Pulse

admin 21/10/2024 Filme asiatice Filme japoneze Horror Leave a comment

Kairo, mai cunoscut drept Pulse, este un tehno horror japonez din 2001 care a prezis viitorul.

🎬 Pulse – Premisă 📖

Ce fericire pe capul unor tineri care descoperă pentru prima oară Internetul, ăla care venea prin telefon, cu dial-up și sunetul pe care generația născută după 2000 nu îl știe.

Odată cu acest avans tehnologic apar și anumite probleme, nu multă lume știe să navigheze prin noul univers cibernetic și mai intră pe unde nu trebuie.

Este cazul lui Ryosuke (Haruhiko Katô) care nimerește pe un site terifiant, cu imagini groaznice de care nu poate scăpa.

Degeaba oprește el monitorul și unitatea centrală pentru că se aprind cu de la sine putere.

Așa că solicită ajutorul lui Harue (Koyuki – The last samurai), o expertă în informatică, dar descoperirile sunt dintre cele mai macabre și înfiorătoare.

Și nu este singurul care se confruntă cu pericolul generat de accesarea unor linkuri necunoscute.

Un alt grup de oameni va fi bântuit, hai că nu mai are rost să țin în mine secretul, de aceleași fantome cibernetice.

💭 Pulse – Comentariu 🍿

La fel ca Ringu, filmul de față se bazează pe tehnici minimaliste pentru a construi o poveste deosebit de înspăimântătoare fără să folosească obositele clișee ale genului.

Nu cred că a existat vreun strop de sânge în tot filmul sau, și asta este cu adevărat impresionant, vreo sperietură acompaniată de tunete forțate.

Ideea de la care pornește firul narativ este acum la ordinea zilei, dar pe atunci prevestea un viitor sumbru în care tehnologia digitală va schimba complet fața umanității.

Și nu a durat prea mult până să i se adeverească prezicerile.

Ar fi exagerat să spun că filmul a avut premoniții nemaiîntâlnite, că somități în domeniu au spus cu zeci de ani înaintea lui ce se va întâmpla odată ce Internetul va deveni accesibil tuturor.

Dar Pulse a transpus eficient acele avertizări sub forma unei povești cinematografice din care reiese că această facilitate menită a ne spori confortul ne va apropia virtual în timp ce ne va depărta social.

Imaginile întunecate, pixelate, blurate și golite de conținut spiritual transmit o singurătate absolută, iar efectul avut asupra privitorului este cel scontat, îngrozește mai rău decât niște huligani ieșiți de la un meci pierdut la scor de către echipa favorită.

Așa cum șade bine producțiilor japoneze, ritmul este fenomenal de lent și realizarea tehnică pare una amatoricească pentru că totul arată granulat și perimat.

Senzația este amplificată și de recuzita folosită, una deja de muzeu. Deși nu a trecut nici măcar un sfert de veac de la apariția filmului, calculatoarele și perifericele par a fi dintr-o altă eră.

Dischete pe care acum nu ar găzdui nici măcar o poză, monitoare pătrate, internet prin telefon, iată niște echipamente rudimentare care au dispărut din uzul cotidian, dar care aici generează un sentiment bizar.

Partea horror este augmentată și de prezența unor entități supranaturale care sparg tiparele genului pentru că sunt niște fantome de o cu totul altă factură decât cele cu care suntem obișnuiți.

N-aș vrea să intru în mai multe detalii, dar au alte intenții decât cele pe care le anticipați, unele chiar contrare.

Și asta pentru că filmul vine cu niște concepte originale care merită aplaudate pentru că surprind și, în același timp, au și logică dacă le analizezi pe îndelete.

Stilul adoptat de regizorul Kiyoshi Kurosawa, nu, n-are legătură cu acel Kurosawa, este unul care se bazează aproape exclusiv pe o atmosferă lugubră care nu face altceva decât să nască o angoasă imensă.

Faptul că nu folosește zgomote care să anunțe iminentele sperieturi duce la o experiență aparte, cel puțin așa a fost în cazul meu.

Începusem să mă tem de orice monitor de calculator din fundal și de orice colțișor întunecat numai bun pentru ascuns surprize neplăcute.

Nici nu vă imaginați cât de mult mă bucuram în timp ce eram albit în cap de anumite apariții sinistre pe care le depistam singur, fără să fiu tresăltat de coloana sonoră prevestitoare a momentelor surprinzătoare.

Iată dragi regizori și scenariști că se poate și cu secvențe de groază autentice, eficiente și terifiante, nu doar cu cele pline de clișee și lipsite de naturalețe.

🏆 Pulse – Verdict 👍 sau 👎

Combinația inedită dintre un thriller tehnologic și un horror cu fantome a dat naștere unui film memorabil chiar și pentru originalitatea lui, dacă ritmul de melc deranjează.

Însă reușește să bage groaza atât prin prezentarea unui viitor din care facem parte, cât și prin conceptul fascinant legat de prezența fantomelor care au motiv bine întemeiat să se reverse în lumea noastră.

Ce-i drept, la un moment dat ajungi să îți dai seama de anumite surprize datorită sau, mă rog, din cauza tehnicilor folosite, în special obturarea vederii, și știi că urmează un șoc vizual.

De asemenea, parcă este prea abstract pe alocuri și destul de greu de priceput, a trebuit să pun pauză și să rumeg la ce vrea să transmită.

Per ansamblu, este o producție sumbră și halucinant de exactă în anticiparea comportamentului societății umane și se bazează nu pe ce îți arată, ci pe ce îți sugerează.

Am părăsit sesiunea internaută și mă duc în pod să caut cele 8 CD-uri pe care le păstram drept amintire să le dau foc, că naiba știe ce spirite neliniștite conțin.