Related Articles
Until dawn este o adaptare a unui joc video despre care eu nu am auzit.
Dar asta nu are vreo relevanță, ultimele experiențe personale au fost cu diverse versiuni de Lara Croft.
🎬 Until dawn – Premisă 📖
Un grup de prieteni urmează un drum al reculegerii și împăcării de sine, ultimul traseu bătătorit de Melanie, sora protagonistei Clover (Ella Rubin – Anora).
Mel a dispărut fără urmă, așa că nu se știe dacă este rătăcită sau moartă.
Ignorând avertismentele sinistre ale nelipsitului benzinar din filmele horror de acest gen, cei cinci aventurieri nimeresc la o cabană misterioasă.
Că unde în altă parte să ajungă când se rătăcesc prin pădure? Doar nu la vreun mall aglomerat în zi de sărbătoare.
Aici nu au parte de multă liniște deoarece un psihopat mascat îi face carne de mici cât ai zice „turul 2 ânapoi”.
Surpriză!!! Cvintetul revine la viață, retrăind aceeași zi, dar de fiecare dată într-un mod diferit, și încearcă să găsească o cale de ieșire înainte ca numărul vieților să se termine.
💭 Until dawn – Comentariu 🍿
Puteți să aruncați cu manete în mine, din cele deja stricate, dar nu pot să fac comparație cu jocul pentru că nu am habar despre el.
Premisa nu este nemaipomenit de originală, că filme cu repetări ale aceleiași perioade de timp au fost cu duiumul și vor mai fi până la finele cinematografiei.
Însă chichița specială, aceea a reluării ciclului temporal cu niscai modificări, părea destul de interesantă și capabilă să insufle prospețime unei povești prăfuite.
Din păcate, scenariul nu este atât de creativ pe cât mi-aș fi dorit, mă așteptam la mai multe moduri diferite în care protagoniștii să fie tocați, feliați, spintecați, eviscerați și pulverizați.
În schimb, în cele mai multe dintre ipostaze apar cam aceiași doi, hai trei, monștri care se năpustesc asupra victimelor.
Eu mă dusesem cu gândul la The cabin in the woods și speram ca fiecare celulă de acolo care conținea moarte în formă concentrată să se regăsească în noaptea infinită din Until dawn.
Așadar, aceasta a fost prima mea dezamăgire, sadicul din mine voia mai multă diversitate culturală în măcel și mai multe specii fictive implicate în umplerea ecranului cu sânge și intestine.
🌑 Atmosfera și efectele speciale
O altă problemă, deși nu aș numi-o chiar așa, este bezna care predomină în aproape fiecare cadru.
Pe de o parte, este de înțeles, că de aceea se numește filmul așa, cei cinci trebuind să supraviețuiască unei nopți de teroare.
Pe de altă parte, acest aspect este folosit pentru ascunderea efectelor speciale mai șubrede, o tehnică obișnuită în cazul producțiilor cu buget mic.
De prostia personajelor care duce la luarea celor mai stupide decizii nu mai are rost să comentez.
Li se spune să nu se ducă în acel loc, că este blestemat, eroii se duc fix acolo.
Deschid ușa unui beci întunecat în care nicio ființă cu creier funcțional nu ar intra, ei dau buluc de parcă era vreo deschidere de șaormerie cu haleală oferită gratis.
🩸 Horror cu gust de sânge și intestine
Cu toate acestea, filmul este distractiv pentru că oferă destule momente de un macabru ieșit din comun în care scârboșenia vizuală umple câmpul vizual.
Are un rating R pe care îl îmbrățișează ca pe un iubit venit după trei ani de pe câmpul de război și scenariul încearcă să îngrețoșeze spectatorii prin multiple metode macabre.
Și pot spune că a reușit pe alocuri. Uite de asta nu beau eu apă, știu că nu face deloc bine corpului, iar filmul mi-a dovedit că am dreptate.
🎥 Regia și efectele practice
Regizorul David F. Sandberg (Lights out) combină diverse ramuri ale genului horror, de la slasher până la supranatural, creând o experiență cinematografică variată.
Dar nu suficient de variată pentru gustul meu, era destul loc pentru câteva lighioane mitologice care să fie folosite așa cum trebuie, nu doar să-mi ațâțe pofta și să le văd în treacăt ca pe marfa din vitrinele roșii din Amsterdam înainte să se taie curentul.
După cum am menționat anterior, scenele devin repetitive din cauza structurii buclei temporale și numărului redus de bazaconii oribile care-i fac una cu pământul pe oamenii ghinioniști.
Dacă CGI-ul nu mi se pare prea reușit, în schimb, folosirea efectelor practice pentru creaturile umanoide, în special Wendigo-ul, adaugă un realism înfricoșător.
Și nu mai insist asupra acestui capitol, vă las să vă delectați cu secvențe care vă vor împinge să faceți câteva dușuri, unul după altul, pentru a scăpa de senzația de murdărie grotescă.
🎭 Actorii și personajele
Pe palier interpretativ, doar nu vă așteptați la partituri demne de Oscar într-un film de o asemenea factură?
Personajele sunt clișee ambulante, iar actorii îmi sunt destul de necunoscuți în sensul că nu s-au perindat prin filme de categorie grea.
Având în vedere că Until dawn explorează teme precum trauma, vinovăția și dorința de supraviețuire, nici nu pot zice că au jucat în ultimul hal, cel mult decent este cel mai mare compliment pe care-l pot aduce prestației thespiene.
🏆 Until dawn – Verdict 👍 sau 👎?
Nu se deosebește prea mult de alte producții cu tineri captivi într-un loc izolat și care încep să fie vânați sistematic de forțe malefice.
Din cauza conceptului care a stat la baza peliculei, impactul emoțional tinde către zero absolut pentru că nu prea poți să suferi pentru personaje când știi că peste 15 secunde vor fi din nou în viață.
Sper ca următorul film, că finalul dă senzația că este abia începutul, să se folosească așa cum trebuie de această idee și să aducă mai multă diversitate în rândul antagoniștilor.
Are destule hibe specifice genului, dar imaginația bolnavă și unele morți chiar brutale fac din Until dawn o vizionare distractivă, chit că nu înveți prea multe din film.
Ah, ba da, nu beți apă.
Astea fiind zise, vă urez vizionare plăcută dacă mergeți să-l vedeți, eu am plecat să întorc 6 clepsidre.
(3 / 5)
Trailer
