Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
MIRA, nu aia de la televizoarele vechi, este un film SF-disaster ce vine din Rusia și a fost lansat în 2022.
Mi-a scăpat până acum, dar am aflat de existența lui și l-am invadat cu privirea.
🎬 MIRA – Premisă 📖
Lera (Veronika Ustimova) este o adolescentă care fuge de rupe pământul, la propriu.
Viața ei nu este chiar pe roze, vine la pachet cu o familie vitregă, că mama ei s-a recăsătorit, dar și cu o traumă din copilărie.
Tac-su bun, Arabov (Anatoliy Belyy – Avgust. Vosmogo) nu mai este printre pământeni, dar nu e mort, ci cocoțat în cosmos pe o stație spațială unde stă la taclale cu un AI intitulat MIRA.
În același timp, însă, este cu ochii în permanență pe Lera pentru a se asigura că-i în siguranță.
Dar ce să facă în momentul în care Terra este lovită de foarte mulți meteoriți care nimeresc și în orașul în care se află Lera?
Cum o poate ajuta când între ei se află o distanță uriașă?
💭 MIRA – Comentariu 🍿
Să fie lumea liniștită, mi-am turnat sare-n ochi că am îndrăznit să mă uit la un film rusesc, dar nu am putut rezista ispitei având în vedere că face parte dintr-o categorie pe care o iubesc nespus de mult.
Povestea nu sare din șabloanele clasice după care se ghidează aproape orice producție de acest fel, că nici nu prea există elemente noi care să împrospăteze genul.
Un astfel de film are două părți componente de bază: personajele și dezastrul. Eu sunt mulțumit dacă distrugerile sunt distractive, dacă primesc și ceva dramă umană, cu atât mai bine.
MIRA reușește să livreze în cantități îndestulătoare, având în vedere contextul, din ambele bucăți.
Familia care se află în epicentrul poveștii este una cu un trecut complicat și un prezent zbuciumat, fiica și tatăl având o relație greu de descris.
Ea-l urăște pentru că s-a cărăbănit când era mică, dar îi și duce dorul.
El o iubește din toată inima, dar nu poate fi lângă ea din motive adânc îngropate în trecut.
Însă, cumva, trebuie să fie pe aceeași lungime de undă când dezastrul lovește de sus.
Felul în care cei doi interacționează este unul inventiv și acest aspect mi-a plăcut destul de mult.
Ce-i drept, de la un punct încolo devine pură magie, pentru că nu puteam să pun botul la toate giumbușlucurile tehnice pe care le executa tatăl ei din ceruri pentru a o proteja.
De parcă nu era de ajuns un adolescent cu probleme, filmul introduce în scenă un al doilea care și el are nevoie de o mână de ajutor pentru a face față dificultăților pe care le întâmpină.
Dacă pentru Lera impedimentele sunt unele de natură psihică, la băiat sunt de natură fizică.
Dar gata cu partea umană a filmului, că este un „disaster movie‟, trebuie să lovească la un moment dat și catastrofa.
Și ea nu întârzie prea mult, dar nu este la un nivel planetar, bucățile de bolovani cosmici care pică pe Terra nu sunt atât de mari încât să distrugă planeta.
Însă sunt suficient de voluminoși pentru a produce pagube semnificative.
MIRA nu se ridică, din acest punct de vedere, la nivelul unor spectacole marca Emmerich, dar nici nu rămâne repetent.
În momentul în care meteoriții pătrund în atmosferă se declanșează o orgie distructivă care ține până la final.
Chiar și atunci când credeam că s-au liniștit lucrurile, pornește runda a doua pentru că efectele demolatoare încep să se prezinte la datorie.
Clădiri care se dărâmă, poduri ce se surpă, petroliere ce explodează, bolovani ce pică pe unde apucă, plus multe alte pericole de tot felul ce apar de-a valma la fiecare pas, filmul are de toate, iar asta nu a putut decât să mă bucure.
Ce m-a surprins cu adevărat plăcut a fost partea vizuală care arată absolut fenomenal, am crezut că hai, n-o avea buget de 150-200 de milioane de dolari ca la Hollywood, dar vreo 60-70 de milioane tot a costat.
Pe dracu, cică ar fi avut un buget de vreo 6 milioane de dolari. Fugi mă d-aci că n-ai cum să creezi un astfel de film grandios cu bani de șaorme americane.
Nu exagerez, părțile distructive care au necesitat efecte vizuale, practice sau CGI, arată ireproșabil, atât ca atenție la detalii, cât și ca haos cinetic.
Regia a fost una reușită, sau mai degrabă editarea, pentru că sunt niște tranziții superbe între cele două planuri, terestru și cosmic, atât de bine realizate încât nici nu îți dai seama când se face trecerea de la unul la altul.
Cât despre partea emoțională, ei bine, ea nu lipsește și este una previzibilă, așa că nu a reușit să mă impresioneze foarte mult, dar câteva lacrimi tot am scăpat printre pleoape, că apariția lor era inevitabilă.
🏆 MIRA – Verdict 👍 sau 👎
Nu-i o capodoperă, pentru că foarte rar filmele de acest gen pot atenta la această titulatură, dar este extrem de bine făcut și bifează toate punctele esențiale, mai puțin pe cel al corectitudinii politice.
Accentul cade mai mult pe uman decât pe bolovan, dar nu a fost deranjant pentru că personajele sunt bine construite și generează empatie în cantități uriașe.
Acționează mult și la nivel psihologic, abordează subiecte grele precum traume care îți afectează viața sau fobii care efectiv te înlemnesc în fața pericolului.
Pot spune chiar că este un film tipic de la Hollywood, din vremea bună a producțiilor de gen, dar realizat în Rusia. Avem până și majorete și fotbal american.
Dacă avea un final ceva mai dramatic îl lăudam și mai mult, așa am să-i ofer în dar 8 ursuleți de pluș pentru că se dovedesc a fi tare utili în vremuri turbulente.
(4 / 5)
