Aici, acum, nu Nowhere, așa cum vrea Netflix să mă facă să cred.
Ah, nu bat apa-n piuă de pomană, vorbesc despre un film spaniol din 2023.
🎬 Nowhere – Premisă
Gata băi, o dat foamea cea mare în omenire pentru că nu mai are cine să însămânțeze pământul, toți sunt călare pe ovare.
Așa că guvernul spaniol n-are altă soluție, zice el, decât să elimine doi dintr-o lovitură, adică i s-a pus pata în special pe gravide, că astea mănâncă în prostie, cât pentru două persoane.
Dar cică-n Irlanda cresc morcovii în crengi și pădurile rodesc cartofi, așa că Mia, cu tot cu burta ei rotundă ce se apropie de termen, se ușchește într-acolo pe un vapor.
Într-un container.
Singură cuc.
Container care se prăvălește în ocean.
Mno, acum ce-i de făcut pierdută în apele învolburate?
💭 Nowhere – Comentariu 🍿
Filmul este realizat pornind de la clasicul concept one man, pardon, woman show deoarece aici vreo 90% din timp suntem în compania unicului personaj vorbitor, adică Mia.
Care este și închisă într-un spațiu îngust ce a avut un efect ciudat asupra mea. De fapt două, dar contradictorii.
Este clar că mi-a zgribulit toată ființa din cauza sentimentului intens de claustrofobie pe care îl generează cu ușurință în contextul dat, un coșciug plutitor al cărui volum respirabil se micșorează văzând cu ochii.
Dar, culmea, a reușit să se joace pervers cu creierul meu încât s-a infiltrat în el și o senzație de agorafobie, un lucru greu de imaginat, dar ușor de priceput odată ce vezi anumite secvențe din film.
Deși la prima vedere nu pare că poate naște prematur niscai tensiune, Nowhere colcăie de așa ceva pentru că Mia face ea ce face și dă de belea chiar și în acel paralelipiped dreptunghic plutitor.
De la lipsa halelii și a apei potabile până la diverse răni, eroina nu are pic de liniște în așteptarea unei salvări tot mai improbabile.
Dar nu se lasă cu una, cu două, are motive potente de a supraviețui încă o zi. Și încă o zi. Și tot așa.
M-a surprins prin câteva scene viscerale care m-au făcut să icnesc câte un Aahhh a durere și a altceva, nu zic ce că apoi se interpretează.
Cert este că o parte a audienței va fi atinsă într-un mod diferit de anumite peripeții prin care trece Mia.

Cât despre comportamentul cerebral al personajului principal, aici am și laude, dar și cuvinte urâte de livrat.
Când alege decizii excelente pentru a-și asigura cele necesare traiului în acea insulă metalică înconjurată de ape, când zici că i-a luat divinitatea mințile și face numai tâmpenii.
De aceea filmul este și realist pe alocuri, dar și destul de greu de înghițit în alte momente.
Dar ce ușor este să cârcotești de pe margine, că naiba știe cum m-aș comporta pus într-o asemenea situație extremă.
Nu aș mai avea multe de comentat despre Nowhere, deja cred că v-am scufundat atenția cu aceste cuvinte, dar poate v-am ridicat la suprafață interesul pentru film.
Cum este de așteptat, Anna Castillo (Historias para no contar) joacă foarte bine, nici nu avea cum altfel, pe umerii ei căzând tot greul interpretării, că-i singură în apele internaționale ale actoriei.
Filmul este și destul de bine realizat la nivel tehnic, chiar mă întrebam dacă și unde au fost folosite efecte speciale pentru că părea că oamenii s-au ușuit pe o apă întinsă și au prestat la fața locului.
Plus că, spre deosebire de alte producții, nu mai zic de unde, cea de față a avut cutezanța să apeleze la un efect practic pe care nu îl mai vezi atât de des.
🏆 Nowhere – Verdict 👍 sau 👎
Este o peliculă perfectă? Nu, nici pe departe, sunt secvențe contrariante care înoată în gol când vine vorba de realism.
Dar este o poveste de supraviețuire, una dură și tristă, chit că previzibilă, care lovește ca un baros în rândul unei categorii aparte de oameni.
Iar inventivitatea revigorantă a domniței Mia impresionează plăcut pentru că apelează la metode inedite pentru a rezolva diversele probleme care o năpădesc.
La un moment dat filmul devine parcă prea spiritual, ducându-mă chiar într-o confuzie supranaturală pentru că nu mai știam ce să cred, aveam impresia că m-au năpădit vedeniile halucinogene.
Mi-a viermuit stomacul de câteva ori pe parcursul acestui film, de aceea, în ciuda unor vădite inundații scenaristice, o să-i ofer cu drag 7 caserole că are nevoie urgentă de ele.
(3,5 / 5)
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
