Related Articles
După o pauză de trei ani de la regia lui Spirited away, Hayao Miyazaki revine cu Howl`s moving castle.
Animația se bazează pe una din scrierile britanicei Diana Wynne Jones.
🎬 Howl`s moving castle – Premisă
Sofî este o tinerică fâșneață ce lucrează ca modistă într-un magazin de familie.
Nu prea îi arde de petreceri, că nu are timp, de iubiți nici atât, dar iată că o plimbare prin oraș o aduce în preajma lui Howl, un vrăjitor puternic zdrobitor de inimi.
N-apucă ea prea bine să-și dea seama ce i s-a întâmplat că o lovește nenorocirea.
O cotoroanță hapsână pogoară asupra domnișoarei un blestem terifiant care îi schimbă complet viața, îmbătrânindu-i instantaneu orice chef de distracție.
Pentru a nu rămâne pe dinafară, se angajează, fără să-i fie solicitat acest lucru, drept menajeră chiar în castelul magic umblător al fermecătorului Howl.
Care și el, la rândul lui, are niscai belele pe cap, ca orice vrăjitor invidiat de alții pentru talentul său.
💭 Howl`s moving castle – Comentariu 🍿
Cum povestea nu este una imaginată de Miyazaki, ci adaptată dintr-o carte, eram un pic temător cu privire la capacitatea ei de a mă fermeca.
Toate dubiile mi-au fost spulberate încă din primele minute care m-au luat pe sus cu niște surprize neașteptate.
Ah, surprize pentru mine, că habar nu aveam de ideea din spatele animației, nu știam că-i cu vrăji și blesteme așa că mi-a picat fața când Sofî s-a trezit din Loredana Groza în tinerețe în Loredana Groza după jdemii de operații estetice.
Sau, să fiu echidistant, s-a uitat în oglindă și în loc să se vadă Mickey Rourke din 9 ½, a dat peste Mickey Rourke din 21 de rubini.
Imaginația zburdă nestingherită prin toate cotloanele animației chiar dacă nu se ridică la nivelul creației anterioare a acestui maestru incontestabil al stilului desenat.
Castelul plimbăreț, focul viu, sperietoarea de ciori țopăitoare și câte și mai câte dovedesc încă o dată, dacă mai era nevoie, că în anime nimic nu este imposibil, trebuie doar să ai talent și să creezi fel și fel de personaje fistichii.
Povestea este una destul de alambicată și, de ce să mint, uneori chiar confuză deoarece mi-a fost destul de greu să descifrez semnificația unor acțiuni sau ce se ascunde în spatele unor mesaje simbolice.
Evident, tema principală este iubirea, că este clar că despre asta este vorba având în vedere personajele principale din ale căror interacțiuni ies scântei.
Doar că este una aparte, care trebuie să depășească multe obstacole având în vedere că Sofî nu mai este Ileana Cosânzeana din început, ci o băbuță zvârlugă.
Iar Howl, deși ca fizic este cel mai Făt Frumos din poveste, că așa mi-l imaginez că ar arăta în basmele românești, are și el niște demoni care îi tot dau târcoale și nu-l lasă în pace.
Dacă ea este pâinea, de fapt brutăria lui Dumnezeu, dornică să ajute oricând pe oricine, el dă senzația că-i arogant, cu nasul pe sus și superficial.
Nu are rost să încep să înșir aventurile prin care trec cei doi în încercarea de a rupe niște vrăji malefice care le-au bulversat viețile pentru că astfel aș strica magia urmăririi animației.
Are de toate pentru toți, producția reușind să îmbine mai multe genuri.
La loc de cinste stă fantezia fenomenală și chiar nu mai am cuvinte de laudă la adresa lui Miyazaki, acest geniu al animației.
Nu lipsește comedia, una pe care am găsit-o destul de reușită datorită prezenței unor personaje secundare hâtre care se tot contrează când cu Howl, când cu Sofî.
Și aceste ciondăneli aprind atmosfera cu niște replici tare hazlii.
Este și dramatic, oho, se lipesc anumite momente de suflet ca timbrul bine lins de plic deoarece firul narativ o apucă pe niște căi sumbre și generatoare de melancolie.
Cum era de așteptat, Miyazaki bagă-n poveste și ceva legat de război, că altfel nu se poate, dar acesta este unul bizar, încă încerc să-mi dau seama care erau taberele combatante.
Având în vedere ce se petrece în Howl`s moving castle, pot spune că există și elemente horror deoarece unele personaje sunt desenate într-un stil născător de coșmaruri, stil care dă multe bătăi de cap creierului ce se chinuie să priceapă rostul lor.
Apropo de asta, este și mult mister în animație, uneori tresăream când surprindeam anumite schimbări bruște de fizionomie și simțeam că sunt asaltat de indicii subtile pe care trebuie să le interpretez.
Și pe moment mi-a fost dificil să-mi dau seama la ce se referă.
🏆 Howl`s moving castle – Verdict 👍 sau 👎?
Animația are drept punct forte vizualul încântător și nu neapărat povestea care pare una standard elevată doar de zbenguiala imaginativă a regizorului.
Să zic și ceva de rău, anumite scene nu prea au sens, nici nu am înțeles bine scopul unor personaje și care le era rolul în imaginea de ansamblu.
Dar ce funcționează foarte bine aici este magia demnă de o acceptare la Hogwarts pentru că însuși castelul este o minune a vrăjitoriei, n-are niciun sens arhitectural dar, cu toate astea, funcționează de minune.
Profunzimea subiectelor abordate este un aspect care necesită mai multe vizionări ale animației pentru a le pricepe pe îndelete că și acum, scriind aceste rânduri, încă nu-s sigur că am deslușit tot ce a vrut să transmită povestea.
Lasă multe chestii neexplicate, le aruncă în spinarea noastră pentru a încerca să le rezolvăm, ceea ce poate fi împovărător când și când, că m-am simțit prea ca la școală prins cu lecția neînvățată.
Am rămas cu niscai nedumeriri care, probabil, sunt născute din incapacitatea mea de a percuta la toate metaforele prezentate. Sau poate chiar povestea este chiar dezlânată pe alocuri.
Cu toate astea am rămas hipnotizat de estetica senzațională a animației și de tot ce a ținut de magie.
Plus că, uite așa s-a nimerit, am văzut filmul imediat după Birdman și cele două producții sunt gemene dintr-un anume punct de vedere, iar asta a avut un efect potențator al experienței cu pelicula de față.
Așa că am să deschid și eu 9 uși în speranța că printre ele va fi și cea bună care mă va duce acasă.
(4,5 / 5)
