărat de pe vreun site dubios la sfert de preț decât ceva achiziționat din magazinul original.
Măcar apreciez că este o poveste proaspătă, cu personaje noi și o prințesă creată acum și nu vreun sequel, reboot, remake, reinterpretare sau cum mai vreți voi a unui film clasic adaptat zilelor noastre.
Substratul narativ al lui Wish este unul întunecat, dur, matur, că respectivele dorințe pe care ni le pierdem reprezintă o alegorie cu privire la societatea tot mai spălată pe creier de cei din umbră.
O societate care devine din ce în ce mai turmă de oi și își pune speranța într-un viitor mai bun în mâinile unora care le calcă în picioare.
O societate care, prin eliminarea dorințelor proprii, tinde spre uniformizarea gândirii și spre eliminarea individualității cognitive.
Mesajul transmis este serios, dar priceput doar de către cei maturi, deoarece puștanii vor fi fascinați de culorile vii, animăluțele grăitoare și numerele muzicale zbanghii.
Se cântă de mama focului, știu că-i animație și că asta este o caracteristică specifică unor astfel de producții, dar se exagerează.
Nici măcar nu căpătase viață scânteia care să aprindă flacăra premisei și deja personajele trântiseră trei cântece inventate pe loc.
Nu sunt deranjante, dar ocupă mult timp și unele dintre ele nu contribuie cu ceva la desfășurarea firului narativ.
Cum filmul și așa durează foarte puțin, după 90 de minute ieșisem deja din sală și nu am stat la generic, plus că înainte am avut parte și de vreo 5 reclame și un trailer, tocmai muzică multă nu-i mai trebuia.
Măcar de ar fi fost una bună și memorabilă, dar este banală.
De fapt, cam ăsta este tot filmul, șters, neinspirat și chiar superficial pe alocuri. Nu rău, dar nici bun.
Sunt multe personaje care se preumblă prin peisaj, dar nu sunt deloc caracterizate cum trebuie, în afară de Asha, Magnifico și Valentino țapul (Alan Tudyk – Deadpool 2) n-am reținut vreun alt nume.

Populația regatului este diversă vizual, dar la fel și comportamental. Oamenii sunt de toate rasele, etniile și culorile, dar degeaba, că nu poți să-i deosebești cultural, se îmbracă și vorbesc la fel.
În evidență iese, deși nu știu dacă asta a fost intenția scenariștilor (mulți, băi nene, vreo 6), personajul negativ Magnifico.
Toată ziua cântă despre cât de frumos este, fiind atât de infatuat de sine, emanând atât de mult narcisism și colcăind a vanitate de-i capabil să-și frământe singur fursecul de nu era într-un film pentru copii.
Are potențial și noua prințesă, măcar aici rugile mi-au fost ascultate și au venit cu una realizată de la zero, chit că se inspiră din cele clasice.
N-are însă atașată o poveste bine ticluită care să-i pună în evidență punctele forte. Poate data viitoare.
Stilul vizual se vrea a fi un omagiu închinat producțiilor din era de început a lui Disney, animația se folosește de efectele moderne computerizate pentru a picta scene arhaice.
Parcă mă uitam la desene realizate cu creioane colorate, așa arată mediul înconjurător, decorurile și personajele.
A durat un pic să mă obișnuiesc cu o asemenea reprezentare grafică, dar apoi i-am sesizat farmecul și m-am raliat deciziei artistice.
Cât despre glume ce să comentez? Aș spune câte ceva despre ele dacă le-aș fi găsit.
Sau poate replicile țapului despre măreția fundului său pot fi considerate dume?
Dacă da, eu nu am râs deloc la ele.
🏆 Wish – Verdict 👍 sau 👎?
Povestea nu este prea dezvoltată și, sincer să fiu, nici nu are cine știe ce logică.
Ar fi fost culmea să am probleme cu prezența animalelor vorbitoare, nu-i asta buba filmului.
Pur și simplu în Wish se petrec lucruri pentru că așa trebuie să se întâmple, vin din neant, fără explicații, fără un preambul, că altfel nu avea cum înainta acțiunea.
Și nu prea am înghițit asta, chiar dacă nu îmi era destinat filmul, așteptam să ofere ceva mai multă coerență care să atragă și atenția adultului.
Nici trimiterile subtile către alte filme Disney nu au avut capacitatea de a mă îmbuna prea mult.
Dacă trag linie, îmi dau seama că nu se întâmplă mai nimic palpitant în film, iar senzația generală este că Wish este gol de conținut.
Până și cel mic, care a plâns un pic la Elemental la cei 9 ani ai lui, m-a întrebat cam după 30 de minute: Când începe magia?
N-am știut ce să-i răspund, că pe aia o așteptam și eu.
Oare își va băga odată și odată Disney mințile în cap și va reveni la filmele de odinioară sau este un tren care a plecat fără să se mai oprească vreodată?
Închei dezamăgit articolul, credeam că pentru sărbătorirea centenarului Disney va depune toate eforturile, bașca și ceva în plus, să ne aducă un film monumental.
Repet, nu îl consider un rateu total, dar nici nu mi-a plăcut, așa că, sic, îmi pun 6 dorințe, dar nu le zic, că altfel nu se mai îndeplinesc.
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
(3 / 5)