Știu la ce vă gândiți, dar vă înșelați, Joy ride nu are treabă cu celebra melodie Joyride a celor de la Roxette.
Este o comedie lansată în 2023 care, din păcate, la noi nu a avut distribuitor, așa că nu a apărut în cinema.
🎬 Joy ride – Premisă
Avem de-a face cu patru personaje feminine asiatice care pornesc într-o lungă călătorie de descoperire genealogică.
Audrey (Ashley Park) este o prosperă avocată aproape de a pune mâna pe un contract ce ar face-o asociată la firma unde lucrează.
Pentru a definitiva afacerea, trebuie să dea o fugă până-n China să se întâlnească acolo cu clientul.
Cum nu cunoaște mandarina, le ia cu ele pe Lolo (Sherry Cola – Turning red), prietena ei din copilărie, și pe Deadeye (Sabrina Wu), verișoara ciudată a acesteia.
Ajunse în Beijing se întâlnesc cu o mai veche cunoștință, Kat (Stephanie Hsu – Everything everywhere all at once).
Astfel, fiind trupa reîntregită, începe lungul periplu care le va duce pe cele patru cucuiete din China până-n Coreea de Sud pentru a o găsi pe mama biologică a lui Audrey.
💭 Joy ride – Comentariu 🍿
Am așteptat acest film mai ceva ca pe un spectacol BTS dacă eram fan pentru că am auzit numai lucruri bune despre el, dar și temător pentru că știu că, de regulă, laudele nu miros a bine.
Din fericire, aici laurii sunt meritați cu vârf și îndesat pentru că Joy ride este o comedie de-a dreptul isterică.
Înaintă să mă scufund în marea de poante cu care mă inundă filmul, trebuie să menționez că are rating R și îl folosește la maximum.
Dialogurile sunt atât de vulgare încât ar face un concert de-ale lui Gheboasă să pară liturghie rostită în sfânta zi de duminică în biserică de un popă cu adevărat atins de harul lui Dumnezeu.
Este bine cunoscută deficiența americanilor când vine vorba de înjurături, că nu au imaginație ca a noastră și folosesc la nesfârșit cele câteva cuvinte din patru litere.
Însă aici acest clișeu este spulberat pentru că scenariul dă dovadă de mult talent în a veni cu cele mai odioase (folosesc epitetul drept compliment) invective care implică organele de reproducere.
Și spurcăciunile verbale nu sunt aruncate așa, să crească grămada de imprecații, ci sunt folosite cu cap și, de multe ori, sunt chiar inteligente prin implicațiile lor sugestive.
Efectul acestui limbaj este amplificat și de faptul că el curge în valuri din gura unor doamne.

Știu că nu ar trebui să fac distincție între bărbați și femei, că toți trebuie să fim tratați la fel, dar instinctele primare adânc îngropate în subconștient au ieșit din latența hibernală.
Oricât aș fi vrut să aplic un tratament egal, nu m-am putut abține și am râs mai abitir auzind cum niște personaje feminine rostogolesc cele mai porcoase dume și cele mai perverse expresii posibile.
Acest film este o dovadă irefutabilă de egalitate pentru că scoate în evidență că toți avem nevoi și aici se referă la cele sexuale.
Și că nu ar trebui să ne fie rușine să vorbim despre ele, indiferent de componența perechilor de cromozomi. Atâtea tabuuri închise la minte dăunează grav societății.
Una dintre dume chiar depășește genialitatea pentru că nu știu cum naiba a prezis un eveniment din domeniul cinematografic care ne-a luat pe sus și a furnizat o replică al cărei efect a devenit și mai puternic acum.
Sau poate a fost o simplă întâmplare, dar una extrem de fericită.
Însă umorul din film nu rezidă doar în obscenități ce ar face icoanele să se scorojească de rușine, există și destule situații stânjenitoare sau erotice care declanșează instantaneu hohote de râs.
Stați fără griji, în ceea ce privește nuditatea în film n-o să vedeți niciun sân gol.
Deși avem un potop de trivialități ce l-ar speria și pe cel mai înflăcărat hip-hop-er, Joy ride este și surprinzător de emoționant.
După ce mi-am șters lacrimile de la atâta râs a trebuit să o iau de la capăt, dar datorită scenelor care se lipesc de suflet ca limba de … înghețată deoarece actul trei devine unul sentimental.
Cele patru personaje sunt cum nu se poate mai diferite prin comportament, însă la interior tânjesc după același lucru.
Avocata elegantă și înțepată, spiritul slobod la gură și muritor de foame, actrița talentată și secretoasă și adolescenta inadaptată social și percepută ca stranie, toate caută să fie acceptate așa cum sunt de către cei din jur.
Așadar, filmul are și o pregnantă bucată dedicată comentariilor sociale, oferindu-ne și mesaje serioase, dar care nu au părut în niciun moment forțate, fiind livrate cu tact fără să pară că ne bate la cap cu ele.
🏆 Joy ride – Verdict 👍 sau 👎
Speram să fie o surpriză plăcută și să râd la film, dar mi-a călcat în picioare toate așteptările și se situează undeva foarte sus în clasamentul comediilor la care am făcut febră musculară-n fălci.
Cutezanța replicilor care n-au nicio perdea ar putea ofensa anumite persoane, dar sunt atât de bine scrise (nu toate, ce-i drept) încât pe mine m-au redus la o adunătură de hlizeli incontrolabile.
Nu are o secvență distinctivă care să iasă în evidență prin epicul ilar, ca la Carbon, dar menține un ritm constant de glume astfel încât nu există momente moarte.
Însă este una care cu siguranță va rămâne mult timp adânc penetrată în mintea privitorilor.
Este un film eminamente feminin, scris, regizat și jucat de femei în roluri principale, dar nu am avut nici cea mai mică problemă cu asta, pelicula fiind senzațională.
Până și una dintre glume care este repetată nu își pierde din farmec. N-aveți cum să o ratați că o să vă lovească frontal și o să vă șocheze când nu vă așteptați.
Dicționarul personal de urări de bine s-a mai îmbogățit cu câteva expresii și, fără legătură cu asta, pur și simplu mi s-a trezit un chef să-mi fac 9 tatuaje pe corp.
(4,5 / 5)
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
