Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Îmi era dor de Matei Dima ca părului de mătreață, dar am fost la un film românesc cu un titlu prea sofisticat pentru binele lui: Situationship: Combinații, nu relații.
Din informațiile avute la îndemână, părea o comedie.
🎬 Situationship: Combinații, nu relații – Premisă 📖
Trei fete cucuiete se pregătesc de reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului. Doar că, pentru ele, nu este un motiv de sărbătoare, ci de catastrofă socială.
Nu au cu ce se lăuda. Măritate nu sunt, situație financiară bună nu au, pentru că nu le-am văzut să presteze slujbe bănoase, iar iubiți de făcut paradă cu ei nici atât.
De parcă rușinea asta nu era de ajuns, au ghinion și la întâlniri pentru că nimeresc peste adepți ai unui guru misogin, Max (Matei Dima), un pui de Tate românesc.
Acesta bagă numai aberații în capul celor care îl ascultă. Și sunt mulți cocal…, pardon, naivi cu aere de cuceritori care s-au abonat să-i asculte inepțiile.
Oare ce va ieși din ciocnirea inevitabilă dintre ei și ele?
💭 Situationship: Combinații, nu relații – Comentariu 🍿
Filmul este absolut superb… din punct de vedere al sunetului. Am putut auzi la perfecție cele 15.248 de repetări ale cuvântului porcos care redă activitatea intimă dintre două persoane.
Doar două, pentru că nimeni nu a avut noroc de trei, deși s-a tot încercat.
Producția nu este dezastrul pe care îl așteptam, dar nici nu este vreo reușită de excepție în comedia românească din ultimii ani.
Vrea să ridiculizeze superficialitatea relațiilor amoroase, dar ajunge el însuși să fie un film superficial.
🧔 Personajele masculine
Subiectul este unul clasic, diferența de mentalitate dintre bărbați și femei când vine vorba despre conceptul de dragoste.
Ei sunt misoginii supremi, care vor niște supuse gata să le satisfacă orice doleanță. Și, de cele mai multe ori, nevoile lor se rezumă la sex din orice poziție și oricând.
Așadar, niște grobieni neanderthalieni, care consideră că rolul femeii trebuie să fie același din epoca de piatră și visează la o Ileana Cosânzeana cu botul pregătit pentru acțiuni de sucțiune.
👠 Personajele feminine
Ele sunt eternele nemulțumite, care ar vrea parteneri sensibili capabili să le asculte, dar și suficient de virili încât să le alunge orice durere de cap și să le elimine definitiv acele perioade lunare.
Practic, visează la un Făt-Frumos cu paloșul lung și gros.
😂 Umorul
Din această ciocnire de mentalități contrare ar fi trebuit să rezulte o comedie născătoare de râsete autentice, nu de gemete scremute și false, de zici că mă uitam la un film XXX unde se mimează totul.
Intenția este bună, Situationship e un termen la modă, scos din dicționarul sentimental al generației Instagram.
Și faptul că subtitlul este Combinații, nu Relații arată că filmul își propune să fie foarte direct în adresare.
Asta e partea bună: filmul își cunoaște publicul țintă. Nu vrea să fie o comedie de familie, nu vrea să fie dramă profundă, ci să livreze o porție de umor pe teme actuale.
Problema? Totul este prea previzibil. Formula „fete la 30 de ani + reuniune de liceu + presiunea de a arăta că ai viața pusă la punct” e ceva ce am mai văzut de o mie de ori, fie în rom-com-uri americane, fie în seriale Netflix cu durata de trei episoade.
În traducere liberă: filmul nu aduce neapărat ceva original, doar aplică o rețetă pe sol românesc, fără să fie adaptată specificului nostru.
Umorul, și sunt generos când îl numesc așa, e destul de clasic: ironii despre întâlniri amoroase, glume despre masculinitate toxică, prietenii testate, tensiuni între generații.
E genul de comedie care prinde bine într-o sală de cinema plină de adolescenți și studenți, dar care riscă să lase un gust neutru publicului mai matur.
Pe bune, iar glume cu veceuri înfundate și cu făcălețe carnale la vedere? Chiar ăsta să fie nivelul comediei românești actuale?
Nu este nimeni capabil să vină cu un scenariu decent, cu glume cât de cât inteligente, care să nu apeleze la cuvinte injurioase și poante despre fecale pentru a genera râsete?
🎭 Actorii
Matei Dima, adică Bromania, e evident piesa centrală a marketingului. Și aici se joacă totul pe o muchie subțire.
Pentru unii, prezența lui garantează că filmul va avea priză la public.
Pentru alții, este un semnal de alarmă că totul va fi construit în jurul unor glume facile și a unui personaj caricatural.
În Situationship, rolul său de „antrenor de masculinitate”, refuz să folosesc „coach”, pentru că-i un englezism stupid, pare făcut exact pentru a-l lăsa să exagereze, să devină ridicol, să fie ironizat.
Ceea ce poate funcționa bine ca satiră, dar poate și obosi după un timp. În plus, se pare că altceva nu știe să joace.
În alte roluri apar actori cunoscuți, precum Ștefan Iancu sau Daniel Nuță, dar sunt irosiți de un scenariu subțire.
Nu îmi place că Iancu a luat-o de tânăr pe urmele lui Nicolas Cage. Are talent cu carul, dar acceptă să joace în orice dudă de film.
De la Un pas în urma serafimilor la Sirenele și Situationship e o prăvălire abisală în calitatea filmelor în care apare.
Actrițele principale (Irina Noapteș, Mihaela Velicu și Anastasia Florea) au șansa să aducă o prospețime care lipsește din multe comedii românești.
Problema e că scenariul le reduce la stereotipuri pe tocuri, iar gagurile clasice despre „nu vreau să vin singură la reuniune” și dialogurile clișeu cu iubiți improvizați le încorsetează într-un tipar supărător.
📱 Generațiile
Un plus pentru cei din generațiile încă necoapte ar putea fi recunoașterea unor situații de viață pe care mulți le-au trăit.
Probabil se vor regăsi în dilema de a posta sau nu pe Instagram poza cu „aproape-iubitul” și alte asemenea „probleme catastrofale” pe care generațiile care numără anii rămași până la pensie nu le-au experimentat.
Cel puțin, nu în forma asta în care telefonul este mediator matrimonial.
Apropo, autorii scenariului, Matei Dima și Letiția Roșculeț, cea din urmă fiind și regizoarea filmului, au impresia că școala primară începe la 13-15 ani.
Nici dacă ar fi mers la muncile câmpului din fragedă pruncie, să dea cu sapa pe caniculă, personajele n-ar fi arătat atât de bătrâne pentru cineva care a absolvit liceul de 10 ani.
Dacă tot i-am pomenit pe cei doi, se simte că scenariul este scris de două persoane.
Evident, Letiția Roșculeț a pus pe hârtie replicile fetelor, iar Matei Dima s-a ocupat de băieți.
Necazul e că îmbinarea lor seamănă mai degrabă cu două piese de puzzle de la seturi diferite: le forțezi să intre, dar rămâne mereu o gaură inestetică la mijloc.
Rezultatul? Nu iese un tot unitar, ci o alternanță ciudată între două lumi care se ciocnesc fără să creeze scântei comice, ci doar confuzie.
În loc să evolueze natural, comportamentele personajelor se modifică brusc, ca și cum cineva ar fi schimbat scenariștii între două ciorne consecutive.
Într-o scenă, un personaj masculin e caricatural până la absurd, în următoarea devine subit sentimental și drăgăstos.
La fel și fetele: din ironice și independente se transformă brusc în adolescente naive, de parcă au trecut printr-un update de software defect.
Această lipsă de verosimilitate m-a băgat în ceață, nu știam ce să mai cred despre personaje. Sunt satire, sunt caricaturi, sunt oameni reali?
Răspunsul e: nimic din toate astea. Sunt doar replici lipite laolaltă din două scenarii care nu au avut parte de un liant adevărat.
🏆 Situationship: Combinații, nu relații – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul nu e nici de aruncat, dar nici de pus în ramă. Dacă intri în sala de cinema cu așteptări modeste, adică să auzi câteva glume porcoase, să te amuzi de absurditățile unui guru al masculinității și să recunoști câteva tipologii de prieteni din viața ta, probabil n-o să regreți banii dați pe bilet.
Dacă însă te aștepți la o comedie care chiar să inoveze, să spună ceva memorabil despre generația de azi sau să rămână în istoria cinematografiei românești, atunci e vina ta, că doar nu credeai că vei găsi profunzime la un scenariu semnat de BRomania.
Pur și simplu, ăsta îi este nivelul, nu este capabil să devină mai bun, să treacă peste obsesia înjurăturilor și peste umorul simplist și fecalo-repetitiv pe care oricine îl poate scrie cât îi trece o constipație.
Și este păcat, pentru că ideea avea mult potențial, dar minților din spatele filmului le lipsește becul plin de talent care să li se aprindă deasupra capului.
Am să-i tai cinci bucăți de tort, dar sunt băiat fain, n-o să-l decorez cu imagini 18+, am și eu demnitatea mea.
Înainte de a încheia, vă dau un sfat scos din context, nu fiți, mă, iepuri, că nu-i frumos.
(2,5 / 5)
Trailer
