Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
1963
Tom Jones este un film britanic care a luat 4 premii Oscar. Și nu, nu-i despre primii ani de viață ai celebrului artist Tom Jones, așa cum prost am presupus.
🎬 Tom Jones – Premisă
Mergem tocmai în secolul al XVIII-lea într-o Anglie aristocrată, pe moșia unui nene bogat care se trezește cu un puradel abandonat chiar în patul său.
Cum n-are inimă să-l dea porcilor drept mâncare, se apucă să-l crească. Bine, nu el, ci slujitorii lui.
Anii trec, copilul crește și devine Tom Jones (Albert Finney – Skyfall), un tânăr falnic pus pe șotii și cu ochii pe distracție, adică nu prea avea stofă de înalta societate, așa cum și-l dorea tătâne-su adoptiv.
Omul nostru era cu radarul setat pe căutat doamne voluptoase decât titluri nobiliare.
Și asta urmează să-l bage în mari belele pe Tom Jones pentru că firea aventuroasă îl poartă prin locații care nu se potrivesc cu costumația sa sofisticată.
💭 Tom Jones – Comentariu🍿
Filmul este o parodie plină de caterincă ieftină care ia în bâză aristocrația scorțoasă britanică.
Probabil au fost destui ofensați pe atunci la vederea acestui Tom Jones.
Dar să mă pici cu broboane de fier topit, că tot nu-mi dau seama care a fost marea atracție la acest film de au picat toți votanții în șpagat crăcănat și l-au ales pe ăsta cel mai bun film.
Sau poate tocmai faptul că-i o miștocăreală get beget a fost elementul decisiv în acest deznodământ.
Pe mine nu m-a amuzat deloc. Mi s-a părut mai degrabă o adunătură de scheciuri semnate de Benny Hill, având secvențe care aduceau mult cu momentele ilare semnate de acest comic a cărui emisiune a debutat cu 8 ani mai devreme la televizor.
Este clar că filmul nu se ia în serios și îi arde de glume nepotrivite cu perioada prezentată.
Un exemplu ar fi prezența unei țărăncuțe sărăcuțe care șade-ntr-o cocioabă, dar este machiată, pensată și sprâncenată de zici că se pregătește să pășească pe cel mai celebru podium de modă.
Mie nu mi-a plăcut personajul principal, adicătelea Tom Jones, unul care se dădea amorezat pe vecie de o vecină superbă, dar care tot umbla să șurubărească alte piulițe.
Așa cum nouă nu ne place să ascultăm muzica pe stil stereo, ci 5.1 sau 7.1, nici lui Tom Jones nu-i plăcea să iubească mono, așa că-și mai combina bașii cu octavele altor domnițe.
Și nu o dată, să zici că voia să-și acordeze clarinetul și a nimerit din greșeală în alt atelier de lustruit, ci de mai multe ori, ceea ce l-a decăzut în ochii mei la nivelul de fustangiu gagicar necioplit.
Filmul are și aspecte pozitive, le-am sesizat, că nu-s chiar atât de orbete, scoate la suprafață ipocrizia crasă a nobilimii britanice (de fapt, a oricărei nobilimi, că nici alții nu erau mai breji).
Combină tehnici vechi de filmare, care aduc aminte de filmele mute de la începuturile cinematografiei (inclusiv coloana sonoră) cu cele moderne la acel timp, având un ritm frenetic și tare zbuciumat, care n-are deloc liniște.
Are și scene total neavenite, cu violență aplicată animalelor, una deloc voalată sau digitalizată, că n-aveau cum.
Sunt fără rost, mai ales că nu contribuie cu nimic la bunul mers al filmului.
Sau, mă rog, puteau demonstra superficialitatea infinită și aroganța prostească a bădăranilor de lorzi sau ce erau ei și prin alte modalități.
Ideea era una bună, de a parodia sângele albastru britanic care era de-o mojicie și grosolănie demnă de cocalari moderni, doar că acel comportament abject era ascuns de norocul fătării într-o familie bună.
🏆 Tom Jones – Verdict👍 sau 👎?
După ce în anii anteriori am avut Lawrence of Arabia sau Ben-Hur drept câștigători ai celei mai râvnite statuete Oscar, acest film a venit ca un șoc uriaș, un bobârnac livrat cu barosul, pentru că este departe de ideea mea de film de Oscar.
Este doar o comicărie prostească lipsită de haz, cel puțin eu unul nu am găsit motive să hăhăi la acest film.
Are câteva momente în care strălucește cu adevărat, însă prea puține pentru a-mi înmuia inima.
Per total, l-am găsit fad și nereușit, o comedie fără râsete care în mod normal n-ar fi trebuit să prevaleze în fața unor filme precum Cleopatra, 8 ½ sau How the West was won.
Am enumerat doar câteva filme, că pe astea le-am văzut din anul 1963 care au primit și recunoaștere, dar toate producțiile nominalizate la cel mai bun film și cel mai bun regizor, deși poate că nu prea contează, sunt mai bine cotate pe IMDB decât Tom Jones.
Nu vreau să fiu biciuit sau, și mai rău, spânzurat că am tratat cu dosul acest film, îmi calc pe inimă și-i donez 5 câini de vânătoare.
(2,5 / 5)
