Les fantomes este o coproducție franco-germano-belgiană, dar vorbită majoritar în arabă.
🎬 Les fantomes – Premisă 📖
Hamid (Adam Bessa – Extraction) abia a scăpat cu viață din țara natală, Siria, una aflată sub regimul terorii.
Ajuns în Franța, se preumblă prin diverse locuri frecventate de către alți conaționali refugiați deoarece îl caută pe disperare pe un văr, iar ca ajutor nu are decât o poză neclară.
Acum nu mă puteți tortura că o să fac o dezvăluire ce vă poate deranja, dar scrie și în descrierea filmului, vărul nu-i deloc văr, ci un fost torționar care s-a făcut nevăzut pentru a scăpa de judecată.
💭 Les fantomes – Comentariu 🍿
Filmul abordează o problemă căreia ar trebui să-i fie acordată mai multă atenție pentru că nenorocirile care se abat asupra unor oameni au loc acum.
Zic că ajunge cu povești despre războaie mondiale de mult trecute și este cazul ca scenariile să se concentreze pe actualitatea cruntă.
Sunt țări în care drepturile omului sunt călcate în picioare fără vreo grijă pentru eventuale represalii, iar dacă se adună numărul morților de-a lungul anilor s-ar ajunge undeva pe la jumătate de Holocaust.
Les fantomes este geană pe protagonistul care devine obsedat de misiunea sa și asta îl face imprevizibil pentru cei care îl coordonează pentru că nu sunt siguri de ce ar fi în stare.
Când își fixează ținta pe vreun suspect, se ține scai de el, chit că ordinele pe care le primește îl îndeamnă să abandoneze filajul.
De aici se naște o tensiune densă care-și înfige ghearele în gâtul privitorului și nu-l mai lasă să respire.
Pe tot parcursul filmului mă tot întrebam care este combustibilul care-i alimentează dârzenia lui Hamid: paranoia sau intuiția?
Pe de o parte, cel urmărit nu pare a fi criminalul de război care trebuie adus în fața justiției, pentru că informațiile pe care le primește Hamid îi spun cu totul altceva.
Pe de altă parte, acesta devine tot mai convins că este pe drumul cel bun, fiecare mărturie pe care o aude îi întărește ideea că omul din fața lui este fantoma pe care o caută.
Începusem și eu să fiu influențat de felul în care Hamid înțelege să se achite de sarcina pe care o primește, am ajuns să mă tem de orice ochi iscoditor.
Camerele de supraveghere nu sunt atârnate de stâlpi sau magazine, sunt unele ambulante și au picioare, surprinzând orice mișcare a celor aflați în raza de acțiune.
Pe lângă acest fir narativ principal, filmul presară și unele secundare, precum felul în care comunică membrii grupului care vânează criminali sau cât de suspicioși sunt cei exilați care se tem că sunt supravegheați de regimul dictatorial chiar și departe de casă.
Emoțiile sunt unele în formă brută, nedistilate, iar atmosfera este cum nu se poate mai sumbră. Când ești în permanență persecutat, numai de glume nu îți arde.
Știam că-l cunosc de undeva pe actor, dar am avut nevoie de IMDB să-mi dau seama pe unde l-am mai văzut.
Face o treabă bună în acest rol principal, chiar mi s-a părut autentic, poate și datorită multiplelor limbi vorbite: arabă, franceză, engleză, germană, fiecare pe graiul lui.
🏆 Les fantomes – Verdict 👍 sau 👎?
La un moment dat se instaurează monotonia pentru că acțiunile devin repetitive, de fiecare dată cu un detaliu diferit pentru a nu fi chiar redundante.
Însă, per ansamblu, Les fantomes este o producție interesantă ce are un subiect pe care nu îl văd prea des transpus pe ecrane.
Cum este inspirat din fapte reale, mărturiile pe care și noi le auzim sunt cutremurătoare și au un impact emoțional puternic real, nu ca toate panaramele de știri proteviste.
Special este lăsat un final ambiguu pentru că încă nu există un deznodământ fericit la orizont.
Iată că la final de articol mi s-a deschis apetitul pentru 7 porții de humus, că prea cu poftă mănâncă personajele.