Related Articles
Dacă există un film la care nu am ce căuta, atunci acesta este Sirenele: Secretul medalionului.
Dar nu am putut să absentez nemotivat de la o asemenea realizare cineastă.
🎬 Sirenele: Secretul medalionului – Premisă 📖
Bag seamă că filmul este o continuare a vreunui serial despre care nu am auzit, că nu mă învârt în cercul admiratorilor artistei Andra Gogan.
Selena și alte două prietene sunt sirene care încearcă să se integreze printre muritori.
Ele sunt eleve de liceu și întâmpină dificultăți în a-și ține secretul ascuns pentru că, dacă se udă chiar și cu un strop, se transformă în sirene.
În fine, ele sunt ude non-stop, că trupul uman e 60% apă – dar probabil în universul ăsta lichidul nu e problemă, doar picăturile cu intenții rele.
Un nene rău, Șefu’ (Constantin Cotimanis – Hai hui în timp), vrea să prindă o astfel de creatură mistică pentru a-și liniști superiorul străin care nu este deloc mulțumit de rezultatele sucursalei românești de vânat sirene.
Eroina simte o chemare tocmai din Spania și pornește spre acea destinație necunoscută, sperând să scape de coadă și să devină în totalitate o ființă umană.
💭 Sirenele: Secretul medalionului – Comentariu 🍿
Intru de fiecare dată cu mintea deschisă la orice film, sperând să fie unul bun.
Așa am procedat și aici, chiar dacă presupuneam că speranțele îmi vor fi înecate fără milă.
Nu mă întrebați cum este Andra Gogan în viața reală, dar în acest film am perceput-o ca pe o dulceață, mai ales că are o voce de fetiță inocentă care mi-a adus aminte de Veronica din copilăria mea.
Problema mea nu este cu ea, ci cu autorul scenariului, nu îmi dau seama cum cineva a putut scrie așa ceva și apoi să fie mulțumit de catastrofa rezultată.
În primul rând, replicile sunt de un penibil ieșit din comun, sunt folosite doar pe post de maculatură verbală pentru a transforma un nimic inutil scurt într-unul mai lung.
Nu există o poveste propriu-zisă în acest film, este doar un preambul de 15 minute întins până la deșirarea firului narativ pentru a se aduna scene de un lungmetraj.
Dialogurile sunt incredibil de seci, nu spun nimic interesant și repetă obsesiv informații fără rost.
Spre exemplu, trebuie să ai nervi de titan să nu o iei razna la scena în care cele trei sirene discută cine trebuie să bată la o ușă. Cred că secvența respectivă ține câteva minute bune.
Aveam impresia că dialogul se dorește a fi unul specific adolescenților, dar a fost scris de Matusalem, este exclus ca tinerii din ziua de azi să vorbească așa cum o fac personajele.
Ce mi-e un serial de sâmbătă dimineața de pe canalul Disney, ce mi-s dialogurile din Sirenele: Secretul medalionului.
În al doilea rând, scenariul este neîngrijit și lipsit de orice coerență, logică sau continuitate.
Bine, aici nu este doar vina lui, ci și a regizorului Răzvan Gogan, aflat la debut, care a primit slujba asta pentru că este competent, nu? Că doar nu pentru că are același nume de familie precum Andra.
🕵️♂️ Spoilerele care n-au ce strica
Aici o să intru un pic în teritoriul dezvăluirilor, dar stați liniștiți, filmul este atât de fad încât nu există surprize de stricat.
Una dintre sirene vrea să bea apă pentru că i s-a făcut sete într-o pauză la liceu. Își trage mănuși de bucătărie pentru că trebuie să aibă grijă să nu se ude. Totul bine până aici, în contextul filmului era normal să procedeze așa.
Ei bine, ce face apoi? Duce sticla la frunte și-și toarnă apa-n gură de parcă a văzut un tutorial greșit pe TikTok.
Evident că se face fleașcă – așa bea apă doar cineva care-a încurcat buzele cu fruntea.
Scenaristul – parcă Fota îl cheamă – n-a avut suficientă inspirație să creeze un incident credibil, cum ar fi un coleg care trece în fugă și se lovește de ea.
Nu, a zis să aleagă cel mai neverosimil mod posibil, de parcă scena ar fi fost scrisă de un algoritm AI după o noapte de beție și căderi de curent.
N-are logică un AI beat? Exact asta este și ideea, acum ați priceput cum este tot scenariul.
🧥 Incoerențe textile și geografii paralele
Apoi eu sunt curios care este treaba cu hainele celor trei sirene. Când se transformă în creaturi marine, le dispar încălțările și vestimentația. În regulă, e normal să se întâmple asta.
Dar când revin în formă umană, de unde se materializează ceea ce s-a evaporat anterior? În loc să fie goale, așa cum ar trebui, ele revin la normal îmbrăcate și încălțate. Magie sau rateu scenaristic?
Și exemplele continuă, hai că filmul este distractiv din acest punct de vedere.
La un moment dat, una dintre sirene, nu știu cum le cheamă, doar numele Selenei mi-a rămas în minte, citește pe ecranul unui laptop destinația Puerto Ritoria, SPANIA.
Și știți ce întreabă imediat? Unde e Puerto Ritoria? Pe lângă Puerto Rico? SERIOS??????
O să vă rog să fiți atenți și la cronometrul unui apel video, altă absurditate apărută dintr-un jemanfișism total.
Sau, mai știi, poate în acel univers timpul funcționează după alte legi pentru că personajele vorbeau zeci de secunde, dar pe ecran treceau doar 4-5 secunde.
După ce au discutat cât pentru un podcast, apelul se încheie cu cronometrul arătând 00:40. SERIOS??????
🛠 Gafe scenaristice și neuroni ofensați
Și mai sunt o groază de astfel de erori apărute din nepăsarea celor care au participat la realizarea acestui film, cum ar fi telefoane care apar ca prin miracol sau genți de voiaj care se schimbă fără vreo justificare.
Puteau măcar să pună o Inteligență Artificială să parcurgă textul, ar fi scăpat, gratis, de multe aiureli precum: „într-o lume în care toată lumea… ”.
Cum să nu curgă sânge din urechi când auzi astfel de replici?
Înțeleg că este un film țintit către copiii de până în 11-12 ani, dar cât de greu era să scrii un scenariu măcar competent?
Nici nu mai zic bun, ci unul care să nu ofenseze până și ultimul neuron aflat în comă vegetativă.
Aceste gogomănii nu mai țin de opinie subiectivă, sunt erori obiective ce ar fi putut fi ușor eliminate dacă nu există o mega durere în cot.
Dacă aș măsura calitatea unui scenariu în funcție de adâncimea maximă la care a ajuns omul săpând în pământ, atunci cel de aici ar fi pierdut pe fundul forajului de la Kola.
🎤 Despre Andra, sunet și alte minuni
Așa cum am menționat la început, Andra Gogan este o prezență diafană, ei chiar nu am ce să-i reproșez, în afară că și-a angajat ruda să regizeze atrocitatea asta.
Ori de câte ori deschidea gura, sufletul mi se topea datorită vocii ei gingașe care mai reușea să-mi calmeze nervii care au atins de multe ori punctul de fierbere.
Bine, dacă ea este credibilă la 27 de ani în rol de elevă de liceu, atunci și eu sunt Miss Țările de Jos, dar nu mă mai leg de asta.
La fel cum nu o să comentez pe seama efectelor speciale ridicole, aici chiar nu am avut pretenții, și a unor cadre ce par trase cu telefonul cu butoane al bunicii.
Există, însă, și imagini superbe care prezintă frumuseți naturale cu care mi-am mai clătit ochii.
Iar sunetul este decent, am reușit să prind cele mai multe dintre replici, chiar dacă ele erau rostite cu monotonia inexpresivă a unui AI în stadiu de test.
Actoria este și ea, la fel ca scenariul, un dezastru planetar, nu știu cum s-a înhămat serafimul Ștefan Iancu la așa ceva, dar ce pot să mai zic?
Filmul este făcut din bani privați, așa că rolurile principale, la fel ca alte poziții importante din echipa de producție, au fost atribuite pe bază de cumetrii, nu de talent.
Este o meteahnă a filmelor private unde castingul pare ales mai degrabă din topul conturilor de Instagram, nu din catalogul UNATC.
🏆 Sirenele: Secretul medalionului – Verdict 👍 sau 👎?
Sunt foarte supărat pentru că nu voiam să terfelesc filmul în halul ăsta, deoarece este unul bine intenționat.
Vrea să transmită niște mesaje despre prietenie adevărată și despre cât de greu este să fii diferit într-o lume care judecă superficial, dar scenariul dezastruos a sugrumat toate intențiile.
Probabil o să aibă un succes răsunător pentru că audiența de bază, copiii ce încă nu au carte de identitate, n-o să observe asemenea detalii. Sau n-o să-i pese de ele.
Deși n-aș fi atât de sigur, am văzut filmul într-o vineri la ora 13:00 la Ploiești, iar în sală erau cel mult 10 persoane și cred că doar un copil.
Dar nu cred că experiența mea este cel mai bun etalon după care se va măsura succesul producției.
Nu am cum să notez Sirenele: Secretul medalionului pentru că nu este o producție de sine stătătoare, funcționează ca un preludiu interminabil pentru următoarele filme.
Da, dragii mei, am aflat că nu o să fiu chinuit o singură dată, ci de trei ori, pentru că povestea va fi spusă pe parcursul unei trilogii.
Recenzie video
Trailer
