Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Hai să văd care-i treaba cu controversatul To Leslie, film care a adus o nominalizare Oscar la actorie pentru Andrea Riseborough (Amsterdam).
Dar a fost una cu cântec, cu ceva investigații declanșate pentru verificarea respectării regulilor.
🎬 To Leslie – Premisă
Leslie (jucată de mai sus pomenita actriță) taman dă lovitura la loto. Nu că ar lua marele premiu de milioane de dolari, dar primește o sumă destul de frumușică, numai bună de a fi folosită cu cap pentru îmbunătățirea vieții.
Sărim câțiva ani în viitor și dăm peste o Leslie falită de până și vagabonzii făr` de casă ar părea miliardari pe lângă ea.
Aruncată în stradă pentru că ioc bani de chirie, Leslie caută ajutor la cunoștințele sale.
Ah, am uitat să pomenesc, Leslie este un fel de om cu superputeri, nu îi este niciodată frig pentru că are mereu multe grade la bord.
💭 To Leslie – Comentariu
Se pare că To Leslie este Four good days-ul lui 2022, pentru că povestea este suspect de similară cu cea în care Mila Kunis a interpretat o altă ratată care caută ajutor. Aia drogată, asta bețivă.
Filmul este bazat pe fapte reale, nici nu este de mirare, că era de așteptat ca un câștigător de loterie să ajungă pe străzi din cauza unui viciu. Că doar suntem în USA.
Măi, ce să comentez?
To Leslie este o dramă despre dependență și cât de distructivă este atunci când scapi frâiele, indiferent despre ce otravă vorbim. Că aici este băutură, dar același efect îl au și drogurile și oricare alt viciu de care abuzăm.
Însă dacă filmul vrea compasiune de la mine pentru Leslie, nu și-a găsit privitorul potrivit mai ales că Leslie face parte din infama categorie mult hulită denumită potrivit „american white trash‟.
Și pe bună dreptate.
Este o rapandulă de gunoi alb ce nici măcar în tomberon nu ar încăpea, are nevoie de o vidanjă să-i cuprindă tot comportamentul infect de om lipsit de educație.
Un om prost din naștere și crescut într-un mediu ostil inteligenței, un om lipsit de ambiție să iasă din hazna și care se mulțumește să-și bată joc de cei care încearcă să-l ajute.
Cam asta este Leslie și filmul devine rapid repetitiv pentru că folosește o ciclicitate enervantă care nu face decât să crească dezgustul față de personajul principal.
Ajunge la cutare, primește ajutor, îl belește pe cutare într-un fel sau altul, se mută la altcineva și o luăm de la capăt.
Să vă faceți o idee asupra putorii intelectuale pe care o emană Leslie, motto-ul ei în viață este unul shakespearian, dar reinterpretat:
„To be(u) or to be(u) more? This is the bottle.‟
Nivelul ei de degradare fizică este într-un asemenea hal încât pentru un strop de alcool și-ar da și guguștiucul la ciufulit, dar este prea împuțit și nu-l vrea nimeni.
Pe măsură ce urmăream filmul încercam să anticipez deznodământul, că nu-s decât două posibilități finale, și aici să zic că To Leslie a devenit ceva mai interesant.
Cum n-aveam habar despre povestea reală din spatele peliculei, nu știam în ce direcție o va apuca și asta a dus la ceva imprevizibilitate pentru subsemnatul.
Nu știu dacă interpretarea livrată de Andrea Riseborough chiar merita nominalizare Oscar, mai degrabă joacă excelent cu trupul că-i în permanență o epavă naufragiată în decrepitudinea generată de abuzul de alcool.
Este slabă ca o scândură model pe podium, cu fața tumefiată și plină de excoriații și legănându-se periculos pe picioare de zici că este gata să se prăbușească fizic în orice moment.
Că psihic este deja de mult scufundată lângă Titanic.
Spre exemplu, mi s-a părut că Danielle Deadwyler a avut un rol mai complicat și mai nuanțat în Till.
🏆 To Leslie – Verdict
Poate că am aruncat cu beșteleli până acum, dar ele au fost îndreptate înspre personaj, nu către film care este unul decent, dar cu un pronunțat sentiment „dejavuist‟, că au fost destule asemenea producții pe același subiect.
Nici nu încearcă să inoveze, că nu prea are ce în acest domeniu, sticlele goale duc la aceleași efecte asupra fizicului și, mai ales, asupra minții umane.
Ca atare, nu reușește să sară din mulțime, să iasă cu adevărat în față, să devină recognoscibil peste câțiva ani.
Este acolo, la numărătoare, nu mi-a displăcut, dar nici nu mi-a plăcut, mai ales că nu a reușit să mă emoționeze pentru că gunoiul odată ce s-a împuțit cu greu poți să scapi de miros.
Așa că am să trimit filmul To Leslie la 6 ședințe de dezalcoolizare.
(3 / 5)
