Related Articles
Primul film văzut la festivalul Izanagi 2024 a fost Patema inverted (Sakasama no Patema), o animație din 2013 despre care nu auzisem până acum.
🎬 Patema inverted – Premisă 🕮
Lumea din film este una futuristă, o distopie întoarsă cu fundu-n sus. La propriu.
Un experiment eșuat al omenirii care nu are stare a inversat gravitația pentru o anumită parte a populației care acum cade în sus.
Pentru respectivele persoane afectate cerul este mormânt și subteranu-i salvarea.
Patema este una dintre aceste inversate care scoate capul la lumină din măruntaiele pământului taman la țanc pentru a da de belea deoarece nimerește peste un băiat tare ciudat care umblă pe tavan.
Așa i se pare ei.
Și el se uită nedumerit la Patema care, pentru el, este cea care merge pe tavan.
Deci, se întreabă unul pe altul cine este inversat.
💭 Patema inverted – Comentariu 🍿
La bază povestea din film este una simplă, poate fi redusă chiar la un fel Romeo & Julieta pe stil animat deoarece aduce mult cu opera shakespeariană.
Avem doi tineri, aici adolescenți de circa 15 ani, care provin din două medii total diferite care, eh, hai că nu este spoiler, că-i evident, ajung să-și facă ochi dulci.
Și toți ceilalți sunt împotriva lor, așa că nu le rămâne decât să lupte pentru a fi împreună.
Măcar nu se termină tragic, aici puteți sta liniștiți. Asta ca un mic spoiler.
Poate a fost și din cauza disconfortului creat de scaunele praf de la Cinema Eforie, unele de zici că eram în cel mai low cost zbor din lume, că aproape că-mi băgam genunchii în gură, dar nu m-a impresionat atât de mult această animație.
Conceptul, și aici nu am cum să fac pe chițibușarul, este senzațional, mi-a dat barometrul cerebral peste cap, pogorându-mi în căpșor o stare de permanentă confuzie și m-a pus pe gânduri.
Nu știam dacă mă uitam la ceva cu susu-n jos, cu josu-n sus, cu susu-n sus sau cu josu-n jos.
Au fost momente, și deloc puține, în care tot încercam să-mi întorc capul să mă uit invers la ecran să-mi dau seama ce se petrece, atât de bulversantă este ideea pe care se bazează animația.
Dar ce se petrece efectiv cu cei doi, adică aventurile prin care trec și obstacolele ce trebuie depășite, cade în butoiul cu clișee deoarece nu am găsit prea multe de laudă din acest punct de vedere.
Într-adevăr, aspectul vizual frapează, universul străin și bizar este construit excelent.
Ochiul pontează ore suplimentare pentru că trebuie să cuprindă pe îndelete toate imaginile frumoase și stranii din această lume, una în care legile fizicii funcționează după alte coordonate.
Însă cam atât, și asta m-a supărat oleacă, mă așteptam ca firul narativ să fie unul atât de omplicat și original pe cât de complexă este ideea de la care pornește Patema inverted.
Dacă nu ar fi fost giumbușlucul cu schimbarea gravitației, atunci animația nu își mai avea rostul pentru că povestea se rezumă la clasica relație dintre două personaje din pături sociale diferite, adică una pe care am văzut-o de prea multe ori pentru a mai fi captivat de ea.
Există și momente care aduc ceva neprevăzut, că nu este o animație chiar rea, și noroc cu ele că mai presară sare și piper peste o narațiune cam flască.
Dar animația suferă la capitolul dezvoltare, hai că personajele erau unele arhetip, nu aveau nevoie de caracterizare extinsă să pricep care-i treaba cu ele, dar lumea în care se regăsesc rămâne o necunoscută.
Trec peste evenimentul inversării, să zicem că este posibil și îl iau ca atare, dar aici ar fi fost necesare mai multe explicații pentru că multe aspecte nu au logică în contextul dat.
Fizica elementară este terfelită de mama focului de nu am mai recunoscut nimic din ea și asta a dăunat verdictului.
Măcar la nivel tehnic arată foarte bine, un clișeu pe care am ajuns să îl folosesc foarte des când discut despre animeurile japoneze. Dar este clișeu tocmai pentru că este adevărat.
🏆 Patema inverted – Verdict 👍 sau 👎
Am ieșit cam supărat de la film deoarece consider că a avut pe mână un concept de senzație dar irosit pe o poveste de dragoste adolescentină banală.
Putea fi o metaforă colosală despre diferențele dintre păturile societății, o alegorie metafizică în care simbolistica profundă să fie la loc de cinste sau o fabulă cauționară care să ne tragă de mânecă să ne potolim din joaca de-a Dumnezeu, că nu o să iasă nimic bun de aici.
Pornește foarte creativ, dar imediat se prăbușește într-un hău generic care ia la șuturi bunătate de idee.
Am să-i construiesc 6 tavane pe care să meargă liniștit doar pentru inventivitatea de la care a pornit și finalul care vine la pachet cu o surpriză colosală.
(3 / 5)
