Related Articles
Am ajuns la magnum opus-ul francizei magice cu acest
Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2 care concluzionează povestea vrăjitorului Harry Potter, poveste care ne-a plimbat de la Ana la Caiafa, din frageda pruncie a acestuia până la momentul apogeului, confruntarea epocală cu nemesisul Voldemort (Ralph Fiennes – The King`s man).
🎬 Premisă
Trimiteți copii la culcare, este timpul pentru „The final countdown‟, pentru bătălia gigantică de final dintre cei doi poli opuși ai vrăjitoriei.
În colțul roșu se agită Harry Potter, băiatul blajin binefăcător, care vizează binele general și visează doar pace.
În colțul verde îl regăsim pe Voldemort, vrăjitorul veșnic veninos, care n-are milă de nimeni și vrea doar supremația supremă (sună nasol, dar mă încumet la o asemenea exprimare).
Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2, nu-i mare mister, ridică bagheta și preia ștacheta lăsate de Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1 și pornim la drum în mijlocul calvarului Sfintei TreimI magice formate din Harry (Daniel Radcliffe – The lost city), Hermione (Emma Watson – The beauty and the beast) și Ron (Rupert Grint – Harry Potter and the prisoner of Azkaban), de a găsi restul de Horcruxuri, acele enigmatice obiecte în care Voldemort și-a furișat cu forța bucăți din sufletul său diabolic.
De parcă nu era suficient, amu` mai trebuie să dibuie și Talismanele Morții, alte năzbâtii fermecate, utile în confruntarea magilor din final. Dar despre ele vă las onoarea să aflați din film la ce-s bune.
💭 Comentariu
Dacă până acum mi s-au părut excelente 2 dintre filmele din această franciză (3 și 7), a venit Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2 și mi-a dat peste mâini cu rigla rigidă pentru că filmul de față este bubuitor de minți (cum dracului să traduc mindblowing?).
Apropiindu-se de final și, prin urmare, de sursa materialului de inspirație, este și cel mai scurt dintre toate, abia dacă atinge 2 ore și asta se traduce printr-un ritm alert lipsit de bălării bășinoase care să se agațe inutil de firul narativ, totul curge vijelios și filmul este doldora de acțiune.
Fie că avem vorba despre ultimele zbateri ale celor trei întru aflarea Horcruxurilor, fie că asistăm la asediul grandios pentru cucerirea Hogwarts-ului, ce aduce cu finalul din The lord of the rings: The return of the king, dar păstrând proporțiile, fie că suntem martorii bătăliei magistrale pe care o așteptam de atâta amar de timp, ultimul film din serie ne inundă cu oceane de adrenalină și răstoarnă peste noi munți de acțiune violentă, împingând cât se poate de mult limitele impuse de un PG13.
Se moare la greu, se moare dur, se moare emoționant, se răresc personajele în stânga și în dreapta de rămâne distribuția golașă când se strigă catalogul la finalul orei.
După atâta preludiu cu efecte albastre, după atâta construcție lentă a personajelor, după atâta anticipație tot crescândă, iată că Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2 ne eliberează extatic și ne lovește-n retină cu înfruntarea de căpătâi în care se măsoară lungimea… baghetelor și puterea jetului luminos al vrăjilor care țâșnesc electrizant din micile bucăți de lemn cu efect magic.
Filmul este o desfătare orgasmică (hm, cam multe expresii cu tentă sexuală slobod pe aici, oare de ce?) din punct de vedere vizual, mă știu prieten bun cu focul și avem aici niște secvențe magnifice fix pe suflețelul meu care a izbucnit în urale zgomotoase când s-a ajuns la punctul culminant.
Și la nivel spiritual Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2 este o reușită de senzație, ne oferă multe momente în care se combină duios cerebralitatea austeră cu spiritualitatea dezlănțuită și oferă multiple lecții morale despre sacrificiu, despre binele general, despre altruism, despre tot ceea ce ne lipsește nouă, ca societate contemporană și specie umană.
Să-mi fie cu iertare dacă am invadat cu prea multe laude acest film, nu am pus ochii pe cărți, deci este posibil ca scrierile autoarei să fie și mai bune decât acest film, și nu am îndoieli că n-ar fi așa, dar analizând filmul prin prisma filmului, fără alte puncte de comparație, mi s-a părut a fi (aproape) ireproșabil.
Dacă ar fi să rostesc o mică vrajă de magie neagră contra acestei pelicule, ar fi sfârșitul de dinaintea finalului real care este un pic răsuflat, când eram gata de bubuitura demențială a zenitului m-am trezit cu un fluier de final cam antiapoteotic, dar scriu asta doar așa, să nu arunc doar cu laude în film.
Epopeea lui Harry Potter își găsește în Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2 o soprană grasă care cântă dumnezeiește și după ce am devorat în 6 zile cele 8 filme din serie, acesta o să-mi rămână în memorie ca fiind perla diademei care se numește Wizarding World.
Încerc să-mi revin din euforie, să-mi adun gândurile împrăștiate în toate direcțiile și să-mi dau seama dacă am sărit ceva din enumerarea epitetelor epocale pe care le-am adus filmului.
Că-i acțiunea spectaculoasă din cale afară am pomenit, că povestea este dramatică și cu semne de inundație lacrimală am scris, că avem surprize scoase din mâneca magiei de către anumite personaje am evidențiat, că vizualul îți bagă privirea-n extaz, deja devin redundant aici, că firele narative rătăcite prin cele 7 filme anterioare sunt legate frumos într-un ghem cu fundiță, se subînțelege de la sine.
Ptiu grifoane, stai că nu mă legai de coloana sonoră, una semnată de Alexandre Desplat (Godzilla), una de excepție, care adaugă stropi de energie unei tensiuni deja înțesate de-o dorință enormă de eliberare finală.
Simt și în aceste momente cum îmi bubuie în timpane trilurile războinice care-ți impulsionează întreaga ramificație nervoasă și te ține ca pe ace pe tot parcursul filmului.
🏆 Verdict
Am obosit scriind atât despre franciza Harry Potter, și m-am uitat în oglinda sufletului să văd dacă nu cumva am fost invadat de vreun alt spirit, că prea am lăudat filmul, este de la sine înțeles că voi concluziona cu 10 vrăji de mulțumire.
În încheiere, ca un postcredit scene, mai scriu faptul că Harry Potter, având în vedere numărul mare de filme, este cea mai constantă franciză din punct de vedere al calității. Are câteva producții care mai scapă ștacheta pe jos, precum The Goblet of Fire sau The half-blood prince, dar nimic demn de fosa septică.
Alte francize atât de longevive au avut și niște mizerii grosolane inserate pe ici, pe colo, dar Harry Potter s-a menținut, per ansamblu, la un nivel ridicat și ne-a livrat o doză serioasă de magie pură, încă neegalată de alte filme de acest gen, indiferent că sunt pentru copii sau pentru adulți.
Ca o recomandare, încercați să urmăriți filmele cu subtitrări neoficiale, cele de bază sunt absolut groaznice, traducând fără noimă numele proprii, câteva le-am văzut știți voi cum cu o subtitrare perfectă, dar ultimele 3 le-am vizionat pe HBO Max și subtitrarea-i dezastruoasă, traduce aiurea numele proprii și nici măcar nu există o minimă consecvență, Snape este Plesneală, Malfoy este Rea-Credință, dar Potter este Potter și Dumbledore este Dumbledore. Unde-i logica?
Și cu asta basta, eternus finalis, că mă duc să mă revăd cu actorii în reuniunea Harry Potter 20th anniversary: Return to Hogwarts de pe HBO Max.
(5 / 5)
