Related Articles
Vă place fotbalul? Dar cu artele marțialele cum stați? Este ciudată combinația de întrebări? Ei bine, Shaolin soccer n-a considerat că ar fi bizară alăturarea celor două îndeletniciri.
🎬 Premisă
În Shaolin soccer (Siu Lam juk kau, să fiu autentic) avem pe foaia de start un antrenor șontorog, Golden Leg (nu vă speriați, personajele care contează au porecle interesante), care este azvârlit ca pe-o otreapă de patronul său, inamicul numărul 1 din film.
Rămas făr` de salar`, Golden Leg cutreieră orașul la pas, fără vreun scop anume, îngândurat că n-are cu ce să-și plătească sulul de hârtie igienică.
În peregrinările sale aiurea dă peste Mighty Steel Leg (Stephen Chow – King of comedy), un coate goale care are un șut devastator, dar și talent în arte marțiale.
Ce-i trece antrenorului prin cap? Să formeze o echipă de fotbal cu jucători care n-au habar de acest sport, dar care o ard bine pe scheme și figuri de kung fu.
Așadar, Mighty Steel Leg își adună prietenii ratați din copilărie care au fost ucenicii unui mare maestru shaolin și echipa nou formată, una de Doamne ferește, este înscrisă într-un turneu prestigios cu un premiu-n bani atât de verde încât ar reîmpăduri România tăiată de austrieci.
Numele celorlalți componenți sunt edificatoare, Iron Shirt, Iron Head, Light Weight, Lightning Hands (Danny Kwok-Kwan Chan – Yip Man 4: The finale) sau Hooking Leg.
💭 Comentariu
Filmul din 2001 (pff, cât a trecut de atunci) scris și regizat de Stephen Chow este o comedie, parodie, caterincă, miștocăreală, luați ce epitet doriți, care nu se mai menține deloc bine pe partea tehnică.
De fapt, cred că de la lansare și-a pierdut mult din valoarea hardware, pentru că eram în 2001, în China, deci este clar că efectele speciale, care sunt destule aici, nu sunt la cel mai înalt nivel, nu mai zic de prima divizie, dar joacă la retrogradare în liga secundă.
CGI-ul scos la înaintare este penibil, de cea mai joasă speță, o ieftineală ieșită din comun, care te face să zâmbești răutăcios pentru că te amuză la cât de ratangiu arată.
Plus de asta, Shaolin soccer este doldora de inexactități, atât în ceea ce privește regulile fotbalului, cât și cu privire la grămada de inconsistențe logice, gen bară îndoită care în faza următoare revine la normal, haine care dispar subit din scenă, vârsta prietenilor n-are nicio noimă, în copilărie erau cam de aceeași etate, la maturitate par că sunt diferențe și de zeci de ani între ei (deși aici putem spune că este ceva metaforic la mijloc).
N-am pornit prea laudativ, nu, în comentariul meu despre Shaolin soccer?
Dar gata, am eliminat mâinile moarte din teren, iar partea tehnică nu prea am cum s-o consider un păcat capital în Shaolin soccer, dar trebuia să o menționez.
În schimb, partea mustoasă a filmului, fondul, este una care place. Asta mai ales dacă ai mai ținut la viața ta câteva duble pe picior și ai mai driblat un jalon uman sau manufacturat.
Până să ajungă efectiv la fluierul de start al primei partide oficiale de fotbal, Shaolin soccer ne poartă printr-o pleiadă de bucăți comice pline de caterincă alegorică în care tactica aleasă este cea a trimiterilor către diverse filme, dar și ceva mai profund de atât.
N-ai cum să fii prins în ofsaid de mesajul cu privire la urmărirea visului de-o viață, chiar dacă ești faultat verbal și luat în bâză de cei din jurul tău.
Include și o poveste de dragoste cu multe povețe legate de inutilitatea ambalajului care nu contează, și doar conținutul este cel care face toți banii.
Nu mai balivernez pe seama aspectelor secundare din Shaolin soccer, începe campionatul de fotbal și aici filmul excelează prin originalitatea delicioasă a schemelor și fentelor jucătorilor care combină mirobolant fantezia kung-fu-ului cu complexitatea mișcărilor din cel mai iubit sport.
Practic, un meci de fotbal din Shaolin soccer pare că ar fi o reprezentare fidelă a unei partide dintre supereroii de la Marvel și DC, atât de fantasmagorice și magice sunt golurile marcate în acest film.
Flăcări, cutremure, tornade, vijelii, toate însoțesc, într-un fel sau altul, dantelăria sofisticată a traseului mingii pe teren de la o poartă la alta.
Deși sunt ridicole efectele speciale și wire-fu-ul folosit este rizibil, aceste amănunte nu accidentează în niciun fel frumusețea execuțiilor din tot felul de poziții exuberante la care niciun jucător real nu s-ar încumeta. Evident, în afară de Zlatan, el ar fi în stare să le reușească. Dacă ar vedea filmul, ar declara că Stephen Chow i-a furat mișcările.
Dar Shaolin soccer nu este doar despre fotbal dus la un nivel stratosferic, are o componentă simbolică potentă, mai ales dacă ești chinez, nucleul echipei de fotbal este reminiscent al unei legende chinezești, iar multiplele povețe care ies la iveală cu fiecare minut ce se scurge din clepsidra temporală sunt unele demne de colectat și de lipit în albumul Panini al cerebralității.
Deși pare doar o simplă comicărie, Shaolin soccer dă dovadă de o imaginație debordantă în construirea scenelor și în anumite tranziții extrem de interesante.
Ce vreau să spun este că filmul trebuie văzut pentru a fi crezut.
🏆 Verdict
Au trecut 2 decenii de la apariția acestui film și pare că tehnic i-a venit vremea retragerii, pentru că arată groaznic.
Dar nu pot să-i dau cartonaș roșu pentru acest aspect pentru că Shaolin soccer rămâne un deliciu fotbalistic, un film plin de caricatură și beșteleală simplistă, uneori chiar prostească.
De la poante prea copilărești până la cântări dănțuite a la Thriller, filmul ne dă peste cap tabela de marcaj cu fel și fel de scamatorii amuzante pentru unii, enervante pentru alții.
Însă un lucru este cert, este și va rămâne original, fiind singurul (din câte filme am văzut) care combină fotbal, kung fu și supranatural în același film.
Se termină în curând și prelungirile și nu vreau să ajung la penalty-uri, așa că îi ofer lui Shaolin soccer nu mai puțin de 9 trofee.
(4,5 / 5)
Trailer:
