Related Articles
În pregătirea ediției din 2024 a festivalului Izanagi am urmărit primul Ghost in the shell.
Evident, animația Kôkaku kidôtai, nu filmul live action din 2017.
🎬 Ghost in the shell – Premisă 🕮
Bine că au trecut 7 ani de la pelicula cu Scarlett Johansson în rol principal că așa sigur nu o să spun același lucru despre premisă, că am uitat de atunci până acum ce am scris acolo.
Așadar, suntem în viitor, așa cum a fost imaginat în 1995, iar cibernetica a atins apogeul, culminând cu creația numită Kusanagi Motoko, un polițist cyborg cu trup de femeie și creier artificial.
Alături de partenerul ei, Batô, primește o misiune ce se va dovedi extrem de dificilă, aceea de a-l captura pe hackerul denumit sugestiv Puppet Master.
Filmul nu ține prea mult, abia atinge 80 de minute, așa că alte detalii ar umple SSD-ul de pomană cu informații ce nu au mare relevanță acum.
💭 Ghost in the shell – Comentariu 🍿
Hai să trec peste animația șubredă, că vorbim totuși despre un film apărut în urmă cu aproape 30 de ani, și acum pare perimat în special în ceea ce privește tehnica folosită, una contrastantă.
Nu mă leg nici de cele două scene inserate fără vreun scop anume, care doar ne arată pentru mult timp niște imagini alandala cu orașul care pe mine nu m-au mișcat în vreun fel.
Poate doar mi-au ațâțat nervii deoarece erau irosite secunde prețioase cu mult nimic în loc ca scenariul să se concentreze pe firul narativ și pe dezvoltarea mai abitir a poveștii.
Înțelegeam dacă animația dura 120 de minute dar la 80 de minute mi s-a părut exagerat să o frece cu astfel de cadre.
Dincolo de aceste aspecte care nu au fost dintre cele mai plăcute pentru mine, Ghost in the shell s-a dovedit a fi una dintre cele mai meditative, filozofice și născătoare de gânduri existențialiste animații din câte am văzut.
Având în vedere subiectul abordat, joaca omului de-a Dumnezeu, povestea reușește să ne servească niște întrebări care ne sfredelesc creierul pentru că nu putem găsi răspunsurile potrivite. Sau care să ne fie pe plac.
Una dintre ele, poate cea mai importantă, este clasicul „Ce ne face pe noi să fim oameni?‟
Răspunsul cel mai la îndemână ar fi sufletul, că inteligența clar nu, că și cel mai prăpădit telefon este acum de 1.000 de ori mai deștept ca noi, dar asta nu-l face ființă cognitivă.
Dar ce este sufletul? Ceva ce vine din noi, născut din propriile experiențe și amintiri, sau nu-i cumva tot o digitalizare a spiralelor ADN care adună informațiile adânc ascunse în atomii care ne formează ființa?
Nu suntem oare și noi tot un program codificat, dar scris într-un limbaj aparte creat de mama natură și genetică și ce credem noi că este suflet nu-s decât niște reacții chimice predefinite?
Atunci care ar fi diferența între un om get beget și Motoko la nivel spiritual?
Ochii mei aproape că nici nu mai vedeau acțiunea care se desfășura pe ecran deoarece energia cerebrală era împinsă către sinapse pentru a putea găsi rezolvarea acestei enigme milenare.
Mda, și eu naiv, n-au reușit marii filozofi să-i dea de cap și aveam impresia că-s eu în stare.
Acum că tot am pomenit de partea cinetică, Ghost in the shell nu duce lipsă de scandal, dar ce mi-a plăcut aici a fost faptul că luptele nu sunt exagerate până dincolo de limita verosimilului.
Tot ce ține de urmăriri de mașini și împușcături se desfășoară, pe cât posibil, respectând legile care ne guvernează realitatea.
Desigur, cum suntem în viitor, există și câteva încălcări ale acestui cod deontologic uman dar nimic care să deranjeze la căpșor.
Oricum, nu acțiunea este punctul forte al animației, ci partea psihologică, această sumbră prevestire a direcției înspre care se îndreaptă umanitatea.
Face de rușine multe dintre producțiile live action care s-au luat la trântă cu asemenea teme grele, poate mai bun ca Ghost in the shell să fie Blade runner care se joacă în aceeași groapă plină cu subiecte metaforice.
Hai că am bătut câmpii mai mult despre simbolistica bogată a animației și uitai câteva elemente care ar putea fi considerate de interes pentru privitori.
Spre deosebire de live action-ul hulit de mulți dar care mie mi-a plăcut foarte mult, aici există nuditate cu nurii la vedere și violență grotescă.
Însă în doze mici, nici să excite, dar nici să scârbească prea mult. Sau invers, depinde ce înclinații speciale aveți, nu-i treaba mea să judec.
🏆 Ghost in the shell – Verdict 👍 sau 👎
Chiar dacă are câteva momente pe care le consider moarte-n păpușoi la nivel de interes, animație rupe norma când vine vorba de a hrăni piticii din creier.
Spre final apar niște discuții profunde despre natura umană, suflet, existență, contopire neuronală și câte și mai câte de simțeam cum mi se topește și ultimul neuron rămas pe metereze, că în rest Ghost in the shell mi i-a epuizat până la sucombare pe ceilalți punându-i la munci grele.
Este un tehno thriller aproape desăvârșit, poate prea greu intelectual pentru binele său, ar fi mers niște scene relaxante de acțiune suplimentare pentru a da răgaz circuitelor din materia cenușie să respire.
Dar asta nu îi ciopârțește prea mult din merite, pentru distracție totală am la dispoziție Tom & Jerry, aici este vorba de o cu totul altă mâncare de pește.
Așa că mă fac invizibil de pe aici că trebuie să plec să scutur praful de pe 9 plăci de bază care fac niște zgomote cam ciudate și am început să mă uit pieziș la ele.
(4,5 / 5)
