Related Articles
După Shaolin soccer, Stephen Chow a trecut la lucruri mai serioase cu Kung fu hustle (Gong fu), un film pe același stil, cu arte marțiale, dar având un cu totul alt subiect.
🎬 Premisă
Suntem undeva în China anilor 1940, într-un Shanghai sufocat de luptele crâncene dintre diverse organizații criminale care caută obținerea supremației infracționalității în oraș.
Dominantă este Banda Toporului, cea mai nemiloasă dintre toate, iar doi coate goale, Sing (Stephen Chow – King of comedy) și Bone (Tze-Chung Lam), aspiră la statutul de membri începători.
Pentru a-și dovedi utilitatea-n bandă și aptitudinile deținute (așa își imaginează ei), cei doi iau cu asalt o magherniță sărăcăcioasă, nebăgată-n seamă de cartel, că nu-i nimic de valoare acolo, Pigsty Alley, cu dorința de a face prăpăd printre mocofanii rezidenți, care abia-și târâie fundul de rupți de foame ce sunt, și astfel să arate cât de periculoși sunt.
Doar că dau de-o rezistență foarte dârză în Pigsty Alley, or fi ei nemâncați și handicapați financiar, dar destui chiriași o ard bine pe arte marțiale.
Bătaia încasată de Sing și Bone atrage atenția șefului Găștii Toporului care-și pune-n cap să facă una cu pământul acel cartier lihnit din toate punctele de vedere.
💭 Comentariu
Kung fu hustle revăzut acum dă senzația că la vremea lui a fost un film înaintea timpului său, și nu m-aș mira ca Marvel să fi aruncat un ochi pe această peliculă.
De ce?
Păi înainte să fie Shang-Chi and the legend of the Ten Rings, a fost Kung fu hustle care ne-a încântat privirea cu confruntări în care au fost implicate aceleași inele, doar că mai multe și nu magice.
Păi înainte să fie Doctor Strange in the multiverse of madness, a fost Kung fu hustle care a venit cu o luptă cu note muzicale de toată frumusețea, doar că mai lungă și mai bine conturată.
Structural, are aceeași structură narativă ca Shaolin soccer și ca multe, multe, multe alte filme în care două tabere inamice, una apărând binele, alta căzută în puțul răului, se înfruntă într-un război ce diferă de la film la film doar prin proporțiile sale și forma pe care o ia.
În Kung fu hustle terenul de joacă este mahalaua dărăpănată care, în ciuda aspectul demolator, ascunde niște perle într-ale artelor marțiale care sunt nevoite să țină piept invaziei Topoarelor care trimit la înaintare atât hoarde de căsăpitori numai buni de carne de tun, dar și niște asasini mercenari cu alură de basm fantasmagoric.
Deși este la bază o comedie juvenilă, cu gaguri prea simpliste și neinspirate pe alocuri, care nu m-au făcut să zâmbesc prea des, Kung fu hustle excelează, da, nu exagerez, excelează la partea de acțiune.
Artele marțiale din film, puse în slujba unei coregrafii de luptă la conceperea căreia a participat și marele (și la propriu, și la figurat) Sammo Hung, sunt mirifice.
Normal că sunt caricaturizate și exacerbate pentru a se plia pe stilul regizorului/scenaristului, dar chiar și așa avem parte de niște secvențe de smotoceală artistică presărate cu multe accente fantastice care sunt de-a dreptul fenomenale.
În ciuda unor efecte speciale îndoielnice și șubrede pe alocuri, dar mult mai bine realizate ca în Shaolin soccer, Kung fu hustle este cu mult deasupra producțiilor hollywoodiene care au aroganța că știu ele mai bine cum stă treaba cu legendele orientale de lângă Marele Zid.
Ce să mai vântur vorba de pomană prin târg, în Kung fu hustle avem atât păruieli la grămadă, în care câțiva eroi țin piept (sau încearcă) unui număr parcă nesfârșit de dușmani, dar și confruntări singulare în care de bază este supranaturalul, suficient de mult cât să fie din altă lume, dar nu exagerat încât să cadă-n ridicol.
Schemele, mișcările, baletul, combinațiile de lovituri, antropomorfizarea diferitelor tehnici de lovire, toate la un loc duc la nașterea unui film extrem de distractiv care va încânta privirea dacă îl vei urmări cu mintea deschisă, fără prejudecăți și fără a-l lua foarte în serios.
Să nu credeți că filmul este doar o simplă pseudo parodie care nu trebuie băgată în seamă și de către creier, pentru că ați greși foarte mult.
Kung fu hustle este și emoționant, pentru că inserează o poveste de dragoste a la Charlie Chaplin din City lights (ciudată asociere am făcut, dar acolo m-am dus cu gândul). Sincer, mi-a dat o lacrimă spontană într-un anume moment al filmului, deși nu (mai) așteptam așa ceva de la scenariu.
Previzibil moment, nu pot să neg asta, dar eficient și la revizionare, că-i croit în așa fel încât să-l facă mândru pe Pavlov.
De asemenea, epopeea transformațională a unui anume personaj este de natură să încălzească inimi și să înmoaie suflete, demonstrând că important în viață nu este să faci pe placul altora, ci să fii tu însuți, chiar dacă asta nu înseamnă neapărat faimă, glorie și bogăție, dar duce în final la fericire dacă ai răbdare.
Nu lipsesc nici apostrofările clasice specifice producțiilor din acea zonă referitoare în special la judecatul cărții după copertă, cel mai bine este să citești câteva capitole înainte de a-i pune o etichetă. Și nu, nu vorbesc despre cărți aici, este o metaforă, una deloc subtilă.
Ca un ultim element de evidențiat, trebuie să pomenesc de omagiile aduse cu respect unor filme/personaje de la Hollywood, am notat trimiteri către Hulk, Flash, Spider-Man, The shining.
Sau respectivele scene pot fi considerate parodii caterincoase, rămâne să alegeți voi.
Și mai este un omagiu, dar pe ăla vă las să-l descoperiți voi.
🏆 Verdict
Nu credeam că la revizionarea după ani și ani Kung fu hustle se va mai ține bine, dar iată că secvențele de acțiune rămân impresionante prin imaginația lor, iar aspectul tehnic încă mai este viabil, filmul arătând mult mai bine decât Shaolin soccer (asta este, n-am ce face, îl iau ca punct de reper).
Dar pe lângă acțiunea efervescentă, plină de savoare orientală, Kung fu hustle m-a impresionat și prin povestea simplă, dar plină de tâlc, care nu se lasă intimidată de amenințările traiului îndestulat, dar fad spiritual, și ne pune pe gânduri cu privire la rostul existenței noastre pe pământ.
Hai că nu v-ați fi așteptat la atâta profunzime de la o comedie de arte marțiale, dar iată că acest Kung fu hustle reușește o combinație desăvârșită între acțiune exuberantă și mostre de filozofie orientală.
Mi s-a părut mai bun ca Shaolin soccer, dar nici nu pot merge mai sus, așa că n-am ce face, mă duc să ling 9 acadele.
(4,5 / 5)
