Related Articles
(3,5 / 5)
M-am nimerit din întâmplare și la Jackie, nu sunt deloc fanul unor astfel de filme dramatice, dar am zis să fiu deschis la minte și să dau o geană la el.
Povestea nu este deloc complicată, ne prezintă momentele de după asasinarea lui JFK dar din perspectiva soției sale, Jackie.
O idee inedită, zic eu, toți s-au dat de ceasul morții să facă filme cu și despre acel eveniment tragic, dar mai nimeni nu s-a gândit și la Jackie, oare ea ce a simțit în acea perioadă, cum a trecut peste acele momente dramatice.
Astfel că regizorul Pablo Larrain a profitat de această oportunitate și ne-a oferit un alt punct de vedere cu privire la acel episod.
Nu este prea mult de povestit, tot filmul se învârte în jurul lui Jackie aflată în fața unui reporter care vrea să scoată toate amănuntele apetisante despre viața celor doi de la Casa Albă și, mai ales, ce s-a întâmplat după infamul incident.
Tot greul filmului cade pe umerii actriței Natalie Portman care o întruchipează pe Jackie confruntată cu diverse probleme adiacente, în loc să fie lăsată în pace să-și jelească soțul asasinat cu brutalitate, trebuie să aranjeze înmormântarea acestuia, să-și pregătească bagajele pentru evacuarea locuinței, să suporte cu stoicism avalanșa de întrebări aruncate fără încetare de presa hrăpăreață, să le explice celor doi copii mici unde este tatăl lor, să înfrunte calvarul numirii unui nou președinte care abia își stăpânește bucuria acestui noroc picat din cer.
Filmul este un studiu dur și devastator, cum altfel, despre suferința umană venit subit, pe nepusă masă și despre modul în care cineva încearcă să reacționeze la o asemenea pierdere colosală și paralizantă, care-ți distruge într-o clipă întreaga viață și îți smulge ireversibil sufletul fără nici cea mai mică urmă de remușcare.
O vedem pe Jackie răvășită complet de nenorocirea abătută asupra ei, traumatizată de creierii înșirați pe ea dar statutul ei de Primă Doamnă (fostă) nu o lasă să plângă în liniște într-un colț, de parcă decesul consoartei nu era suficient, trebuie să facă față unor sarcini diplomatice total nejustificate în acest caz, dar care nu fac altceva decât să arate că lumea nu se oprește pentru nimeni și nimic.
Filmul disecă extrem de amănunțit personalitatea lui Jackie, aruncându-ne un pic și înainte de tragedie, când totul era pe roze, când Jackie făcea un tur al Casei Albe și părea cam nătângă prin discursul ei necizelat și un pic superficială și snoabă prin petrecerile simandicoase pe care le organiza, creând un contrast extrem de puternic cu Jackie transformată radical în urma acelei zile fatidice de 22 noiembrie 1963.
Mie unul, filmul mi s-a părut extrem de plictisitor, dar nu prost, pentru că interpretarea oferită de Natalie Portman este una de excepție, camera de filmat se concentrează foarte mult pe reacțiile ei umane, avem multe prim-planuri cu ea, și pe bună dreptate, jocul ei actoricesc te face să uiți că urmărești un film, ci un documentar despre viața lui Jackie de după, atât de bine joacă, face un adevărat tur de forță, parcă devii intim cu drama ei extraordinară, uneori devine foarte dureros chiar pentru spectator să urmărească zbaterea interioară a lui Jackie și te întrebi cum de nu și-a pierdut mințile.
Filmul reușește să-ți pătrundă în suflet, să te facă să te simți inconfortabil, drama vizuală cuplată cu o coloană sonoră care efectiv te bântuie îți creează o stare de neliniște profundă, care te zgâlțâie emoțional din temelii, ai impresia că ești supus unui experiment în care ești disecat psihic.
Fără nici o urmă de îndoială, este una dintre cele mai bune interpretări venite din partea actriței principale, Natalie Portman merită cu prisosință măcar o nominalizare la Oscar, un joc brutal de autentic, sfâșietor de tragic și răvășitor de sincer.
Nu am cum să nu îi dau lui Jackie o notă mai mică, merită un 7, nu este un film pe care să-l vezi de mai multe ori, nu este un film care să te bucure, ci din contră, este deprimant, te aruncă într-o stare tenebroasă din care cu greu îți revii, dar Natalie Portman este de senzație în acest film și trebuie să o aplaud și să îi recunosc pe deplin meritele.
Trailer:
